ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 109/2018

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 25/A din data de 16 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/57/2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 1102/A din 09 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/97/2012.

În baza art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată a sesizat Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen. prin raportare la conținutul deciziei nr. 10/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, invocată de către apărătorul ales al contestatorului A.

A respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) C. pen., invocată de aceeași parte.

A respins cererea de suspendare a procesului penal până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate, formulată de către apărătorul ales al contestatorului A.

Pentru a se pronunța astfel, sub aspectul cererilor de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen. prin raportare la conținutul deciziei nr. 10/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, respectiv a dispozițiilor art. 5 alin. (1) C. pen. invocate de către apărătorul ales al contestatorului A., prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

S-a mai susținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acestei excepții de neconstituționalitate:

Textul legal care face obiectul excepției este în vigoare;

Curtea Constituțională nu a pronunțat anterior o decizie de neconstituționalitate a normelor legale;

Curtea Constituțională a pronunțat doar decizii interpretative referitor la prevederea care face obiectul prezentei excepții, astfel că nu a fost niciodată declarat neconstituțional. Mai mult, argumentele prezentate în cele ce urmează nu au fost încă supuse atenției Curții, astfel că aceasta nu s-a pronunțat niciodată cu privire la aceste aspecte, situație în care consideră că dacă instanța ar respinge ca inadmisibilă prezenta sesizare, pentru acest motiv, s-ar substitui instanței de contencios constituțional căreia îi revine de fapt competența să aprecieze temeinicia motivelor expuse pe fondul excepției.

Între dispoziția legală și modul de soluționare a prezentei cauze există o strânsă legătură.

Opinia curții de apel:

Curtea de apel, în analiza de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) C. pen., a reținut faptul că în conținutul Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014 se motivează la parag. 48 și 49:

"

Având rolul de garant al drepturilor și libertăților cetățenești, Curtea Constituțională nu poate ignora și alte consecințe de sorginte constituțională, cum ar fi exigențele ce țin de lipsa discriminării infractorului, fie ea, în acest caz, pozitivă, care nu numai că justifică, dar impun aplicarea unui tratament identic. Aceasta presupune că suspecții/inculpații care au comis fapte sub imperiul legii vechi, dar care vor fi judecați sub imperiul legii noi trebuie să aibă, în funcție de legea mai favorabilă, o situație juridică identică ori cu cei condamnați anterior potrivit legii vechi, ori cu cei ce vor săvârși infracțiuni potrivit legii noi, nefiind permisă o a treia formă de tratament sancționator ce combină dispoziții din ambele coduri. Prin urmare, pentru a satisface cerințele constituționale ale art. 16 alin. (1) potrivit cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", este interzisă alternarea instituțiilor de drept penal din cele două legi, deoarece, în caz contrar, în aplicarea legii penale mai favorabile s-ar crea o discriminare pozitivă cu consecința creării unui privilegiu pentru infractorul care este judecat în perioada de tranziție a legii. 49. Toate aceste argumente conduc la constatarea încălcării dispozițiilor art. 1 alin. (4) și art. 61 alin. (1) din Constituție, întrucât prin combinarea dispozițiilor penale din mai multe legi succesive se creează, pe cale judiciară, o a treia lege care neagă rațiunea de politică penală concepută de legiuitor. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că numai interpretarea prevederilor art. 5 C. pen. în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei este singura care poate înlătura viciul de neconstituționalitate."

Prin această decizie, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/118/2012 și a constatat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Decizia este definitivă și general obligatorie.

Potrivit alin. (3) al art. 29 din legea nr. 47/1992, republicată:

"

Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Deoarece asupra acestei dispoziții legale Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu această excepție este inadmisibilă.

Sub alt aspect, în această procedură în care partea a invocat excepția anterior menționată problema incidenței textului a cărui excepție se susține de către contestator, aplicabilitatea art. 5 C. pen. intervine numai în situația în care este admisă în principiu contestația în anulare deoarece potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

Curtea de apel a constatat că, în speță, contestația în anulare este inadmisibilă, deci nu poate fi analizată pe fond pentru a analiza și interpreta legea penală mai favorabilă aplicabilă deoarece aceasta a fost avută în vedere de instanța de control judiciar în procedura apelului, deci cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată este și sub acest aspect inadmisibilă în considerarea dispoziției invocate anterior și potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Apărătorul a apreciat textul ca fiind contrar art. 1 alin. (3) și (4) din Constituție unde se constată caracterul de stat de drept al României și separația puterilor în stat prin raportare la împrejurarea că Înalta Curte de Casație și Justiție, în maniera în care a interpretat textul de lege, a adăugat în realitate la textul prevăzut de C. proc. pen.

Pe de altă parte, apărătorul a apreciat textul de lege ca fiind contrar dreptului la un proces echitabil, respectiv egalității de arme în procesul penal și prin raportare la faptul că instaurează o inechitate între persoana acuzată și procuror datorită faptului că potrivit prevederilor de la recursul în casație se instituie posibilitatea formulării unei astfel de căi extraordinare de atac în situația în care în mod greșit s-a constatat existența unei cauze de încetare a procesului penal.

În acel caz, a precizat apărătorul, nu există nicio condiție ca instanța să nu fi analizat anterior această cauză de încetare a procesului penal ori să nu se fi invocat asemenea argumente, ci se prevede clar în conținutul textului art. 438 C. proc. pen. că se poate invoca acest caz de recurs în casație când instanța a respins argumentele invocate la instanța de apel sau fond.

Opinia curții de apel:

Referitor la condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu această excepție de neconstituționalitate, Curtea de apel a menționat faptul că textul legal care face obiectul sesizării este în vigoare, iar Curtea Constituțională nu a pronunțat anterior o decizie de neconstituționalitate a acestei dispoziții legale prin asociere cu conținutul deciziei nr. 10/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor probleme de drept. De asemenea, între dispoziția legală și modul de soluționare a prezentei cauze există o strânsă legătură, din perspectiva limitelor atribuite legislativ promotorilor unei astfel de căi de atac.

