ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4455/2018

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 02 martie 2016, reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a formulat cerere de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 14.01.2016, privind proiectul "Creșterea competitivității fermei viticole Huși prin achiziția unui sistem de fertirigare și construirea unui bazin de retenție ape", aparținând beneficiarei Societatea A. S.R.L., prin care s-a constituit creanța în valoare de 678.853,90 RON, suspendare care urma a fi acordată până la soluționarea pe fond a cererii în anularea aceluiași act administrativ.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 115 din 9 mai 2016, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și a dispus suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 14.06.2016 de către pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, până la soluționarea în fond a acțiunii în anularea aceluiași act administrativ.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ. În susținerea recursului, pârâta a invocat, în esență, următoarele critici de nelegalitate: - instanța, prin considerentele hotărârii atacate, analizează fondul cauzei, încălcând, astfel, dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004; - instanța a reținut în mod greșit că recurenta-pârâtă ar fi cunoscut situația reținută în cuprinsul procesului-verbal de constatare încă de la data selectării cererii de finanțare, situație în care constatarea ulterioară de nereguli echivalează cu o prezumție de nelegalitate a actului contestat; - greșita reținere a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv inexistența unei pagube iminente.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă Societatea A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 20 iunie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. În baza Hotărârii Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106/20.09.2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal adoptată la data de 13.09.2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, prin rezoluția din data de 11 octombrie 2018 a completului învestit cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecarea pe fond a recursului la data de 5 decembrie 2018.

Alte aspecte procesuale La termenul de judecată din data de 5 decembrie 2018, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția lipsei de interes în susținerea recursului, în considerarea pronunțării Sentinței civile nr. 210/27.09.2016 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea în anulare îndreptată de reclamantă împotriva aceluiași act administrativ. II. Soluția instanței de recurs Examinând excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin sentința recurată s-a dispus, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 14.01.2016 de către Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, măsura producând efecte până la soluționarea în fond a cererii în anulare formulată de reclamantă împotriva aceluiași act administrativ. Prin Sentința civilă nr. 210 din 27.09.2016 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal s-a pronunțat în Dosarul nr. x/2016, având ca obiect acțiunea în anulare, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cereri ide anulare a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat de autoritatea pârâtă la data de 14.01.2016. De asemenea, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral se dispune până la pronunțarea instanței de fond. Întrucât în cauză instanța de fond s-a pronunțat, înlăturând ca neîntemeiate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă față de procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 14.01.2016, rezultă cu evidență că efectele sentinței recurate au încetat. În conformitate cu prevederile art. 494 coroborate cu art. 32 alin. (1) lit. b) și art. 33 C. proc. civ., titularul căii de atac a recursului poate susține demersul său numai dacă subzistă un interes determinat, legitim, personal, născut și actual. În condițiile în care efectele hotărârii de suspendare s-au epuizat, autoritatea recurentă-pârâtă nu mai justifică un interes actual în susținerea recursului îndreptat împotriva acestei hotărâri de suspendare executare act administrativ. Cu ocazia dezbaterilor asupra excepției lipsei de interes invocată din oficiu, autoritatea recurentă-pârâtă a arătat că interesul continuă să fie actual întrucât hotărârea recurată și-a produs efectele între data pronunțării ei și data respingerii în fond a acțiunii în anulare (09.05.2016 - 27.09.2016), perioadă pentru care (în condițiile respingerii prezentului recurs pe temeiul lipsei de interes, cu consecința menținerii sentinței recurate) Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale nu ar mai putea calcula dobânzi, conform O.U.G. nr. 66/2011. Analizând această apărare, Înalta Curte o constată nefondată. Potrivit art. 42 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 66/2011, creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt scadente la expirarea termenului de plată stabilit în titlul de creanță, respectiv în termen de 30 de zile de la data comunicării acestuia, iar pentru neachitarea la termen a obligațiilor stabilite prin titlul de creanță, debitorul datorează o dobândă, care se calculează prin aplicarea ratei dobânzii datorate la soldul rămas de plată din contravaloarea în RON a creanței bugetare, din prima zi de după expirarea termenului de plată stabilit și până la data stingerii creanței, cu excepția cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internațional prevăd altfel. Rata dobânzii datorate este, potrivit alin. (4) al art. 42, rata dobânzii de referință a BNR în vigoare la data întocmirii procesului-verbal. Potrivit alin. (3) al aceluiași text normativ, în vederea încasării de la debitor a dobânzii, autoritățile competente care au emis procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare au obligația de a calcula cuantumul acesteia și de a emite proces-verbal de stabilire a creanței bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, care constituie, de asemenea, titlu de creanță. Rezultă din cuprinsul prevederilor legale anterior arătate că dobânzile curg de la expirarea termenului de plată și până la stingerea creanței. Măsura suspendării executării procesului-verbal dispusă în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 este o măsură provizorie, temporară, menită a amâna producerea efectelor titlului de creanță, bazate pe forța executorie a acestuia, între care se numără curgerea dobânzilor. Ea nu produce efecte definitive de felul celor invocate de autoritatea pârâtă, respectiv înlăturarea curgerii dobânzilor pe perioada suspendării, în lipsa unui temei de drept care să prevadă expres un astfel de efect. Un astfel de temei de drept îl reprezintă art. 278 alin. (4) din noul C. proc. fisc. , adoptat prin Legea nr. 207/2015, care prevede, în mod expres, înlăturarea curgerii penalității datorată pentru întârzierea la plata creanței principale fiscale, pe perioada suspendării executării actului administrativ-fiscal care constituie titlu de creanță. Această normă fiscală, însă, nu este aplicabilă în cauza de față, raportat la împrejurarea că potrivit art. 43 din O.U.G. nr. 66/2011 creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt purtătoare numai de dobânzi, nu și de penalități de întârziere. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că susținerea recurentei-pârâte potrivit căreia nu ar putea calcula dobânzi pe perioada suspendării este infirmată de cadrul normativ incident și, pe cale de consecință, interesul în susținerea recursului, invocat pe temeiul anterior arătat, nu subzistă. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca lipsit de interes.