ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 464/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București, la data de 4 iulie 2014, ulterior declinată în favoarea Tribunalului București, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin primarul general, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să constate că este proprietarul imobilului teren în suprafață de aproximativ 650 m

2

și construcție, situat în București, aleea x, printr-o uzucapiune a familiei sale, respectiv tatăl și mama sa, B. și C., pe care a realizat construcția unei case, începând cu anii 2003 - 2004.

La data de 25 noiembrie 2015, reclamantul a depus la dosar precizări prin care a arătat că înțelege să invoce uzucapiunea asupra suprafeței de teren de 368 m

2

în loc de 650 m

2

, prin joncțiune de posesii cu autorii săi - tatăl reclamantului B. și a "autorilor autorilor" săi.

Prin Sentința nr. 1655 din 19 decembrie 2016, Tribunalul București, secția IV-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecă formulată de reclamantul A..

Prin Decizia nr. 1082A din 13 decembrie 2017, Curtea de Apel București - Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant A..

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 10 mai 2018, sub nr. x/2015.

Prin rezoluția completului de filtru din 13 iunie 2018, a fost dispusă comunicarea cererii de recurs intimatului Municipiul București, prin primarul general, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 30 zile de la comunicare.

Intimatul nu a depus întâmpinare.

Constatând finalizată procedura de comunicare, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. XV coroborate cu dispozițiile art. XVII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 89/12.02.2013, magistratul asistent raportor a trecut la întocmirea raportului asupra admisibilității, în principiu, a recursului, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 17 octombrie 2018, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

La data de 1 noiembrie 2018, recurentul-reclamant a depus punct de vedere asupra raportului, prin care a arătat că recursul este admisibil în principiu.

II. Hotărârea Înaltei Curți

Analizând recursul în condițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior precitate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci criticile formulate trebuie să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speță, se constată că, deși formal încadrat în dispozițiile art. 488 pct. 5 și 6 C. proc. civ., recursul face referiri la soluția dată de către instanța de apel, însă nu se arată care sunt, în concret, motivele de nelegalitate a deciziei recurate.

Prin motivele de recurs reclamantul susține că instanțele nu au expus în considerente argumentele pârâtei Primăria Municipiului București, care prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu este proprietara terenului. Deși pârâta a învederat instanței că nu au fost efectuate formalitățile de intrare în proprietatea statului a terenului solicitat, instanțele, în considerentele hotărârilor, nu au înlăturat, în niciun mod, susținerile pârâtei.

De asemenea, reclamantul a reluat motivele de fapt expuse în cererea de apel, făcând referiri și la probele încuviințate și administrate de către instanța de fond, respectiv proba testimonială și proba cu expertiză în specialitatea topografie, apreciind că, prin neexercitarea rolului activ în suplimentarea probatoriului, atât instanța de fond, cât și cea de apel au pronunțat hotărâri netemeinice și nelegale, cu încălcarea regulilor de procedură.

Chestiunile învederate de către reclamant, prin memoriul de recurs, astfel cum au fost redate mai sus, nu precizează în ce modalitate instanța de apel a pronunțat o hotărâre care să conțină motive contradictorii ori străine de natura pricinii sau ce dispoziții legale au fost greșit interpretate și aplicate.

Înalta Curte constată astfel că, deși au fost indicate ca temei juridic al memoriului de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., pe de o parte, situațiile reglementate de aceste texte legale nu se regăsesc în criticile formulate, iar pe de altă parte, pretinsele critici de nelegalitate nu se raportează la considerentele deciziei atacate, sens în care calea extraordinară de atac este lovită de nulitate.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecații, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1082A din data de 13 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1082A din 13 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2019.

Procesat de GGC - CL