ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 186/2019

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial la Judecătoria Sectorului 1 București, la data de 11 ianuarie 2016, reclamantele A., B., C., D. și E., reprezentate prin mandatar F. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Academia Română, să constate faptul că marele poet național G. nu a suferit de boala sifilis, iar stigmatele de "luetic" și "marea întunecime" i-au fost atribuite în mod nejustificat, atât în timpul vieții, cât mai ales după moarte, de către diverse personalități literare, transformându-l într-o legendă negativă și umilitoare, cu scopul vădit de a diminua valoarea operei și a personalității geniului culturii românești.

La data de 24 iunie 2016 reclamantele au depus la dosar o cerere modificatoare, prin care au precizat obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul că solicită instanței în temeiul dispozițiilor art. 72 alin. (2), art. 75, art. 78 și art. 79 C. civ., constatarea încălcării dreptului la onoare, demnitate, reputație și viață privată, drepturi nepatrimoniale care asigură protecția memoriei persoanei decedate - G. - prin formularea unor afirmații denigratoare, defăimătoare și neadevărate de către unul dintre membrii Academiei Române - George Călinescu și susținute de către Academia Română, la adresa unui alt membru al Academiei Române - G., devenit membru postmortem.

Prin Sentința civilă nr. 14245/2016 din 5 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat conform art. 95 alin. (1) raportat la art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin Sentința civilă nr. 1567 din 22 decembrie 2016, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale active, invocată din oficiu și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantele A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâta Academia Română, ca fiind formulată de către persoane fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele A., B., C., D. și E.

Prin încheierea din 25 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a calificat drept apel calea de atac exercitată de reclamante, raportat la obiectul litigiului și la dispozițiile art. 456 C. proc. civ.

Prin Decizia civilă nr. 519 din 25 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a admis apelul formulat de reclamantele A., B., C., D. și E., cu sediul la mandatar F.

A fost anulată Sentința civilă nr. 1567 din 22 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă și, evocând fondul, a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.

Sub aspectul inadmisibilității acțiunii, s-a reținut că instanțele judecătorești sunt chemate să rezolve probleme litigioase concrete, privitoare la raporturi juridice concrete, și nu să se pronunțe asupra unor probleme de fapt, de ordin istoric ori biografic.

Prin urmare, față de prevederile art. 35 C. proc. civ., interpretate a contrario, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, apreciindu-se că nu mai este necesară cercetarea problemei calității procesuale pasive a pârâtei Academia Română.

La data de 27 octombrie 2017, recurentul F., în calitate mandatar al reclamantelor A., B., C., D. și E. a declarat recurs împotriva deciziei evocate anterior, acesta fiind depuse la instanța a cărei hotărâre se atacă.

În cuprinsul recursului, recurentul a susținut că înțelege să formuleze recurs în termen de 48 de ore de la pronunțarea hotărârii recurate, întrucât a fost invocată excepția de neconstituționalitate, nesocotită de ambele instanțe, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 124 alin. (1), (2) și (3) și art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României.

S-a mai susținut că, au fost încălcate și dispozițiile art. 3, 4 și 91 din Legea nr. 71/2011, sub aspectul că, prin răspunsul la întâmpinare din 25 iulie 2017, recurentul a invocat nulitatea absolută ca urmare a nesocotirii unei dispoziții imperative și prohibitive a legii și a regulilor de conviețuire socială.

Recurentul a învederat că, evocarea fondului și respingerea acțiunii ca inadmisibilă se înscriu în dispozițiile art. 3 din C. civ. coroborat cu art. 4 din Legea nr. 303/2004.

La 7 decembrie 2017, recurentul a depus la dosar note scrise, ca urmare a comunicării deciziei recurate, prin care a contestat faptul că decizia recurată a fost pronunțată doar de doi judecători, retragerea celui de-al treilea membru al completului de judecată prin încheierea din 25 octombrie 2017, realizându-se cu încălcarea dispozițiilor legale.

Prin rezoluția aflată la dosar s-a stabilit în sarcina reclamantelor o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, care a fost achitată, potrivit dovezii aflate la dosar.

La data de 28 februarie 2018, intimata-pârâtă Academia Română a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului întrucât nu au fost invocate critici de nelegalitate care să se încadreze în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În subsidiar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică.

La 19 martie 2018, recurentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor invocate de intimata-pârâtă prin întâmpinare. Totodată, a solicitat admiterea recursului.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.

În cuprinsul raportului s-a reținut că, în cauză, criticile de nelegalitate invocate de recurentul F., în calitatea de mandatar al reclamantelor se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că, la Curtea de Apel București, reclamantul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, asupra căreia instanța de apel nu s-a pronunțat.

Prin încheierea din 15 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părți, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că acestea pot formula puncte de vedere.

La data de 30 mai 2018 a fost depus la dosar punct de vedere asupra raportului de către recurentele-reclamante A, B., C., D. și E., prin mandatar F.

