ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 385/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 30 aprilie 2014 sub nr. de dosar x/2/2014, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabilii Nerezidenți și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a solicitat, urmare a nesoluționării în termenul legal de către pârâți a contestației fiscale formulată de reclamantă împotriva Deciziei de rambursare a TVA nr. 14475D din 9 septembrie 2013, să dispună:

(1) obligarea pârâților ANAF la emiterea deciziei de soluționare a contestației fiscale, în termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii;

(2) obligarea pârâților, în temeiul art. 18 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004, la plata de penalități către reclamantă în cuantum de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere în situația neîndeplinirii în termen a obligațiilor stabilite de instanță în urma admiterii primului capăt de cerere de mai sus;

(3) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Prin Sentința nr. 3226 pronunțată în data de 25 noiembrie 2015, Curtea de Apel Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția rămânerii fără obiect a capătului 3 de cerere din cererea modificatoare, invocată de către reclamantă la termenul din data de 11 noiembrie 2014 și a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere (3) din cererea modificatoare vizând obligarea ANAF la emiterea deciziei de soluționare a contestației fiscale dobânzi în termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii și la plata de penalități către reclamantă în cuantum de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere în situația neîndeplinirii în termen a obligațiilor stabilite de instanță în urma admiterii capătului de cerere nr. 3.

Totodată, prin aceeași sentință a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ANAF-DGSC cu privire la capătul 3 din cererea modificatoare, invocată prin întâmpinarea depusă la data de 3 noiembrie 2014 și a respins, ca neîntemeiate: excepția lipsei de interes a capătului de cerere vizând anularea Deciziei nr. 289/2014, invocată de pârâtul ANAF prin întâmpinarea la cererea modificatoare a acțiunii introductive și, celelalte capete ale cererii modificatoare, formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabilii Nerezidenți și Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

II. Motivul de recurs și cererea de renunțare la judecată

Împotriva Sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost modificată.

La data de 20 martie 2015, recurenta-reclamantă A. prin apărători a depus în baza art. 406 coroborat cu art. 9 C. proc. civ. cerere de renunțare la judecată, motivat de faptul că a fost finalizată și soluționată de către organele fiscale procedura de refacere a inspecției fiscale.

III. Analizând cererea de renunțare la judecată formulată de către reclamant, Înalta Curte reține următoarele:

Procesul civil pornește la inițiativa reclamantului care fixează prin actul de sesizare obiectul și limitele procesului, iar asupra acestuia, în condițiile legii, are un drept de dispoziție, drept reglementat prin dispozițiile art. 9 C. proc. civ., manifestat inclusiv prin posibilitatea reclamantului ca, potrivit art. 406 alin. (1) C. proc. civ., să renunțe la judecarea cauzei oricând, în tot sau în parte, verbal în ședința de judecată ori prin cerere scrisă.

Instanța reține că, în cauză, recurenta-reclamantă A., prin reprezentant a formulat cerere de renunțare la judecarea cauzei, motivat de faptul că procedura de refacere a inspecției fiscale a fost finalizată și soluționată de către organele fiscale.

Potrivit art. 406 alin. (4) " Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare."

Înalta Curte a constatat că, prin cererea ( denumită punct de vedere) formulată din data de 4 februarie 2016, intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat a se lua act de declarația de renunțare formulată, dându-și astfel acordul expres la cererea recurentei-reclamante având ca obiect renunțarea la judecată, fiind astfel îndeplinită condiția pronunțării hotărârii, în condițiile art. 406 alin. (6) C. proc. civ.

În baza tuturor considerentelor de fapt și de drept dezvoltate, instanța va constata că reclamanta A. renunță la judecarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului formulat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 3226 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal .

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 februarie 2016.

Procesat de GGC - MM