ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 716/2014

Asupra cauzei de față constată

următoarele:

La

15 aprilie 2005, reclamantul G.N. a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului

M., județul Dolj, solicitând anularea dispoziției din 31 martie 2005,

restituirea în natură a imobilului format din moară și teren în suprafață de 9

ha, situat în comuna M., județul Dolj, și despăgubiri bănești pentru utilajele

ce au aparținut morii.

În motivarea acțiunii, întemeiate pe

Constituție și Legea nr. 10/2001, reclamantul a susținut că:

- imobilul menționat a aparținut

defunctului G.G., tatăl său, de la care a fost preluat abuziv de stat,

restituirea fiind posibilă;

- dincolo de faptul că G.G.A. este

tatăl său natural, între el și defunct există o relație de rudenie colaterală,

care rezultă cu ușurință din identitatea de nume și înscrisurile depuse.

Tribunalul Dolj,

secția civilă, prin sentința nr. 125

din 17 februarie 2006 a respins contestația, cu motivarea că a fost promovată

de o persoană fără calitate de moștenitor, reținând că din actul de identitate

al contestatorului rezultă că la rubrica „mențiunea tatălui” nu există nicio

mențiune care să ateste paternitatea acestuia, astfel încât susținerile

formulate de acesta nu au nici un suport probatoriu.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă,

prin decizia nr. 584 din 5 iulie 2006,

a

respins apelul declarat de reclamant, reținând aceleași argumente, că nu a făcut

dovada legăturii de rudenie cu defunctul G.G.A. și nici dovada calității de colateral.

Reclamantul a declarat recurs, prin care

a solicitat casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima

instanță.

În motivarea recursului, întemeiat pe

art. 304 pct. 8-pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că instanța apel, lipsită

de rol activ, nu a analizat calitatea lui de rudă colaterală de gradul IV cu defunctul

proprietar.

Prin decizia civilă nr. 2160 din 8 martie

2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

a respins, ca nefondat, recursul

reclamantului G.N.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut

următoarele:

În notificare, în cererea introductivă

și ia prima instanță, reclamantul a susținut constant că defunctul proprietar era

tatăl său.

În speță, din actul de stare civilă al

recurentului rezultă că la rubrica „numele mamei” este trecută G.F., iar la rubrica

„numele tatălui” nu există nici o mențiune.

Din adeverința din 3 iulie 1997, emisă

de Primăria comunei M. rezultă că numitul G.G.A. și soția sa, G.M., ambii decedați,

nu au avut copii sau alți moștenitori legali.

Pe de altă parte, filiația față de tatăl

din afara căsătoriei se putea stabili fie prin recunoașterea voluntară de paternitate,

fie prin hotărâri judecătorești de stabilire a paternității, fapt ce nu a fost dovedit.

De asemenea, recurentul nu a făcut nici

dovada legăturii de rudenie existente între G.F. și pretinsul tată G.G.A., pentru

a se putea stabili calitatea de colateral, gradul IV.

La 24 septembrie 2013, prin cererea intitulată

contestație în anulare, înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I civilă sub nr. 4683/1/2013, G.N. a chemat în judecată pe intimata Primăria comunei

M., județul Dolj, solicitând anularea deciziei civile nr. 2160 din 8 martie 2007,

pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul

nr. 8568/54/2006, în raport de faptul că a obținut dovada filiației după tatăl său,

defunctul G.G.A., astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 10315 din 19 iunie

2009, certificatul de calitate de moștenitor din 3 august 2009 și sentința civilă

nr. 9654 din 20 iunie 2013 a Judecătoriei Craiova, secția I civilă.

La termenul de judecată din data de 28

februarie 2014, Înalta Curte a calificat cererea ca fiind, de fapt, revizuire a

deciziei civile nr. 2160 din 8 martie 2007, pronunțată de către Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă în Dosarul nr. 8658/54/2006, întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și a reținut cauza în pronunțare asupra

tardivității cererii de revizuire, în raport de prevederile art. 324 alin. (1)

pct. 4 C. proc. civ.

Analizând hotărârea invocată de revizuent

prin prisma prevederilor legale mai sus arătate, Înalta Curte constată că cererea

de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. este tardiv

formulată, pentru considerentele ce succed:

Căile de atac și termenele în care acestea

pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază

pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în

mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța

de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de

lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se

calculează.

Conform dispozițiilor art. 324 alin.

(1) pct. 4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti,

în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua când s-au descoperit înscrisurile

ce se invocă.

Or, în cauză, se invocă ca înscrisuri noi

certificatul de calitate de moștenitor din 3 august 2009, sentința civilă nr. 10315/2009,

precum și sentința civilă nr. 9564 din 20 iunie 2013 a Judecătoriei Craiova.

