ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3146/2018

Asupra cererii de revizuire de față

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată de recurenții A., B., C., D. și E., au solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea în tot a Deciziei nr. 674 din 28 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosar nr. x/2017 și admiterea recursului, în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

În motivarea cererii revizuenții au învederat faptul că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Harghita în data de 28 martie 2017, au chemat în judecată pe pârâta Direcția de Sănătate Publică Harghita, solicitând reîncadrarea salarială și acordarea drepturilor salariale corespunzătoare - stabilite la nivel maxim pentru funcții similare în cadrul instituției (acordând majorarea salarială corespunzătoare).

Acțiunea a fost întemeiată pe art. 3

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, în care este prevăzut salarizarea personalului plătit din fonduri publice la nivelul maxim aflat în plată în cadrul instituției pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

În data de 16 noiembrie 2017, reclamanții au formulat recurs împotriva acestei Hotărâri, înregistrat la data de 24 noiembrie 2017 la Curtea de Apel Târgu Mureș. Instanța de recurs a respins ca nefondat recursul formulat, prin Decizia nr. 674/2018 din data de 28 martie 2018.

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Harghita în data de 22 decembrie 2015, reclamanții au chemat în judecată pe pârâta Direcția de Sănătate Publică Harghita, solicitând reîncadrarea salarială și acordarea drepturilor salariale corespunzătoare - stabilite la nivel maxim în cadrul instituției pentru funcția deținută (acordând majorarea salarială corespunzătoare).

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, aprobată și modificată prin Legea nr. 71/2015.

Tribunalul Harghita prin Sentința nr. 1355 din 11 octombrie 2016 a respins acțiunea reclamanților.

În data de 24 noiembrie 2016, reclamanții au declarat recurs împotriva acestei sentințe la Curtea de Apel Târgu Mureș.

Instanța de recurs a dispus casarea sentinței recurate și în rejudecare a admis cererea obligând pârâta Direcția de Sănătate Publică Harghita, să achite reclamanților drepturile salariale rezultate din stabilirea salariului de încadrare la nivel maxim în cadrul instituției, actualizate cu indicele de inflație, până la data efectivă a plății.

În acest sens instanța de recurs a emis Hotărârea nr. 159/2017 definitivă și irevocabilă, din data de 22 martie 2017. Temeiul de drept al acestei Hotărâri a constituit O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015 și în care este prevăzută salarizarea personalului plătit din fonduri publice la nivelul maxim aflat în plată pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

În opinia revizuentei, atât Hotărârea nr. 159/2017, cât și Hotărârea nr. 674/2018 sunt definitive, sunt pronunțate de instanțe de recurs în dosare diferite și prezintă contrarietate.

Astfel, au susținut revizuenții că, există contrarietate de hotărâri între cele două decizii, solicitând să se admită cererea așa cum a fost formulată, să se dispună casarea Hotărârii nr. 674/2018 a Curții de Apel Târgu Mureș și admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Examinând cauza și cererea de revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, motiv pentru care o va respinge ca atare.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Deci, invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- să existe două hotărâri, definitive, cea de-a doua fiind dată cu încălcarea principiului forței lucrului judecat, indiferent dacă prin ele s-a rezolvat sau nu fondul litigiului;

- cele două hotărâri definitive trebuie să se fi dat în aceeași "pricină", dar în dosare diferite.

Pentru existența acestui motiv de revizuire se cere să existe identitate de părți, de cauză și de obiect, adică "elementele caracteristice lucrului judecat", hotărârile să fi fost date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Cererea de revizuire este admisibilă numai dacă partea nu a avut cunoștință de existența primei hotărâri ori dacă, în cel de-al doilea litigiu, invocându-se excepția autorității lucrului judecat, instanța a omis să soluționeze această excepție. În cazul în care excepția a fost respinsă, împotriva hotărârii nu se poate face cerere de revizuire, întrucât, judecându-se o asemenea cerere, instanța ar realiza un control judiciar asupra hotărârii prin care s-a respins excepția autorității lucrului judecat.

Condițiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire.

Această condiție presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ, iar în cauză aceste condiție nu este îndeplinită.

Printr-o definiție cu caracter general, obiectul litigiului reprezintă pretenția pe care o formulează și o susține reclamantul prin acțiunea sa.

Textul art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu dă posibilitatea ca în cadrul cererii de revizuire să se poată analiza dacă soluționarea excepției autorității de lucru judecat a fost corectă, ci numai dacă a fost invocată sau nu și, dacă a fost invocată, numai în cazul în care instanța a omis să se pronunțe, poate să fie admisă cererea de revizuire.

Condiția impusă de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. are în vedere tocmai caracterul forței obligatorii a unei hotărâri judecătorești, iar pe calea extraordinară a revizuirii poate fi schimbată o hotărâre judecătorească irevocabilă numai în condițiile și cazurile expres prevăzute de lege, pentru că altfel s-ar aduce atingere principiului securității raporturilor juridice, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A., B., C., D. și E. împotriva Deciziei nr. 674 din 28 martie 2018 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL