ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 403/2018

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 1881/1/26.06.2017, revizuenta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. și administrator special C. a solicitat revizuirea deciziei nr. 1155 din 22 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013.

S-a solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei nr. 1155/2017, în sensul respingerii ca nefondat a recursului formulat de AFIR, cu consecința menținerii, ca temeinică și legală, a sentinței nr. 1285/2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013; cu cheltuieli de judecată.

S-a apreciat că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat m ai mult decât s-a cerut, motiv prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

În acest sens, s-a arătat că recurenta AFIR a solicitat admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii atât a cererii de anulare cât și a cererii de suspendare a efectelor actelor administrative atacate.

Față de acest petit, s-a considerat de către revizuentă că, potrivit dispozitivului hotărârii pronunțată de instanța de recurs, au fost depășite limitele învestirii, întrucât s-a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv a fost casată sentința atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecarea aceleiași instanțe, în condițiile în care se solicitase rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii acțiunii.

S-a mai învederat că, în considerentele hotărârii atacate cu prezenta cerere de revizuire, a fost analizată natura juridică a convenției încheiate între părți, deși recurenta AFIR înțelesese să formuleze apărări doar cu privire la legalitatea actelor emise de aceasta, ar nu cu privire la natura juridică a contractului în discuție.

Au fost invocate prevederile art. 9 și art. 22 din C. proc. civ., care, în opinia revizuentei, au fost încălcate de către instanța de recurs, precum și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv deciziile nr. 6578/2007 și nr. 1412/2015.

În fine, s-a apreciat de către revizuentă că cererea de revizuire este admisibilă în principiu, pe fondul recursului, reiterând, în esență, argumentele invocate în cadrul dosarului de recurs.

Cererea de revizuire s-a întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia nr. 1155 din 22 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 1285 din 22 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

A fost casată sentința atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Apărările intimatei

Intimata nu a formulat întâmpinare la cererea de revizuire.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține următoarele:

Revizuenta a invocat în susținerea cererii sale motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

În esență, prin criticile formulate, revizuenta susține că instanța de recurs a depășit limitele dezinvestirii întrucât, deși s-a solicitat, expres prin motivele de recurs admiterea recursului și rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, aceasta a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, comună și nesuspensivă de executare ce poate fi promovată pentru motivele expres prevăzute de art. 509 C. proc. civ., astfel încât securitatea raporturilor juridice și adevărul ce se presupune că este conținut într-o hotărâre judecătorească să nu fie periclitate.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 1 din C. proc. civ. este o aplicație a principiului disponibilității, precum și a obligației instanței de a judeca toate pretențiile deduse judecății. Potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ. obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar conform art. 22 alin. (6) C. proc. civ. judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce a cerut, fără însă a se depăși limitele investirii, în afară de cazul în care legea ar dispune altfel.

Prin urmare, instanța este ținută să respecte cadrul procesual fixat de părți, dar, în limitele acestui cadru, trebuie să soluționeze pricina în întregul ei.

Alegațiile revizuentei tind să omită faptul că dispozițiile mai sus invocate se referă strict la obiectul cererii de chemare în judecată, ignorând cu desăvârșire dispozițiile procedurale prevăzute de art. 497 din C. proc. civ. care, reglementând soluțiile pe care le poate pronunța Înalta Curte de Casație și Justiție, consacră în situația instanței supreme soluția casării cu trimitere, la care și instanța de contencios administrativ a făcut trimitere din perspectiva art. 28 din Legea nr. 554/2004.

S-a constatat astfel că, față de împrejurarea că prima instanță a lăsat neanalizate motive ale contestației, reținerea cauzei spre rejudecare ar prejudicia părțile de un grad de jurisdicție.

În egală măsură, revizuenta se află în eroare cu privire la limitele recursului în ceea ce privește analiza naturii juridice a convenției încheiate intre părți, câtă vreme această interpretare a stat la baza soluției primei instanțe, context în care nu se poate reține că acest aspect nu a fost măcar antamat în cursul judecății.

În fapt, constată Înalta Curte că se invocă doar formal ipoteze de revizuire a unei decizii definitive, tinzându-se la reformarea hotărârii instanței de recurs.

Temeiul legal al soluției adoptate

Având în vedere toate considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 513 alin. (1), (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de revizuire formulată de S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. și administrator special C. împotriva Deciziei nr. 1155 din 22 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2013, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2018.