Se impune menționarea însă a faptului că prin Decizia nr. 514 din 7 iulie 2015 publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 737/01.10.2015, prin care Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen. și a statuat că, având (...) în vedere natura mixtă a căii extraordinare de atac a contestației în anulare, respectiv cea de anulare și cea de retractare (...). Curtea a reținut că reglementarea motivului de contestație în anulare criticat prin prezenta excepție nu este de natură a încălca dreptul la un proces echitabil, prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituție. În acest sens, Curtea a constatat că, chiar dacă procedura reglementată prin textul criticat ar putea presupune administrarea unor noi probe sau reevaluarea unor probe existente, participanții la procesul penal beneficiază, prin aplicarea dispozițiilor art. 431 și art. 432 C. proc. pen., de toate garanțiile procesuale pe care le presupune dreptul la un proces echitabil (parag. 15).

Curtea Constituțională a reținut că reglementarea de către legiuitor, alături de cele două căi ordinare de atac (judecata în primă instanță și apelul) a căilor extraordinare de atac echivalează cu asigurarea unor garanții procesuale suplimentare în scopul aflării adevărului, principiu al aplicării legii procesual penale prevăzut la art. 5 C. proc. pen. (parag.. 16).

A apreciat Curtea de apel că interpretarea atribuită de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia la care contestatorul s-a raportat pentru invocarea excepției de neconstituționalitate reflectă atributele de constituționalitate de care beneficiază oricare parte ce recurge la această cale extraordinară de atac, sens în care excepția este neîntemeiată.

În acest sens, a susținut faptul că dispozițiile procesual penale nu prevăd posibilitatea suspendării judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate în art. 367 C. proc. pen., se arată la ultimul alineat că "ridicarea unei excepții de neconstituționalitate nu suspendă judecarea cauzei". Din aceste prevederi, raportat și la reglementarea anterioară când suspendarea judecării cauzei intervenea de drept într-o asemenea ipoteză, rezultă că suspendarea judecării cauzei a devenit facultativă, nemaiavând caracter obligatoriu, de drept. Așadar, întrucât C. proc. pen. prevede acum doar două ipoteze obligatorii de suspendare a judecării cauzei, a apreciat că în ceea ce privește suspendarea facultativă vor fi aplicabile dispozițiile procesual civile, care au caracter general și completator raportat la cele penale. Partea a invocat prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.: instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

În susținerea acestei teorii s-a invocat jurisprudența actuală, judecarea unei excepții de neconstituționalitate reprezintă o cauză facultativă de suspendare a judecății în sensul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. dacă soluționarea acesteia poate influența soluția pronunțată în cauza în care a fost invocată.

În acest sens, a susținut că s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care în temeiul dispozițiilor amintite supra, în Dosarul nr. x/1/2015, prin încheierea din data de 11 decembrie 2015 a suspendat judecarea cauzei până la pronunțarea Curții Constituționale cu privire la excepția care a fost ridicată în acea cauză. Această soluție a fost adoptată într-un dosar de contencios administrativ unde, asemenea procedurii penale, nu există dispoziții exprese cu privire la suspendarea facultativă a cauzei în ipoteza sesizării Curții Constituționale în vederea soluționării unei excepții. Cu toate acestea, având în vedere caracterul general și completator al normelor procesual civile, instanța a apreciat că acestea sunt aplicabile și cauzelor care nu sunt de natură civilă.

În Dosarul nr. x/2014/a1, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Cluj a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de unul dintre inculpați. Cu toate că judecătorul a revenit apoi asupra suspendării cauzei la cererea unor inculpați care au ales soluționarea cu celeritate a dosarului penal, este important de observat că prin această soluție s-a apreciat că dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. sunt aplicabile inclusiv în materie penală.

Referitor la cererea de suspendare a procesului penal până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate, formulată de către apărătorul ales al contestatorului A. Curtea de apel a susținut caracterul nelegal al acesteia în considerarea lipsei unei norme procesual penale care, pe de o parte, să permită o atare situație în procesul penal, iar, pe de altă parte, să permită o completare a cadrului procesual penal cu norma procesual civilă invocată.

Textul art. 367 alin. (9) C. proc. pen. este imperativ în ceea ce privește interdicția suspendării judecării cauzei în situația ridicării unei excepții de neconstituționalitate. Acesta nu poate fi ignorat sau interpretat în alt sens decât a vrut legiuitorul să-i atribuie prin folosirea unei dispoziții imperative, clare în legătură cu această interdicție.

Celelalte argumente avansate de parte exced dispozițiilor legale.

Raportat la prevederea legală menționată anterior cererea părții, de suspendare a procesului penal până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate este inadmisibilă.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) C. pen., cuprinsă în decizia penală nr. 25/A din data de 16 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în Dosarul nr. x/57/2017 a formulat recurs condamnatul A. pentru motivele arătate în scris, astfel cum au fot depuse la dosar în notele scrise.

La termenul de judecată din data de 08 februarie 2018, în ședință publică, recurentul condamnat A. a arătat că înțelege să își retragă recursul formulat.

Cum potrivit dispozițiilor art. 415 alin. (1) C. proc. pen., "până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat", Înalta Curte urmează a lua act de manifestarea de voință a recurentului condamnat A.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și alin. (6) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retagerea recursului formulat de condamnatul A., împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) C. pen., cuprinsă în decizia penală nr. 25/A/2018 din data de 16 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în Dosarul nr. x/57/2017.

Obligă recurentul-condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 08 februarie 2018.