Prin încheierea din 16 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a respins excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă Academia Română având în vedere că în cadrul cererii de recurs s-au formulat critici de nelegalitate ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ. și s-a admis în principiu recursul, acordându-se termen în ședință publică la data de 15 ianuarie 2019.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și dispozițiilor legale anterior menționate, se va reține că în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că, în esență prin recursul formulat s-a invocat nelegalitatea deciziei instanței de apel derivată din omisiunea soluționării cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu o excepție de neconstituționalitate - critică ce constituie motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere când instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

S-a susținut totodată că dispozițiile legale în temeiul cărora, instanța de apel evocând fondul a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă, iar prima instanță admițând excepția lipsei calității procesuale active, a respins acțiunea, ambele excepții fiind invocate de instanțe din oficiu, fără analizarea fondului cauzei și fără posibilitatea administrării probelor, echivalează cu denegarea de dreptate în sensul dispozițiilor art. 3, 4 și 9 C. civ. și sunt contrare dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) și art. 124 alin. (1), (2) și (3) din Constituția României.

Prin decizia recurată, instanța de apel a omis să examineze cererea de sesizare a Curții Constituționale a României, pronunțând în consecință o hotărâre nelegală.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că prin recursul formulat împotriva hotărârii primei instanțe - recalificat în apel în conformitate cu dispozițiile art. 456 C. proc. civ. - reclamantele au susținut că respingerea acțiunii în temeiul excepției lipsei calității procesuale active invocate din oficiu, fără posibilitatea analizării fondului raportului juridic litigios, contravine dispozițiilor constituționale privind egalitatea în drepturi.

Deși, formulată în termeni generali, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României nu putea fi ignorată de instanța de apel care, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (2) și (6) C. proc. civ., trebuia să se pronunțe asupra acestei cereri cu care a fost legal învestită prin calea de atac exercitată de reclamante.

Totodată, dispozițiile art. 22 alin. (1) și (2) C. proc. civ., consacră rolul activ al judecătorului în soluționarea cauzei, acesta având îndatorirea de a stărui prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.

Împrejurarea că, decizia recurată a fost pronunțată de instanța de apel ca urmare a anulării sentinței, în conformitate cu dispozițiile art. 480 alin. (3) C. proc. civ., și evocării fondului, nu justifică omisiunea soluționării cererii de sesizare cu excepția de neconstituționalitate. În aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, instanța de apel, admițând apelul a anulat sentința tribunalului, cu motivarea că excepția lipsei calității procesuale active a fost greșit admisă, iar sintagma "evocarea fondului" nu semnifică pronunțarea unei soluții asupra fondului cauzei, dacă nu sunt îndeplinite condițiile de exercițiu ale acțiunii civile.

În consecință, se reține în considerentele deciziei recurate, poate fi invocată din oficiu și admisă, excepția inadmisibilității acțiunii în conformitate cu dispozițiile art. 35 C. proc. civ., interpretate a contrario, deoarece prin cererea de chemare în judecată, modificată ulterior se tinde la constatarea unei situații de fapt, contrar dispozițiilor art. 35 C. proc. civ., potrivit cărora instanța de judecată poate fi sesizată doar pentru a se pronunța asupra existenței sau inexistenței unui drept.

Excepția inadmisibilității acțiunii nu a făcut obiectul dezbaterilor în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (5) și (6) C. proc. civ., astfel cum rezultă din preambulul deciziei recurate, potrivit căruia instanța de apel constatând că nu mai sunt excepții de invocat a acordat cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.

În altă ordine de idei, Înalta Curte observă că, deși aparent, instanța de apel a analizat cererea modificatoare a acțiunii inițiale formulate de reclamante, verificarea considerentelor deciziei recurate relevă faptul că, contrar acestor susțineri au fost avute în vedere doar motivele din cererea de chemare în judecată, anterior modificării acesteia argumentându-se că demersul judiciar al reclamantei constă în solicitarea adresată instanței de judecată de a statua asupra unor chestiuni istorice controversate, respectiv, stabilirea unei situații de fapt, ceea ce excede dispozițiilor art. 35 C. proc. civ.

Procedând astfel, instanța de apel, prin hotărârea pronunțată a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, fiind incident, prin urmare, motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Critica referitoare la nelegalitatea compunerii completului de judecată, urmează a fi înlăturată, în condițiile în care, în urma recalificării căii de atac raportat la obiectul cauzei și dispozițiile art. 456 C. proc. civ., aceasta a fost corect soluționată în apel, în complet de doi judecători.

În consecință, fiind întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recursul reclamantelor va fi admis în conformitate cu dispozițiile art. 497 C. proc. civ., și se va dispune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantele A., B., C., D. și E., prin mandatar F. împotriva Deciziei civile nr. 519 din 25 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN