ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4204/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4204/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Procedura în fața primei instanțe
1.Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub dosar nr. x/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul de Mediere, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
obligarea pârâtei la eliberarea certificatului de calificare în profesia de mediator al reclamantei, conf. art. 20 lit. i) coroborat cu art. 7 lit. f) și g) din Legea nr. 192/2006;
anularea tuturor articolelor referitoare la mediatori și asociațiile profesionale ale mediatorilor cuprinse în Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului de mediere (ROF) aprobat prin Hotărâre nr. 5 din 13 mai 2007, respectiv: art. II, art. 2, art. 3, art. 25 - 40, art. 43, art. 44 alin. (1
1
), art. 44 alin. (3), art. 44 alin. (4), art. 45 - 50, art. 52
1
- 52
18
, art. 53 - 58, art. 83, art. 83
1
- art. 83
10
întrucât ROF este un instrument de organizare internă util structurii organizatorice a unui sistem economico-social cu personal propriu angajat și nicidecum nu poate institui norme de conduită, atribuții, obligații și sancțiuni pentru profesia liberală a mediatorilor sau privitoare la asociațiile profesionale, ambele categorii având propria lor organizare;
anularea art. 8 lit. f) din Anexa nr. 11 a ROF privind "Procedurile de organizare a alegerilor membrilor Consiliului de mediere" aprobată și modificată prin Hotărârea nr. 52 din 20 decembrie 2014, întrucât restrânge nepermis dreptul de a candida și de a fi ales în Consiliul de Mediere, permițând doar candidaturile celor care au experiență practică în activitatea Consiliului și a Comisiilor profesionale;
constatarea caracterului abuziv al taxei de autorizare pentru mediatori stabilită de pârâtă în cuantum de 980 RON prin Hotărârea nr. 723 din 23 februarie 2013, considerând-o nejustificată și disproporțională comparativ taxele aplicabile în cadrul altor profesii liberale;
cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 5465 din 7 septembrie 2015, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015.
Soluția instanței de fond
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 611 din 25 februarie 2015, a luat act de renunțarea reclamantei la judecata capetelor 3 și 4 din cererea de chemare în judecată.
A admis excepția lipsei procedurii prealabile cu privire la capătul 2 al cererii de chemare în judecată.
A respins ca inadmisibil capătul 2 al cererii de chemare în judecată.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul de Mediere cu privire la primul capăt de cerere.
A admis în partea cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de Mediere și a obligat pârâtul să elibereze părții reclamante documentul care atestă calificarea acesteia în profesia de mediator, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de față.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinței civile nr. 611 din 25 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat pârâtul Consiliul de Mediere, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
II. Analiza cererii de recurs
Motivele de fapt și de drept relevante
Un prim motiv de recurs se referă la aceea că litigiul nu este de competența contenciosului administrativ.
În realitate, cum de altfel, contrar susținerilor recurentei, a arătat și instanța de fond, Consiliul de Mediere este conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 192/2006, persoana juridică de interes public.
De altfel, în fața instanței de fond recurenta prin întâmpinare a invocat doar excepția necompetenței Tribunalului București apreciind că instanța competentă este Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Or, această declinare a fost dispusă în mod corect, în incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul căii de atac s-a arătat că Consiliul de Mediere, își îndeplinește obligațiile prevăzute în art. 20 lit. i) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator și eliberează furnizorilor de formare, la cererea acestora, documente care atesta calificarea profesionala a mediatorilor.
Procedura de eliberare către reclamanta a certificatului pe care aceasta ii solicita de la parat, este realizata de către furnizorul de formare autorizat de către Consiliul de Mediere. Obligația de a elibera certificatul de absolvire cu recunoaștere naționala, Care are regimul actelor de studii, conform art. 10 alin. (1) din Hotărârea 12 din 7 septembrie 2007 pentru aprobarea standardului de formare a mediatorului, ii revine furnizorului de formare.
