ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 115/2019

Obiectul acțiunii judiciare 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/2015, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâții Comuna Borcea, B., C. și SC D. SRL, prin administrator judiciar provizoriu E., a solicitat: - obligarea pârâtei Comuna Borcea să-i plătească suma de 2.549.630 RON cu titlu de daune, în temeiul răspunderii civile contractuale; - pe calea unei acțiuni oblice, în raport de calitatea reclamantei de creditor al Comunei Borcea, obligarea în solidar a pârâților SC D. SRL, B. și C. la plata sumei de 2.549.630 RON, către pârâta Comuna Borcea, astfel încât reclamanta să-și poată valorifica creanța pe care o deține împotriva Comunei Borcea; - în subsidiar, față de capetele I și II din acțiune, în ipoteza în care acestea vor fi respinse, obligarea în solidar a pârâților SC D. SRL, B. și C. la plata sumei de 2.549.630 RON, către reclamantă, cu titlu de prejudiciu, în raport de temeiul răspunderii civile delictuale. Daunele materiale au fost solicitate în baza contractului de concesiune nr. x/15.04.2015, încheiat cu Comuna Borcea, cu privire la suprafața de 436.506 ha teren agricol, aflat în domeniul privat al comunei. 1.

Prin Sentința civilă nr. 519 din 20 aprilie 2016, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, secția civilă. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 950 din 23 octombrie 2017, Tribunalul Călărași, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Comuna Borcea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 279.907,1 RON.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 950 din 23 octombrie 2017 a Tribunalului Călărași, secția civilă, au declarat apel, pârâta Primăria Comunei Borcea și apel incident, reclamanta SC A. SRL. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență La termenul de judecată din data de 23 aprilie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a pus în discuția părților necompetența funcțională a secției civile, raportat la dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, apreciind că obiectul acțiunii vizează pretenții ce derivă din executarea unui contractat de concesiune, asimilat contractului administrativ. 4.1. Prin încheierea din data de 23 aprilie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis excepția necompetenței funcționale și a înaintat apelurile spre competentă soluționare, secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în considerarea caracterului de act administrativ al contractului de concesiune. 4.2. Prin încheierea din data de 27 septembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 457 C. proc. civ., a recalificat calea de atac a apelului drept recurs, prin raportare la dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și Decizia nr. 17/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din C. proc. civ. 4.3. Prin încheierea pronunțată la aceeași dată, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în complet de recurs, a admis excepția necompetenței funcționale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei la secția a III-a civilă a Curții de Apel București; a constatat ivit conflictul negativ de competență între secția civilă și secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal spre soluționare. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a reținut că, din cuprinsul art. 1 al contractului de concesiune ce constituie obiectul judecății, încheiat sub nr. x/15.04.2015, în baza căruia au fost pretinse daunele cerute prin acțiune, nu rezultă că acesta privește punerea în valoare a unui bun proprietate publică, specificându-se expres că ceea ce se concesionează este terenul izlaz comunal ce aparține domeniului privat al Comunei Borcea. Ca urmare, litigiul nu privește un contract administrativ și nici un alt act administrativ tipic sau asimilat, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care, instanța de contencios administrativ nu este competentă să soluționeze cauza, în calea de atac, competența de soluționare revenind secției a III-a civilă a Curții de Apel București.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a III-a civilă. În fapt, prezentul dosar, aflat în conflict negativ de competență, are ca obiect cererile de apel formulate de către reclamanta SC A. SRL și pârâta Primăria Comunei Borcea împotriva Sentinței civile nr. 950 din 23 octombrie 2017 a Tribunalului Călărași, secția civilă, prin care a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Comuna Borcea pe care a obligat-o la plata către reclamantă a sumei de 279.907,1 RON. Învestită cu soluționarea apelurilor formulate în cauză, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă a invocat, din oficiu, necompetența funcțională a secției civile și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în considerarea caracterului de act administrativ al contractului de concesiune. Înalta Curte constată că, inițial, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, instanță care și-a declinat competența teritorială în favoarea Tribunalului Călărași, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 519 din 20 aprilie 2016. Din actele dosarului, rezultă că problema competenței funcționale nu a fost pusă în discuție nici în fața Tribunalului București, secția a IV-a civilă, dar nici în fața Tribunalului Călărași, secția civilă, fiind acceptat de către părți și de către prima instanță că litigiul este de natură civilă. De altfel, întregul parcurs procesual al acestui dosar în fața instanței de fond denotă faptul că litigiul a fost soluționat ca unul de natură civilă. Aceeași calificare rezultă inclusiv din calea de atac a apelului și termenul de exercitare menționate în dispozitivul sentinței apelate. În acest context, Înalta Curte apreciază că este competentă funcțional să soluționeze apelurile exercitate împotriva Sentinței civile nr. 950 din 23 octombrie 2017 a Tribunalului Călărași, secția a III-a civilă, din cadrul Curții de Apel București, instanță care s-a dezînvestit în mod greșit în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal. În calea de atac, competența funcțională nu se stabilește prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată ci prin raportare la secția care a pronunțat sentința ce face obiectul căii de atac. În această fază procesuală o eventuală necompetență (exceptând competența generală) a primei instanțe ar putea fi invocată doar prin intermediul căii de atac formulate, cu condiția invocării anterioare, la fond, a respectivei excepții. În speță, problema competenței funcționale nu a fost pusă în discuție și clarificată în favoarea competenței funcționale a instanței de contencios administrativ, la primul termen de judecată, în fața instanței de fond, în condițiile art. 130 și 136 din C. proc. civ., iar după depășirea acestui moment procesual, necompetența funcțională nu mai poate fi pusă în discuție nici de către părți și nici de către instanță și, cu atât mai puțin, nu mai poate fi pusă în discuție direct în apel de către instanță din oficiu, așa cum în mod greșit a procedat Curtea de Apel București, secția a III-a civilă. Această interpretare rezultă fără echivoc și din prevederile exprese ale art. 480 alin. (4) și respectiv 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 136 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a III-a civilă.