ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3697/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Marină Grigore Antipa - INCDM Constanța a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Mediului București obligarea acestuia la plata sumei de 140.580,93 RON, reprezentând debit restant, cu accesoriile aferente, ca urmare a neachitării serviciilor prestate de reclamant, în baza unui contract administrativ.

2.1. Prin Sentința nr. 1496 din 13 martie 2018, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și, în consecință, a dispus declinarea soluționării cauzei, privind pe reclamantul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Marină Grigore Antipa Constanța în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Mediului București, în favoarea în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a avut în vedere că reclamantul, institut național potrivit H.G. nr. 253/2015, a pretins că a prestat, în baza unui contract administrativ, servicii către pârât, un alt institut național înființat potrivit H.G. nr. 253/2015.

Astfel, a apreciat că pretențiile deduse judecății izvorăsc dintr-un contract administrativ încheiat între două institute naționale, care se includ în categoria autorităților și instituțiilor publice centrale, caz în care, în raport cu criteriul rangului autorității publice, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

2.2. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3218 din 5 iulie 2018, a admis excepția necompetenței materiale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că, într-adevăr, obiectul litigiului îl formează pretențiile izvorâte dintr-un contract administrativ încheiat între cele două institute naționale, însă, a apreciat, față de prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că statutul de autoritate/instituție centrală sau autoritate/instituție locală sau județeană nu rezultă exclusiv din denumirea acestora, ci din competența lor teritorială.

În acest sens, o autoritate/instituție centrală are competență pe întreg teritoriul țării (guvernul, ministerele, etc.), în timp ce o autoritate/instituție locală sau județeană va avea întotdeauna o competență teritorială limitată, la nivelul unității administrativ-teritoriale sau a regiunii de dezvoltare (consiliul local, consiliul județean, regiunea de dezvoltare etc.).

Or, în cauză, părțile, potrivit H.G. nr. 253/2015, au fost înființate și funcționează cu atribuții și competențe limitate, așa cum rezultă din art. 1 alin. (1) și Anexa 1 și 2 a acestei Hotărâri de Guvern.

II. Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Obiectul litigiului dedus judecății este reprezentat de pretențiile reclamantului de plată de către pârât a unor sume de bani, care constau în contravaloarea unor pretinse servicii prestate de angajații reclamantului în cadrul unui proiect angajat de pârât.

Aceste pretenții nu au la bază un contract administrativ, cum încearcă să acrediteze reclamantul, aspect îmbrățișat de ambele instanțe aflate în conflict, neexistând la dosar un înscris care să-i ateste existența, iar simplele susțineri ale reclamantului în acest sens, nefiind suficiente pentru a contura obiectul acestui litigiu, în raport de care se determină competența de soluționare a acestuia.

Pe de altă parte, raporturile ierarhice existente între părți la momentul nașterii dreptului de creanță dedus judecății, nu sunt de natură a demonstra existența unui contract administrativ încheiat între părțile litigante.

Cu titlu de concluzie, raportul juridic cu care au fost învestite instanțele în conflict nu derivă dintr-un contract administrativ, și în consecință litigiul în discuție nu este de competența instanțelor de contencios administrativ.

Pretențiile reclamate, care reprezintă contravaloarea activităților de cercetare prestate de angajații reclamantei în cadrul proiectului "monitorizarea impactului asupra mediului a lucrărilor de îmbunătățire a condițiilor de navigație pe Dunăre între Călărași și Brăila, km 3475 și km 175" al cărui beneficiar a fost pârâtul, au natură pur civilă, aspect dovedit și de convențiile civile încheiate între pârâtul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Mediului și fiecare dintre angajații reclamantului

Prin urmare, competența soluționării cauzei revine instanței civile, care conform criteriilor oferite de art. 94 alin. (1) lit. k) raportat art. 107 C. proc. civ. este Judecătoria Sector 6.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoria Sector 6.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Marină - Grigore Antipa - INCDM Constanța în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Mediului București în favoarea Judecătoriei sector 6 București, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CT