ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2375/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 70 din 28 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații OCPI Timiș, A. și B., a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul C. împotriva deciziei civile nr. 287 din 12 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2016, instanța reținând că apelul a fost declarat împotriva unei hotărâri calificată de tribunal ca fiind definitivă.

Prin contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 70 din 28 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, petentul C. a solicitat casarea, anularea acesteia și a celorlalte hotărâri pronunțate în dosar întrucât sunt nelegale, cu consecința retrimiterii cauzei spre rejudecare cu obligația pentru instanțe de a lua în considerare toate dovezile depuse la dosar.

Prin decizia nr. 135 din 19 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestator C. împotriva deciziei civile nr. 70/28.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2016 și a fost obligat contestatorul la plata sumei de 1200 RON către intimatul A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, contestatorul C. a formulat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 6 septembrie 2019 și repartizat completului de filtru CF x.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat recurentului pentru a formula, în scris, un punct de vedere. Recurentul a depus punct de vedere la raport prin care a reluat motivele de recurs, iar intimatul OCPI Timiș, în cadrul punctului de vedere, a solicitat respingerea recursului formulat de contestatorul C., ca inadmisibil.

Prin rezoluția din 16 septembrie 2019, s-a fixat termen de judecată la 5 decembrie 2019, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității recursului, din perspectiva dispozițiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., raportat la art. 634 alin. (1), pct. 4 C. proc. civ.

Examinând recursul în raport de excepția inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

Prin decizia civilă nr. 70 din 28 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații OCPI Timiș, A. și B. a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul C. împotriva deciziei civile nr. 287/12.03.2018, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2016, instanța reținând că apelul a fost declarat împotriva unei hotărâri calificată de tribunal ca fiind definitivă.

Prin decizia nr. 135 din 19 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestator C. împotriva deciziei civile nr. 70 din 28 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2016 și a fost obligat contestatorul la plata sumei de 1.200 RON către intimatul A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, iar art. 508 alin. (4) C. proc. civ. prevede că hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Din interpretarea textelor procedurale mai sus menționate, rezultă că decizia atacată nu este susceptibilă de exercitarea controlului judiciar al recursului.

Persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, decizia 135 din 19 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, ce a fost atacată cu recurs, este definitivă, nefiind supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, fiind pronunțată în soluționarea contestației în anulare împotriva unei alte hotărâri definitive, respectiv împotriva deciziei civile nr. 70 din 28 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2016.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca fiind inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul C. împotriva deciziei nr. 135 din 19 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 decembrie 2019.