ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1053/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 271 din 20 decembrie 2010,

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a admis, în

parte, acțiunea formulată de reclamantul P.F., în contradictoriu cu pârâta

D.G.F.P. Vrancea, și a modificat raportul de inspecție și Decizia de impunere

nr. 10499 din 4 noiembrie 2009 emise de pârâtă, în sensul că reclamantul

datorează bugetului de stat suma totală de 345.827 RON cu titlu de TVA.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Obiectul acțiunii îl

constituie anularea Raportului de inspecție fiscală parțială nr. 10499 din 02

noiembrie 2009, înregistrată la D.G.F.P. Vrancea sub nr. 4629/PF1 din 06

noiembrie 2009, și a deciziei de impunere privind TVA și alte obligații fiscale

stabilite de inspecția fiscală la persoane fizice care realizează venituri

impozabile din activități economice nedeclarate organelor fiscale nr. 10499 din

04 noiembrie 2009, precum și suspendarea executării acestor acte

administrative.

În cauză au fost

administrate probele cu înscrisuri și expertiză, din coroborarea cărora rezultă

că organul fiscal nu a reținut corect TVA prin aplicarea unei cote de 19%

asupra prețului încasat de vânzător, deoarece baza de impozitare o reprezintă

prețul încasat de vânzător în contractele de vânzare cumpărare notariale în

care este inclusă și TVA pentru determinarea taxei urmând a se aplica cota

recalculată de 15,966% la prețul încasat de vânzător în contractele de vânzare

cumpărare.

Potrivit concluziilor

expertizei efectuate în cauză, avea dreptul să deducă TVA în sumă de 1.764.388

RON conform documentelor justificative privind achiziția terenului și a tuturor

materialelor de construcție utilități și servicii achitate, suma totală de

plată datorată de reclamant în calitate de plătitor de TVA fiind de 345.827

RON.

Această calitate a

reclamantului decurge din prevederile art. 141 alin. (2) lit. f) și art. 127

alin. (2) din C. fisc., astfel încât sunt nefondate susținerile acestuia în

sensul că nu este persoană impozabilă.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs atât

reclamantul cât și pârâta.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita

aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor Codului fiscal și a Codului

procedură fiscală.

Recursul

reclamantului critică, în parte sentința atacată ca nelegală și netemeinică,

prin motivele de recurs criticându-se soluția instanței de fond prin care a

fost admisă în parte acțiunea ș i s-a dispus modificarea raportului de

inspecție fiscală și a deciziei de impunere contestată, în sensul că

reclamantul datorează bugetului de stat suma totală de 345.827 RON cu titlu de

TVA.

Recurentul-reclamant

critică sentința de fond, care nu a ținut cont de concluziile raportului de

expertiză și de faptul că reclamantul-recurent nu este persoană impozabilă,

deoarece nu a desfășurat o activitate economică cu caracter de continuitate de

natură a se încadra în dispozițiile art. 127alin. (1) și (2) din C. fisc.

Al doilea aspect de

nelegalitate privește faptul că vânzarea apartamentelor și a terenului aferent

reprezintă o operațiune scutită de plata TVA deoarece din contractele de

vânzare – cumpărare rezultă că livrarea a avut ca obiect atât construcția cât

și terenul aferent.

Se solicită admiterea

recursului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în

tot a acțiunii astfel cum a fost formulate.

Recursul declarat de

recurenta-pârâtă invocă greșita aplicare a legii de către instanța de fond sub

două aspecte:

Primul vizează

greșita și nelegala respingere de către instanța de fond a excepției

inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa procedurii prealabile administrative.

Se arată că

recurentul-reclamant nu a probat depunerea la dosar a contestației administrative

și soluționarea acesteia, fiind încălcate dispozițiile art. 205 C. proc. fisc.

Al doilea aspect de

nelegalitate privește pe fond soluția recurată criticându-se admiterea în parte

a acțiunii pe motivul aplicării și interpretării greșite a dispozițiilor art.

127 alin. (2) C. proc. fisc. și a dispozițiilor art. 9 din Directiva nr.

112/2006 a CEE.

În raport de aceste

dispoziții, reclamantul depășind platforma valoric de 35.000 euro prevăzute de

art. 152 alin. (1) C. fisc. la data de 23 martie 2007 avea obligația legală de

a se înregistra ca plătitor de TVA și pe cale de consecință datorează întreaga

sumă impusă cu titlu de TVA și accesorii aferente.

La dosar

reclamantul-recurent a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea ca

nefondat a recursului declarat de recurenta-pârâtă.

Analizând recursurile

declarate sub toate aspectele de nelegalitate conform art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea va aprecia ca fondat recursul declarat de recurenta-pârâtă

pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aplicarea

greșită a legii și ca nefondat recursul declarat de reclamantul-recurent.

Acest al doilea

recurs apare ca nefondat în raport de aspectul de nelegalitate invocat privind

greșita respingere a excepției inadmisibilității acțiunii și de aplicarea

principiului de drept acela al „non reformatio in prejus”.

Recursul declarat de

recurenta-pârâtă este fondat, în opinia Curții pentru greșita aplicare a legii

de către instanța de fond în ceea ce privește excepția inadmisibilității

acțiunii.

Instanța de fond, în

mod nelegal, nu a ținut cont de dispozițiile art. 216, 217 și 218 C. proc.

fisc. care obligă pe de o parte reclamantul-recurent să formuleze contestație

administrativă și pe de altă parte pe recurenta-pârâtă să se pronunțe motivat

conform art. 216 alin. (1) C. proc. fisc. asupra contestației prin emiterea

unei decizii motivate.

În cauză acțiunea

reclamantului este inadmisibilă nu pentru lipsa contestației administrative,

care a fost formulată la 2 decembrie 2009 și există la dosarul de fond - filele

23 - 27 și pentru lipsa unei decizii motivate de soluționare a contestației

administrative în sensul dispozițiilor art. 216 C. proc. fisc.

Conform

jurisprudenței constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție actul admisibil

a fi contestat, după comunicare, la instanța competentă, conform art. 218 alin.

(2)C. proc. fisc. este decizia motivată a autorității administrative, în cauză

a recurentei-pârâte.

În lipsa acestei

decizii, fapt necontestat de către părți, acțiunea directă a

reclamantului-recurent având ca obiect anularea raportului de inspecție fiscală

parțială nr. 10499 din 2 noiembrie 2009 și a deciziei de impunere este

inadmisibilă, deoarece singurul act administrativ admisibil a fi contestat

conform art. 218 alin. (2) C. proc. fisc. este decizia de soluționare a

contestației care nu există emisă în cauză.

În lipsa acestei

decizii apare ca inadmisibilă și cererea de suspendare astfel cum a fost

formulată în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 din

Legea nr. 554/2004.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite

recursul declarat de recurenta-pârâtă și va modifica sentința atacată în sensul

respingerii acțiunii ca inadmisibile.

În ceea ce privește

recursul declarat de recurentul-pârât acesta va fi respins conform art. 312

alin. (1) și (2) C. proc. civ. ca nefondat pentru două considerente.

Primul privește soluția dată recursului pârâtei,

acțiunea fiind apreciată ca inadmisibilă și respinsă ca atare și al doilea

privește aplicarea principiului „non reformatio in prejus” având în vedere

faptul că prin sentința atacată în mod nelegal a fost respinsă excepția

inadmisibilității și admisă în parte acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul P.F. împotriva Sentinței nr. 271 din 20 decembrie 2010

a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Admite recursul

declarat de pârâta D.G.F.P. Vrancea împotriva aceleiași sentințe.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM