ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1794/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 251 din 15 noiembrie 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, printre altele, cererea de revizuire formulată de condamnații C.N., F.I., M.M. și G.D. A obligat revizuenții la plata unei sume de câte 800 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel Pitești a reținut, în esență că, condamnații C.N., F.I., M.M. și G.D. au solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 51/F din 20 mai 2008 pronunțată în dosarul nr. 4444/46/2005 (număr în format vechi 515/P/2005) al Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze de minori și de familie, hotărâre prin care C.N.

a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen., art. 291 C. pen., art. 215 alin. (2) C. pen. și art. 292 C. pen.; F.I. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen., art. 291 alin. (3) C. pen., art. 26 rap la art. 215 alin. (2) C. pen. și art. 292 C. pen.; M.M. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen., art. 291 alin. (3) C. pen., art. 26 rap la art. 215 alin. (2) C. pen. și art. 292 C. pen.; G.D. trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

a fost achitată in temeiul disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen.; tuturor condamnaților pentru pedepsele rezultante s-a făcut aplicarea disp. art. SâiC. pen.++++ Sub aspectul laturii civile a dispus anularea actelor false, repunerea părții civile Federalcoop Constanta în situația anterioară săvârșirii infracțiunilor. Hotărârea a fost recurată iar Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția penală prin Decizia nr. 981/18 martie 2009 pronunțată în dosarul nr. 5144/1/2008 a admis recursurile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și ale inculpaților, modificând decizia 3 instanței de fond în sensul că în baza art. 246 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (l lit. a)) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (l lit. e)) C. pen.

a condamnat-o pe inculpata G.D. la pedeapsa de 3.000 RON amendă; în baza art. 11 pct. 2 lit. a)) rap.la art. 10 lit. d)) C. proc. pen. a achitat pe inculpații Ghivu, Marin și Fotin pentru săvârșirea infracțiunea prev. de art. 292 C. pen.; în baza art. 334 C.p.p. a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 215 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 214 alin. (2)C. pen., pentru inculpatul Chivu și încadrarea juridică a infacțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 214 alin. (2) C. pen., pentru inculpații M.M. și F.I., dispunând condamnarea celor 4 inculpați la câte 3 ani închisoare și a menținut dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, precum și celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Revizuenții au invocat incidența art. 394 alin. (l lit. c)) C. proc. pen., cu excepția revizuentei G.D. care a invocat în plus și disp. art. 394 alin. (l lit. a)) C. proc. pen. S-a reținut că, prin rechizitoriul nr. 309/P/2003 din 4 martie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, după o prealabilă înțelegere, inculpații C.N. și Boca Maranda in calitate de reprezentanți legali ai Consumcoop Constanța la data de 20 iunie 2003 au procedat la modificarea Deciziei nr. 209 din data de 4 iunie 1973 și autorizației pentru executare de lucrări nr. 32520 din data de 6 octombrie 1974 privind imobilul din Palazul Mare atestând nereal pe aceste documente, iar apoi împreună cu învinuiții F.I.

și M.M. asociați la Marion John SRL Constanța au îhncheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public Doina Gheorghe sub nr. 1965 din data de 20 iunie 2003 deși Consumcoop Dobrogea nu deținea documente din care să rezulte că este proprietara imobilelor respectiv Hanul Amzacea - restaurant (ca si clădire) și terenul în suprafață de 970,09 mp., printre altele invocându-se și protocolul din data de 18 mai 1992 din care rezulta că proprietarul construcției este Federalcoop. S-a reținut că revizuenții au susținut că prin declararea nulității Protocolului încheiat la data de 18 mai 1992 între Federalcoop Constanța și Consumcoop Constanța ar fi incident cazul prevăzut de art 394 alin. (l lit. c)) C. proc.

pen. în dovedirea afirmațiilor au depus în copie ordonanța nr. 847/P/2007 din 22 august 2008 a Parchetului de pe lângă 4 Tribunalul Constanța prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru comiterea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. a învinuitei Frâncu Aurelia, aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1000 RON și conform art. 245 alin. (l lit. c))C. proc. pen. urma să fie sesizată instanța de judecată pentru a proceda la anularea actului fals, soluție rămasă definitivă după ce s-au exercitat căile de atac prevăzute de art. 2781 C. proc. pen.

