ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3635/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta R.A. a

chemat în judecată Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor solicitând obligarea acesteia să emită decizia reprezentând

titlu de despăgubiri, la valoarea de circulație conform Dispoziției nr. 86 din

13 februarie 2006, emisă de Primarul Orașului Topoloveni, județul Argeș, pentru

imobilul imposibil de restituit în natură, situat în orașul Topoloveni, Calea

B. nr. XB, județul Argeș, compus din construcții de 199,5 mp și teren de 200

mp, expropriat prin Decretul nr. 230/1986.

Prin Sentința civilă

nr. 393 din 23 septembrie 2011 Curtea de Apel Pitești, secția contencios

administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta R.A., în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pârâta să emită decizia reprezentând

titlul de despăgubiri pentru imobilele menționate în Dispoziția nr. 86/2006 a

Primarului Topoloveni și a respins cererea de acordare a cheltuielilor de

judecată.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că până în prezent, deși dispoziția

a fost emisă în anul 2006, și din același an se află, împreună cu dosarul, la

autoritatea pârâtă, aceasta nu a procedat potrivit dispozițiilor art. 16 din

Legea nr. 247/2005, până în prezent.

Deși legea nu prevede

un termen pentru soluționarea dosarelor înaintate Secretariatului Comisei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, intervalul de timp în care, în cazul

de față, Comisia nu a îndeplinit nici un act în procedura Legii nr. 247/2005,

este apreciat ca depășind un termen rezonabil, necesar autorității pârâte

pentru demararea procedurii în dosarele cu care este învestită, ținând seama de

numărul mare de cereri, de complexitatea procedurilor, dar și de poziția

persoanei îndreptățite la despăgubiri, în condițiile legii speciale, în vederea

soluționării dosarului.

Reținând astfel

prevederile art. 16 alin. (4), (5) și (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

instanța de fond a constatat că autoritatea pârâtă nu și-a îndeplinit toate

obligațiile legale.

Împotriva hotărârii

instanței de fond pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că aspectele reținute de instanța de fond potrivit cărora

urmare procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005

s-ar depăși termenul rezonabil de soluționare a cauzei sunt neîntemeiate

deoarece chiar jurisprudența instanței europene a drepturilor omului prevede

unele criterii în materia termenului rezonabil, respectiv, complexitatea

cauzei, conduita reclamantului, a autorităților competente și importanța

litigiului pentru reclamant.

S-au făcut referiri

la etapele pe care procedura administrativă reglementată de Titlul VII al Legii

nr. 247/2005 și în etapa analizării legalității respingerii în natură a

imobilului notificat s-a constatat că acesta trebuie completat.

Referitor la etapa

evaluării s-a arătat că, după completarea dosarului, se va proceda la evaluarea

dosarului în ordinea de înregistrare a dosarelor, potrivit Deciziei nr. 2815

din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

decizie care a fost adoptată pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi

a persoanelor îndreptățite care au dosare înregistrate la Secretariatul

C.C.S.D.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de

recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv

cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Legea nr. 247/2005

stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie

parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel fiind, în

acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile

emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de

retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice

centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume

care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația

juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație

aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții

demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii,

se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei

Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu

de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispozițiile

autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la

nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul

conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării

controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după

caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă

imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte

bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu

soluționarea notificării.

Alin. (3) al

aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în

vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de

proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a

tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor

motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de

valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în

vigoare a prezentei legi.

Pe baza situației

juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri,

Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la

alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de

restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la

centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat

cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi

transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea

întocmirii raportului de evaluare.

După primirea

dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua

procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va

transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor

în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

Legiuitorul a

menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului

de evaluare de către evaluatorul numit.

În mod expres în art.

16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în baza raportului de

evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

În alin. 8 se arată

că dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) reglementează procedura de emitere a

titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor

emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care

urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de

despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor

consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.

După cum s-a arătat,

Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se

soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele

preluate abuziv și nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII,

aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare.

Inițial, Comisia

Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin

Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare

a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.

Una dintre garanțiile

prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este

principiul celerității procedurilor judiciare.

Termenul rezonabil

impus de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare,

atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de

normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea

proceduri, așa cum este cazul în speță.

Pentru respectarea

termenului rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale,

astfel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de

diverși factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.

Raportat la

criteriile recunoscute în jurisprudența CEDO se constată că sunt nefondate

criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata

excesivă a procedurii administrative.

Activitatea pârâtei

trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât

să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin

conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de emitere a

titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate, iar

instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va

menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

împotriva Sentinței nr. 393/F-Cont din 23 septembrie 2011 a Curții de Apel Pitești,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 20 septembrie 2012.

Procesat de GGC - LM