ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2440/2014

Asupra

conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin

cererea de chemare în judecată înregistrata la data de 14 aprilie 2014, pe rolul

Judecătoriei Bacău,

reclamanta

D.M. a solicitai, în contradictoriu cu V.M., instituirea curateiei pentru fiul său,

minorul V.M., născut la data de 07 decembrie 1998, în persoana pârâtei.

În

motivare, reclamanta a arătat că V.M. a rezultat din căsătoria

sa cu numitul V.M., care a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 4133 din 22 iunie

2005 a Tribunalului Bacău, în urma căreia copilul i-a fost încredințat acesteia,

spre creștere și educare.

Petenta a mai arătat că, din cauza problemelor

financiare, a trebuit să părăsească țara și să plece la muncă în italia, iar din

anul 2009, copilul său a fost lăsat în grija surorii sale, pârâta V.M., care locuiește

în Brăila.

Din acest motiv, întrucât reclamanta nu

se poale ocupa de creșterea și educarea minorului, a solicitat instituirea curateiei,

pentru ca acesta să poată fi reprezentat în fața instituțiilor statului.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile

art. 178 lit. c) și art. 179 lit. c) C. civ.

Prin sentința nr. 466CC din 12 iunie 2014,

Judecătoria Bacău, secția civilă,

a

declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Brăila, reținând

că, în temeiul prevederilor art. 114 C. proc. civ., dacă legea nu stipulează altfel,

cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței

de tutelă și de familie, se soluționează de instanța în a cărei circumscripție își

are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

În

acest sens, Judecătoria Brăila este competentă să soluționeze

litigiul dedus judecății, întrucât în raza teritorială a acesteia este situat atât

domiciliul minorului, cât și cel al persoanei indicate, în calitate de curator.

La rândul său, prin sentința nr. 3717 din

28 iulie 2014, Judecătoria Brăila, secția civilă, a admis excepția de necompetență

teritorială și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Bacău, reținând că

întrucât, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art.

178 lit. c) C. civ., aceasta se soluționează potrivit prevederilor art. 179

lit. c) din același act normativ, pentru care a fost instituită o normă de competență

teritorială expresă.

Examinând conflictul de competență, Înalta

Curte va reține că, în speță, competența soluționării cauzei în primă instanță,

revine Judecătoriei Bacău, pentru considerentele ce succed:

Prin demersul judiciar inițiat la 14 aprilie

2014, reclamanta D.M. a solicitat instituirea măsurii curatelei pentru fiul său,

V.M., motivând că această măsură se impune în raport de faptul că aceasta locuiește

și lucrează în străinătate, iar în absența sa, minorul nu are un reprezentant legal,

care să îi apere interesele în fața instituțiilor statului,

În

drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 178 lit. c) și art. 179 lit. c) C. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 178 lit. c)

C. civ. curatela se poate institui dacă o persoană, fiind obligată să lipsească

vreme îndelungată de la domiciliu, nu a lăsat an mandatar sau un administrator general.

Dispozițiile art. 179 lit. c) C. civ. au

atribuit competența de soluționare a cererilor privind instituirea curatelei, întemeiate

pe prevedrile art. 178 lit. c) din același act normativ, în favoarea instanței de

tutelă de la ultimul domiciliu din țară al celui lipsă.

Sub aspectul învestirii instanței din perspectiva

obiectului cererii și a cauzei acesteia, Înalta Curte reține ca reclamanta a solicitat

instituirea curatelei în temeiul dispozițiilor art. 178 lit. c) C. civ. aprobat

prin Legea nr. 287/2009.

Față de temeiul de drept indicat și de

împrejurarea că din motivarea cererii de chemare în judecată rezultă că reclamanta

solicită instituirea acestei măsuri din pricina absenței sale îndelungate din țară,

ca o măsură de ocrotire a minorului V.M., instanța constată că, în cauză, nu este

atrasă competența instanței de tutelă de la domiciliul acestuia, ci a instanței

prevăzute de art. 179 lit. c) C. civ.

De asemenea, în raport de situația de fapt

expusă în acțiunea civilă dedusă judecății, se constată că persoana obligată să

lipsească vreme îndelungată de la domiciliu este reclamanta, a cărei ultimă locuință

se află în satul P., comuna Sascut, județul Bacău.

Așa fiind, în aplicarea prevederilor legale

anterior citate, instanța de tutelă competentă să soluționeze pricina este Judecătoria

Bacău, în circumscripția căreia se află ultimul domiciliu din țară al reclamantei.

Față de considerentele reținute.

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

26 septembrie 2014.