prin Decizia penală nr. 85 din data de 30 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr. 20938/212/2008 de către Tribunalul Constanța - Secția penală (filele 28-38); încheierea din 25 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța- Secția comercială în dosarul nr. 375/118/2007 prin care s-a dispus sesizarea Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța în vederea efectuării de acte de cercetare penală împotriva numitei Frâncu Aurelia sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată incriminată de disp.

art. 72 C. pen.; Sentința civilă nr. 496/Com/19 iunie 2009 a Tribunalului Constanța - Secția comercială prin care s-a constatat nulitatea absolută integrală a actului intitulat "Protocol" încheiat la data de 18 mai 1992 între Federalcoop Constanța și Consumcoop Constanța, precum și Decizia civilă nr. 26/Com/l 1 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța - Secția comercială maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ambele pronunțate în cauza înregistrată sub nr. 375/118/2007. S-a reținut că revizuenta G.D. prin cererea din data de 21 iunie 2010 înregistrată inițial sub nr. 429/III/6/2010 și atașată ulterior celorlalte cereri de revizuire, a invocat în plus și motivul prevăzut de art. 394 alin. (l lit. a) C. proc.

pen. susținând că au apărut împrejurări și documente care nu au fost cunoscute de instanță în momentul soluționării cauzei, iar pe de altă parte un înscris care a servit ca temei al hotărârii de condamnare a fost declarat nul absolute. S-a mai arătat că, în cauză în conformitate cu prevederile art. 399 C. proc.

pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a efectuat cercetări pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire cu privire în special la stabilirea dreptului de proprietate asupra imobilului Hanul Amzacea (clădiri, construcții, teren), concluzionând următoarele: factura fiscală seria CT ACC nr. 7820513 din 20 iunie 2003 prin care Consumcoop Constanța cu sediul în Satul de vacanță - Casa Dolj înstrăinase Marion John SRL cu sediul în Constanța str. Amzacea, nr. 7 cuprinde mențiunile că se înstrăinează un imobil și suprafața de 970,09 mp., dar din relațiile primite de la OCPI Constanța rezultă că terenul a fost dobândit de Marion John SRL prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1715 din 6 octombrie 2004 emis de BNP Darie vânzător fiind Primăria mun.

Constanța, iar cu privire la construcție deși există contractul de vânzare cumpărare nr. 1965 emis de BNP Gheorghe, s-a respins (cererea formulată de Marion John SRL de intabulare a dreptului de proprietate asupra construcției de unde rezultă că atât această factură cât și celelalte documente au fost întocmite pro causa încercând să se creeze o aparență de legalitate tranzacției din data de 20 iunie 2003 autentificată de notarul G.D. sub nr. 1965 deși, în realitate nu există documente care să ateste cu certitudine dreptul de proprietate al Consumcoop Constanța (în prezent Dobrogeacoop Societate Cooperativă cu sediul în Constanța, Sat Vacanță, Anexa Casa Vîlcea). A reținut în esență, că la data de 20 iunie 2003 actul de vânzare-cumpărare dintre Consumcoop Constanța și Marion John SRL Constanța având ca obiect înstrăinarea complexului Hanul Amzacea și suprafața de 970,09 mp.

situate în mun. Constanța str. Amzacea, nr. 7 autentificat de notarul G.D., precum și celelalte documente anexate acestuia constituie un fals, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1965/20.062003, de altfel a fost anulat la data de 17 februarie 2010 de către judecătorul delegat la compartimentul executări penale din cadrul Curții de Apel Pitești și, totodată, că actul intitulat "Protocol" încheiat în 1992 între Federalcoop Constanța si Consumcoop Constanța nu a fost anulat printr-o decizie definitivă și irevocabilă neputându-se invoca nici ordonanța procurorului, deoarece a fost sancționat uzul de fals Prin Sentința penală nr. 2095 din data de 16 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admisă cererea formulată de către petenții F.I., M.M., și C.N.

și s-a dispus strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Ploiești, menținându-se actele îndeplinite la instanța de la care s-a strămutat judecarea cauzei.

