ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4474/2018

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 2369, pronunțată la data de 5 iunie 2018, în Dosarul nr. x/2014, a respins recursurile declarate de reclamanta A. S.A. și de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - A.A.A.S. București împotriva Deciziei civile nr. 534/2017 din 20 martie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, în termen, reclamanta S.C. A. S.A. Călărași, solicitând admiterea contestației, anularea deciziei contestate și, rejudecând, admiterea recursului și stabilirea prejudiciului la suma de 2.155.400 RON, conform raportului de expertiză efectuat de expert B., în concordanță cu Decizia nr. 18/2011, iar, în subsidiar, admiterea recursului și casarea în tot a deciziei, în vederea efectuării unei noi expertize raportat la bilanțurile contabile corectate conform dispozițiilor Ordinului nr. 3055/2009, aspect intrat sub puterea de lucru judecat; cu cheltuieli de judecată.

În contestația în anulare, întemeiată în drept pe prevederile pct. 1 și 2 ale art. 503 noul C. proc. civ., contestatoarea S.C. A. S.A. Călărași a invocat, în esență, următoarele motive:

Subsumat art. 503 alin. (1) C. proc. civ., a susținut că Societatea A. S.A. nu a primit citație pentru termenul din data de 05.06.2018, iar, subsumat art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., a susținut că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivelor de casare invocate, prevăzute de art. 488 pct. 6 și art. 488 pct. 7 și 8 C. proc. civ.

Astfel, a arătat, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra nulității Deciziei civile nr. 534/20.03.2017 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, pentru lipsa motivării, dar și a argumentelor contradictorii reținute în cadrul acesteia.

Instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la încălcarea autorității de lucru judecat invocată în cadrul recursului art. 488 pct. 7 C. proc. civ. Instanța de apel, în rejudecare, avea obligația de a ține cont de dezlegarea dată în primul ciclu procesual problemei de drept privind luarea în considerare a documentelor contabile - bilanțurile rectificate- la efectuarea expertizei, dând eficiență puterii lucrului judecat, întrucât încheierea prin care s-a apreciat cu privire la acestea nu a fost recurată, iar instanța de recurs trebuia să analizeze autoritatea de lucru judecat.

Analizând contestația în anulare formulată, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte urmează a o respinge, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Acest motiv de contestație nu este incident în cauza de față, din verificarea actelor de procedură din dosarul de recurs rezultând că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu toate părțile din proces la termenul când s-a soluționat recursul, contestatoarea fiind legal citată conform dovezii de înmânare a citației.

Referitor la celelalte motive invocate prin cuprinsul contestației în anulare, Înalta Curte constată că, în realitate, contestatoarea este nemulțumită de modul cum a fost soluționat recursul, aspect ce ține însă de judecata litigiului, neputând fi calificat drept o omisiune a cercetării vreunui motiv de recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

În consecință, dat fiind caracterul acesteia de cale de atac de retractare, instanța învestită cu soluționarea unei contestații în anulare nu exercită un control de legalitate a deciziei atacate și nici nu cenzurează modul în care instanța de recurs, analizând motivul de casare, a răspuns acestuia.

Condițiile prevăzute la art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speță, întrucât instanța de recurs a analizat criticile formulate de contestatoare și le-a respins, ca nefondate.

Faptul că instanța a pronunțat o soluție care o nemulțumește pe contestatoare nu echivalează cu omisiunea cercetării motivului de recurs invocat.

Prin urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății.

Înalta Curte constată că, în speță, prin motivele contestației în anulare, susținerile formulate nu pot fi circumscrise textelor de lege care reglementează cazurile contestației în anulare, mai sus citate, contestatoarea criticând, în realitate, administrarea și interpretarea probelor, precum și soluția instanței de recurs.

Așa fiind, față de toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, contestația în anulare formulată de reclamantă, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.A. Călărași împotriva Deciziei nr. 2369 din 5 iunie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2018.

Procesat de GGC -NN