Decizia nr. 188/2018 — ÎCCJ — recurs

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară a solicitat să se dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare ("Legea nr. 303/2004"), pârâtei A., judecător în cadrul Judecătoriei Horezu, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004. II. Soluția instanței de disciplină

Prin Hotărârea nr. 41J din 16 decembrie 2015, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acțiunea disciplinară și, în baza art. 100 lit. d) din Legea nr. 303/2004, a aplicat pârâtei judecător A. sancțiunea disciplinară constând în "suspendarea din funcția de judecător pe o perioadă de 6 luni", pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004. III. Calea de atac exercitată împotriva hotărârii instanței disciplinare

Împotriva hotărârii menționate la pct. 2 a declarat recurs pârâta judecător A., invocând aspecte de fapt reținute în acțiunea disciplinară și de către instanța de disciplină, precum și apărări pe fondul cauzei. IV. Derularea procedurii în fața instanței de recurs

Recursul fiind de competența Înaltei Curți a fost urmată procedura de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 11 iulie 2016, Completul de filtru a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de recurenta A., a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 493, art. 488, art. 497 și art. 490 alin. (1) C. proc. civ. și a suspendat soluționarea recursului până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

La data de 26 iulie 2018 a fost înregistrată la dosar copia, transmisă de Curtea Constituțională, a Deciziei nr. 233 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 16 iulie 2018, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 488, art. 490 alin. (1), art. 493 și art. 497 C. proc. civ., excepție ridicată de A. în dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători.

Având în vedere pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate invocate în cauză, a fost reluată procedura de filtrare a recursului și a fost fixat termen la data de 24 septembrie 2018 pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (5) și (6) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 24 septembrie 2018, Completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de A. și a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 22 octombrie 2018, cu citarea părților. V. Considerentele Înaltei Curți

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, Înalta Curte va admite recursul, în sensul și pentru considerentele expuse în continuare, având în vedere și jurisprudența sa anterioară într-o cauză similară vizându-l pe același magistrat, respectiv Decizia nr. 116 din 11 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015.

Potrivit dispozițiilor art. 98 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, "Judecătorii și procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum și pentru faptele care afectează prestigiul justiției". Conform art. 100 din aceeași lege: "sancțiunile care se pot aplica judecătorilor și procurorilor, proporțional cu gravitatea abaterilor, sunt [...]".

Din interpretarea gramaticală, logică și teleologică a prevederilor legale citate, rezultă că angajarea răspunderii disciplinare este condiționată, în primul rând, de existența calității de judecător sau procuror a persoanei care a fost subiectul acțiunii disciplinare.

În cauza dedusă judecății, se constată că, prin Decretul Președintelui României nr. 377 din 12 aprilie 2017, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 266 din 14 aprilie 2017, recurenta A. a fost eliberată din funcție ca urmare a aplicării prevederilor art. 83 alin. (1) teza finală din Legea nr. 303/2004, conform cărora "Până la vârsta de 65 de ani, magistratul poate opta să rămână în funcție, însă după împlinirea acestei vârste, pentru menținerea în activitate este necesar avizul anul al Consiliului Superior al Magistraturii".

În raport cu situația de fapt intervenită, trebuie examinate consecințele juridice ale faptului pensionării magistratului și eliberării sale din funcție, asupra subzistenței obiectului acțiunii disciplinare și a angajării răspunderii sale disciplinare.

Examinând recursul din această perspectivă, Înalta Curte reține că, la acest moment, nu mai este întrunită situația legală premisă vizând calitatea de judecător a recurentei-pârâte, esențială pentru stabilirea existenței sau inexistenței răspunderii sale în context disciplinar.

Ca orice altă sancțiune, sancțiunea disciplinară își îndeplinește scopul și își realizează funcțiile prin executare.

Or, în speță, eventuala sancțiune disciplinară aplicată recurentei nu ar mai putea fi executată, ca urmare a încetării raporturilor sale de serviciu, astfel încât, practic, acțiunea disciplinară exercitată împotriva acesteia a rămas fără obiect.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va respinge, ca rămasă fără obiect, acțiunea disciplinară exercitată de Inspecția Judiciară.