S-a mai reținut că au fost depuse la dosar, pe parcursul desfășurării cauzei atât în fața Curții de Apel Pitești cât și în fața Curții de Apel Ploiești o serie întreagă de acte, atât de către revizuenți cât și de către intimata Federalcoop Constanța, respectiv: autorizație de construire nr. 33619/1969 emisă de Primăria Constanța; adresa nr. 58.900/2001 emisă de aceeași 6 instituție; proces verbal de recepție finală din 20 septembrie 1970; fișa bunului imobil referitoare la Hanul Amzacea; protocol din 18 mai 1992; protocol nr. 1 din 31 august 2000; procese verbale din 2001 și 2002; contract de închiriere nr. 3/04 ianuarie 2002; protocoale de predare - primire din 29 iulie 2002, 12 iulie 2002, 17 iulie 2002, 19 august 2002, 8 octombrie 2003, 01 septembrie 2003, 08 august 2002, 23 mai 2002, 01 septembrie 2005, 04 ianuarie 1993; cereri de înscriere mențiuni din data de 01 aprilie 1994, 05 ianuarie 1995, Hotărârea nr. 4 din 17 decembrie 2002 a Adunării Generale Extraordinare; contract de predare în locație de gestiune din 04 ianuarie 1994; încheierea de intabulare nr. 11735/20 octombrie 2004 dată de Judecătoria Constanța; Decizia civilă nr. 243/10 aprilie 2006 dată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 429/2006; Sentința civilă nr. 8516/COM/13 decembrie 2006 dată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 1951/118/2006;

Sentința civilă nr. 5762 /22 martie 2011 a Judecătoriei Constanța dată în dosar nr. 18104/212/2008; Decizia nr. 2891/22 septembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială în dosarul nr. 375/118/2007; o serie de adrese emise de Serviciul public de taxe și impozite Constanța; contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1965/20 iunie 2003 de BNP Doina Gheorghe; Decizia comercială nr. 11/2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. 1331/44/2010, precum și o serie de acte referitoare la situații financiare și patrimoniale.

Analizând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a reținut, în esență că cererea de revizuire este inadmisibilă, deoarece: Declararea ca fiind fals a Protocolului încheiat la data de 18 mai 1992 între Federalcoop Constanța și Cosumcoop Constanța prin decizia irevocabilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție este, total ineficientă, deoarece la momentul comiterii faptelor și al condamnării inculpaților, Protocolul respectiv era pe deplin valabil și crea o aparență de drept pe care nimeni nu avea dreptul s-o încalce prin metode infracționale. Susținerea, revizuenților condamnați, în sensul că au fost de bună credință în a considera că bunul aparține Consumcoop nu poate fi reală.

Pe de o parte, știau de existența rolului fiscal în favoarea Consumcoop și atunci ar fi trebuit să aducă acest lucru la cunoștința instanțelor penale ce au judecat cauza pe fondul său, în scopul de a fi achitați (deci nu este împrejurare nouă în înțelesul legii penale); iar pe de altă parte nu cunoșteau de acest rol deschis în favoarea Consumcoop și atunci rezultă reaua 7 credință a acestora atunci când au realizat activitatea infracțională. împrejurarea că la dosarul cauzei soluționate de către Curtea de Apel Pitești nu s-au depus, ulterior pronunțării soluției, actele despre care se pretinde că ar fi false respectiv Autorizația pentru executare de lucrări nr. 32520/1974 și Decizia nr. 209/1973 a Consiliului Popular al județului Constanța, reprezintă doar o născocire a revizuenților.

Actele respective nu constituie, în nici un caz, "împrejurări noi", fiind absurd să fie considerate așa câtă vreme împrejurările noi se referă la fapte, aspecte concrete ce ar fi dus la o cu totul altă soluție.

Totodată, s-a reținut că nici înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către revizuenți din care ar rezulta că pe strada Amzacea există 8 unități diferite aparținând cooperației, între acestea fiind și construcția magazin mixt cu bufet, acesta din urmă aparținând Federalcoop și pentru care a fost emisă Autorizația de construire nr. 33619/7 octombrie 1969 nu reprezintă împrejurări noi, iar cu atât mai puțin să conducă la altă soluție, de altfel, chiar revizuenții afirmând că cele reținute în hotărârea de condamnare cu privire la acest aspect sunt doar "supuse incertitudinii". Mai mult s-a arătat că revizuenții - condamnați nu puteau avea credința faptului că Hanul Amzacea se află în patrimoniul Consumcoop Constanța și că ar putea fi înstrăinat în mod legal, vis-â-vis de situația juridică existentă la acel moment.