Astfel, se constată că, prin sentința civilă

nr. 10315 din 19 iunie 2009 a Judecătoriei Craiova a fost admisă acțiunea reclamantului

G.N. în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei M., județul Dolj, având ca obiect

stabilire paternitate și s-a constatat că numitul G.G.A. este tatăl reclamantului

G.N., fiind dispuse efectuarea mențiunilor corespunzătoare în actul de naștere ai

reclamantului. Sentința a rămas definitivă și irevocabilă în iulie 2009, prin neapelare,

conform mențiunilor de pe copia acesteia.

Prin certificatul de calitate de moștenitor

emis de Biroul Notarului Public B.M. din 3 august 2009 s-a constatat că, de pe urma

defunctului G.G.A., au rămas ca moștenitori G.M., în calitate de soție, și G.N.,

în calitate de fiu.

Totodată, prin sentința civilă nr.

9654 din 20 iunie 2013 a Judecătoriei Craiova a fost admisă acțiunea reclamantului

G.N. în contradictoriu cu Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar

M. și Comisia Județeană Dolj de aplicare a legilor fondului funciar și a fost dispusă

reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului în suprafață

de 9 ha teren extravilan, arabil, pe raza comunei M., județul Dolj, instanța reținând

că G.G.A. este tatăl reclamantului.

Prin urmare, termenul de o lună va fi calculat

de la data pronunțării sentinței civile nr. 9654 din 20 iunie 2013 a Judecătoriei

Craiova, motivat de faptul că, pe de o parte, în raport de acest act, revizuentul

a solicitat anularea deciziei atacate, iar, pe de altă parte, înscrisul la care

se referă prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. trebuie avut în vedere ca înscris

prin care se dovedește o împrejurare nouă, necunoscută revizuentului, motiv pentru

care termenul va fi calculat de la data pronunțării sentinței respective, iar nu

de la data comunicării sau rămânerii definitive a acesteia.

Mai mult decât atât, se observă că, prin

sentința civilă nr. 9654 din 20 iunie 2013 a Judecătoriei Craiova, instanța a reținut,

cu ocazia soluționării litigiului respectiv, faptul că reclamantul G.N. și-a dovedit

filiația față de autorul său, G.G.A. prin sentința civilă nr. 10315/2009 a Judecătoriei

Craiova și certificatul de calitate de moștenitor, înscrisuri de care revizuentui

a avut cunoștință încă din anul 2009 și care se referă tocmai la dovedirea filiației

sale, aspect pe care revizuentui l-a învederat ca împrejurare nouă în prezenta cauză.

Ca atare, rezultă că termenul de o lună

prevăzut de art. 324 alin. (1) a fost depășit, întrucât actul nou în baza căruia

se solicită revizuirea deciziei atacate, sentința civilă nr. 9654 din 20 iunie 2013

a Judecătoriei Craiova, a fost pronunțată la data de 20 iunie 2013, iar cererea

de revizuire a fost formulată, potrivit datei aplicată pe rezoluția de înregistrare

a cererii revizuentului, aflată la dosar, la 24 septembrie 2013, cu încălcarea termenului

legal enunțat.

Or, pentru cererea de revizuire a unei

hotărâri pronunțată de o instanță de recurs, legiuitorul a prevăzut, în mod expres,

prin dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., că termenul de revizuire

este de o lună și se va socoti de la pronunțarea hotărârii.

Legea sancționează cu decăderea nerespectarea

termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care

sunt de observat și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în

termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când

partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința

sa.

În speță, revizuentul a încălcat prevederile

art. 324 alin. (1) C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depășirea termenului

de o iună prevăzut de textul menționat.

În cauză nu pot fi reținute apărările revizuentuîui

G.N. în sensul că termenul cererii de revizuire curge de la momentul formulării

cererii de îndreptare materială a dispozitivului sentinței civile nr. 9654 din

20 iunie 2013 a Judecătoriei Craiova.

Modalitatea de calcul a termenului de revizuire

este determinată în mod clar de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 4 teza I C.

proc. civ., conform cărora termenul este de o lună și se va socoti „în cazurile

prevăzute la art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se

invocă (...)”.

Or, înscrisul nou invocat, sentința civilă

nr. 9654/2013 a Judecătoriei Craiova, are data de 20 iunie 2013, iar cererea de

îndreptare eroare materială este formulată pentru îndreptarea dispozitivului sentinței

civile nr. 9654/2013, fiind distinctă de aceasta și referindu-se la aspecte care

nu au legătură cu stabilirea filiației, termenul de exercitare a căii de atac raportându-se

la înscrisul nou invocat de revizuent, în speță, sentința civilă nr. 9654/2013.

În consecință, având în vedere considerentele

prezentate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire

formulată de revizuentul G.N. împotriva deciziei nr. 2160 din 8 martie 2007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28

februarie 2014.