ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 95/2019
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 95/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 150/2018 din data de 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția Penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea contestatorului A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. civ. pen.. și a dispozițiilor art. 549
1
alin. (1) C. proc. civ. pen.
În acest sens, s-a reținut că sesizarea Curții Constituționale se poate face dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
Excepția de neconstituționalitate să vizeze o normă cuprinsă într-o lege sau ordonanță a guvernului;
Norma a cărei neconstiuționalitate se invocă să aibă legătură cu cauza în care s-a invocat;
Norma a cărei neconstituționalitate se invocă să nu fi fost declarată neconstituțională.
Astfel că, în ipoteza, în care aceste condiții de admisibilitate nu sunt îndeplinite, instanța în față căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate o va respinge ca inadmisibilă.
Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate ridicată este inadmisibilă, întrucât, chiar în ipoteza admiterii acesteia, petentul nu ar obține nici un folos practic. Chiar în eventualitatea în care s-ar constata că excluderea tuturor subiecților procesuali de la inițierea procedurii prevăzute de art. 549
1
, C. proc. civ. pen.. este contrară constituției, petentul nu ar avea nici un beneficiu procesual, întrucât oricum nu are acces la această procedură, care este deschisă doar în cazul pronunțării unei soluții de clasare în cursul urmăririi penale, iar nu și în cazul domniei sale, care a fost trimis în judecată și condamnat definitiv.
Împotriva acestei soluții, recurentul contestator A. a declarat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 06.02.2019, când s-a fixat termen de judecată la data de 14.02.2019.
La termenul din 14 februarie 2019, reprezentantul Ministerului Public a ridicat excepția tardivității căii de atac declarate.
Examinând încheierea atacată, Înalta Curte constată că recursul declarat de contestator A. este tardiv formulat.
În acest sens se reține că dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 prevăd că hotărârea prin care instanța respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu recurs la instanța ierarhic superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.
Verificând natura termenului de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac, se constată că acesta este un termen procedural, ce trebuie calculat potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. proc. civ. pen.., în sensul că, în cuprinsul său, nu se socotește ora la care începe să curgă și nici ora la care se împlinește, și peremptoriu, a cărui nerespectare atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen, respectiv constatarea tardivității acestuia.
Recurentul contestator A. a declarat recurs împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. civ. pen.. și a dispozițiilor art. 549
1
alin. (1) C. proc. civ. pen.. la data de 16 ianuarie 2019.
În raport cu aceste dispoziții, având în vedere că hotărârea dată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală a fost pronunțată în data de 29 noiembrie 2018 iar recurentul contestator A. a declarat recurs la data de 16 ianuarie 2019, termenul de 48 de ore, în care acesta putea declara recurs expirase.
Așadar, raportat la dispozițiile legale anterior enunțate și având în vedere data pronunțării deciziei recurate, Înalta Curte constată că data la care a declarat recurs s-a făcut cu depășirea termenului în care se putea ataca dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Pentru aceste considerente, nu se va mai proceda la examinarea pe fond a motivelor de recurs și nici a celorlalte cereri invocate prin înscrisurile transmise de recurent și, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul contestator A. împotriva încheierii nr. 150/2018 din data de 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția Penală în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. civ. pen.. și a dispozițiilor art. 549
1
alin. (1) C. proc. civ. pen.
Va obliga recurentul contestator la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul contestator A. împotriva încheierii nr. 150/2018 din data de 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția Penală în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. civ. pen.. și a dispozițiilor art. 549
1
alin. (1) C. proc. civ. pen.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 februarie 2019.