Furnizorii de formare, după obținerea avizului Consiliului de Mediere pentru programul de formare a mediatorilor, trebuie sa se adreseze comisiilor de autorizare și sa urmeze procedurile prevăzute de O.G. nr. 129/2000 privind formarea profesionala a adulților. Consiliul de mediere doar avizează programul de formare propus de furnizor, care nu poate fi obligat sa obțină autorizarea în domeniul formarii profesionale a adulților.
Consiliul de Mediere își îndeplinește obligația de a elibera certificatul, prevăzuta în art. 20 lit. i) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, prin intermediul furnizorilor de formare. Consiliul de Mediere are calitatea de autoritate emitenta a certificatului de calificare în profesia de mediator solicitat de reclamanta, emiterea certificatului făcându-se la cererea furnizorului de formare, iar Consiliul de Mediere eliberează certificatul care atesta calificarea în profesia de mediator prin intermediul furnizorilor de formare.
Potrivit Hotărârii nr. 4347 din 1 septembrie 2013 emisa de Consiliul de Mediere, tipizatele certificatelor de absolvire a cursurilor de formare inițiala sunt emise de Consiliul de Mediere și eliberate furnizorilor de formare, care au obligația de a le completa și elibera solicitanților.
Prin Hotărârea nr. 5597 din 23 noiembrie 2013 emisa de Consiliul de mediere a fost aprobata forma Regulamentului de eliberare a certificatului de absolvire. Potrivit acestei hotărâri, Consiliul de Mediere este autoritatea competentă în domeniul medierii ce emite documentele prin care recunoaște și atesta competențele profesionale dobândite ca mediator. Consiliul de Mediere reglementează activitatea de formare a mediatorilor, și este garantul emiterii, tipăririi certificatelor de absolvire, în urma solicitării formulate de către furnizorul de formare. Certificatele de absolvire sunt eliberate de către Consiliul de Mediere furnizorului de formare, care ulterior le eliberează solicitanților, absolvenți ai cursurilor de formare inițială.
Potrivit art. 8 alin. (1) lit. b) din Regulamentului de eliberare a certificatului de absolvire, furnizorul de formare tine evidenta nominala a eliberării certificatelor de absolvire, iar potrivit art. 10 alin. (1), (4) eliberarea certificatelor de absolvire se face de către furnizorii de formare acreditați/autorizați de către Consiliul de Mediere.
Certificatul de absolvire în profesia de mediator emis de Consiliul de Mediere este documentul care atestă calificarea ca și mediator, având cod x în Registrul național al calificărilor profesionale din România.
În realitate, conform art. 20 lit. i) din Legea nr. 192/2006, documentele care atestă calificarea profesională a mediatorilor se eliberează de către recurenta Consiliul de Mediere.
Totodată conform art. 9 din același act normativ, același consiliu va autoriza cursurile și programele de formare profesională și emite documentele care atestă competența profesională a mediatorilor.
Faptul că acest Consiliu a autorizat obligația de formare profesională către anumite entități menține obligația în sarcina Consiliului.
Apărările recurentei se referă de altfel la certificatul de calificare, diferit de certificatul de absolvire.
Cât privește lipsa de interes a reclamantei în promovarea acțiunii obiectul acțiunii astfel cum a fost precizat de către aceasta este eliberarea certificatului de calificare în profesia de mediator, în conformitate cu prev. art. 9 alin. (4) și art. 20 lit. i) din Legea nr. 192/2006 și nu a certificatului de absolvire, emis în temeiul O.G. nr. 129/2000 privind formarea profesionala a adulților.
În raport de cele mai sus analizate hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală.
2.Temeiul de drept al soluției adoptate
Cum în raport de motivele invocate, recursul nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a-l respinge în conformitate cu dispozițiile art. 496 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul de Mediere împotriva Sentinței civile nr. 611 din data de 25 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2018.
Procesat de GGC - MM