în acest sens, curtea de apel a constatat că revizuenții au încearcat să acrediteze ideea, că Serviciul public de impozite, taxe și alte venituri ale bugetului local Constanța menționează calitatea de proprietar al Consumcoop încă din anul 1974 și că temeiul înscrierii în rolul fiscal este Autorizația pentru executare lucrări nr. 32520/06 octombrie 1974. S-a reținut că, doar ultima parte a afirmației se dovedește a fi adevărată, fără însă să se precizeze, pe de o parte din ce moment a figurat Dobrogea Coop (fostă Consumcoop Constanța) în respectivele evidențe, iar pe de altă parte că Dobrogea Coop Societate Cooperativă Constanța a deschis rol fiscal în conformitate cu declarația de impunere din data de 30 ianuarie 1996, însoțită de anexa privind situația clădirilor la data de 01 ianuarie 1996, neprezentând alte documente din care să reiasă dreptul de proprietate asupra imobilului, conform legislației în vigoare.

în aceste condiții, curtea de apel a apreciat că, în cauză nu ne aflăm în prezența cazurilor prev. de art. 394 alin. (l lit. a)) și c) 8 C. proc. pen. întrucât din probele strânse în cursul cercetării nu rezultă date pentru admiterea în principiu în baza art. 403 alin. (3) Cod procedură. împotriva acestei hotărâri au declarat recurs revizuenții condamnați F.I., M.M., G.D. și C.N. invocând, cazurile prevăzut de art. 394 alin. (Uit.a) și c) C. proc. pen., au solicitat, admiterea recursurilor, casarea sentinței atacate și pe fond, achitarea acestora. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare în care formal se încadrează, respectiv art. 385 9pct. l72 C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate. Potrivit art. 394 alin. (l lit. a)) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Acest caz de casare potrivit art. 394 alin. (2) C. proc. pen. constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Pentru a fi incident acest caz de revizuire, este necesar ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare să se fi descoperit elemente noi, de natură a influența stabilirea situației de fapt și a vinovăției condamnatului, în sensul că pe baza acestora se ajunge la o soluție diametral opusă (achitare în loc de condamnare), înlăturându -se pe această cale eroarea judiciară existentă în hotărârea rămasă definitivă.

în speță, Înalta Curte constată că, în mod corect a reținut curtea de apel că Protocolul încheiat la data de 18 mai 1992 între Federalcoop Constanța și Cosumcoop Constanța până la momentul comiterii faptelor și al condamnării inculpaților, era pe deplin valabil. De asemenea, susținerea revizuenților condamnați, în sensul că au fost de bună credință în a considera că bunul aparține Consumcoop nu poate fi reală deoarece, pe de o parte, dacă știau de existența rolului fiscal în favoarea Consumcoop atunci ar fî trebuit să aducă acest lucru la cunoștința instanțelor penale ce au judecat cauza pe fondul său, în scopul de a fi achitați (deci nu este împrejurare nouă în înțelesul legii penale), iar pe de altă parte, dacă nu cunoșteau de acest rol deschis în favoarea Consumcoop, atunci rezultă reaua credință a acestora.

Totodată, Autorizația pentru executare de lucrări nr. 32520/1974, Decizia nr. 209/1973 a Consiliului Popular al 9 județului Constanța și înscrisurile depuse din care ar rezulta că pe strada Amzacea există 8 unități diferite aparținând cooperației, între acestea fiind și construcția magazin mixt cu bufet, acesta din urmă aparținând Federalcoop și pentru care a fost emisă Autorizația de construire nr. 33619 din data de 7 octombrie 1969 nu reprezintă împrejurări noi, întrucât nu se referă la fapte, aspecte concrete ce ar fi dus la o cu totul altă soluție. De aceea, susținerile revizuenților condamnați nu se încadrează în dispozițiile art. 3941it.a) C. proc. pen., nefiind vorba de o împrejurare nouă și, totodată, nu sunt aplicabile nici dispozițiile prevăzute de art. 3941it.c) C. proc.

pen. respectiv, înscrisul care a servit ca temei al hotărârii a fost declarat fals, astfel că în mod legal și temeinic cererea condamnaților a fost respinsă ca inadmisibilă. Așa fiind, recursul este nefondat și va fi respins conform art. 385/15pct. llit. b))C. proc. pen., cu obligarea revizuenții condamnați la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca ne fondate, recursurile declarate de revizuenții condamnați F.I., M.M., G.D. și C.N. împotriva Sentinței penale nr. 251 din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie. Obligă recurenții revizuenți condamnați la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2012. PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR, F.DragomirR.CosmaI.A.Ilie

MAGISTRAT ASISTENT

L.Miu RED/TEHNORED.L.M. 10 Procesat de GGC - AM