ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1794/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1794/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 251 din 15 noiembrie 2011 Curtea de

Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a

respins, printre altele, cererea de revizuire formulată de condamnații C.N.,

F.I., M.M. și G.D.

A obligat revizuenții la plata

unei sume de câte 800 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre

Curtea de Apel Pitești a reținut, în esență că, condamnații C.N., F.I., M.M. și

G.D. au solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 51/F din 20 mai 2008

pronunțată în dosarul nr. 4444/46/2005 (număr în format vechi 515/P/2005) al

Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze de minori și de familie,

hotărâre prin care C.N. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (2) C.

pen., art. 291 C. pen., art. 215 alin. (2) C. pen. și art. 292 C. pen.; F.I. a

fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen., art. 291 alin. (3) C. pen., art. 26

rap la art. 215 alin. (2) C. pen. și art. 292 C. pen.; M.M. a fost condamnată

la pedeapsa rezultantă de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 288 alin. (2) C. pen., art. 291 alin. (3) C. pen., art. 26 rap la art. 215

alin. (2) C. pen. și art. 292 C. pen.; G.D. trimisă în judecată pentru

comiterea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. a fost achitată in temeiul

disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen.; tuturor condamnaților pentru pedepsele

rezultante s-a făcut aplicarea disp. art. SâiC. pen.++++

Sub aspectul laturii civile a

dispus anularea actelor false, repunerea părții civile Federalcoop Constanta în

situația anterioară săvârșirii infracțiunilor.

Hotărârea a fost recurată iar

Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția penală prin Decizia nr. 981/18

martie 2009 pronunțată în dosarul nr. 5144/1/2008 a admis recursurile

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și ale inculpaților, modificând

decizia

3

instanței de fond în sensul că în

baza art. 246 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (l lit. a)) și alin. (2) C. pen.,

art. 76 alin. (l lit. e)) C. pen. a condamnat-o pe inculpata G.D. la pedeapsa

de 3.000 RON amendă; în baza art. 11 pct. 2 lit. a)) rap.la art. 10 lit. d)) C.

proc. pen. a achitat pe inculpații Ghivu, Marin și Fotin pentru săvârșirea

infracțiunea prev. de art. 292 C. pen.; în baza art. 334 C.p.p. a schimbat

încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 215 alin. (2) C. pen. în

infracțiunea prev. de art. 214 alin. (2)C. pen., pentru inculpatul Chivu și

încadrarea juridică a infacțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215

alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 214

alin. (2) C. pen., pentru inculpații M.M. și F.I., dispunând condamnarea celor

4 inculpați la câte 3 ani închisoare și a menținut dispozițiile privind

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, precum și celelalte

dispoziții ale hotărârilor.

Revizuenții au invocat incidența

art. 394 alin. (l lit. c)) C. proc. pen., cu excepția revizuentei G.D. care a

invocat în plus și disp. art. 394 alin. (l lit. a)) C. proc. pen.

S-a reținut că, prin rechizitoriul

nr. 309/P/2003 din 4 martie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Pitești, după o prealabilă înțelegere, inculpații C.N. și Boca Maranda in

calitate de reprezentanți legali ai Consumcoop Constanța la data de 20 iunie

2003 au procedat la modificarea Deciziei nr. 209 din data de 4 iunie 1973 și

autorizației pentru executare de lucrări nr. 32520 din data de 6 octombrie 1974

privind imobilul din Palazul Mare atestând nereal pe aceste documente, iar apoi

împreună cu învinuiții F.I. și M.M. asociați la Marion John SRL Constanța au

îhncheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public Doina

Gheorghe sub nr. 1965 din data de 20 iunie 2003 deși Consumcoop Dobrogea nu

deținea documente din care să rezulte că este proprietara imobilelor respectiv

Hanul Amzacea - restaurant (ca si clădire) și terenul în suprafață de 970,09

mp., printre altele invocându-se și protocolul din data de 18 mai 1992 din care

rezulta că proprietarul construcției este Federalcoop.

S-a reținut că revizuenții au

susținut că prin declararea nulității Protocolului încheiat la data de 18 mai

1992 între Federalcoop Constanța și Consumcoop Constanța ar fi incident cazul

prevăzut de art 394 alin. (l lit. c)) C. proc. pen.

în dovedirea afirmațiilor au depus

în copie ordonanța nr. 847/P/2007 din 22 august 2008 a Parchetului de pe lângă

4

Tribunalul Constanța prin care s-a

dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru comiterea infracțiunii de uz de

fals prev. de art. 291 C. pen. a învinuitei Frâncu Aurelia, aplicarea

sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1000 RON și

conform art. 245 alin. (l lit. c))C. proc. pen. urma să fie sesizată instanța

de judecată pentru a proceda la anularea actului fals, soluție rămasă

definitivă după ce s-au exercitat căile de atac prevăzute de art. 2781 C. proc.

pen. prin Decizia penală nr. 85 din data de 30 ianuarie 2009 pronunțată în

dosarul nr. 20938/212/2008 de către Tribunalul Constanța - Secția penală

(filele 28-38); încheierea din 25 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul

Constanța- Secția comercială în dosarul nr. 375/118/2007 prin care s-a dispus

sesizarea Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța în vederea efectuării de

acte de cercetare penală împotriva numitei Frâncu Aurelia sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată incriminată

de disp. art. 72 C. pen.; Sentința civilă nr. 496/Com/19 iunie 2009 a

Tribunalului Constanța - Secția comercială prin care s-a constatat nulitatea

absolută integrală a actului intitulat "Protocol" încheiat la data de

18 mai 1992 între Federalcoop Constanța și Consumcoop Constanța, precum și

Decizia civilă nr. 26/Com/l 1 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța

- Secția comercială maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal,

ambele pronunțate în cauza înregistrată sub nr. 375/118/2007.

S-a reținut că revizuenta G.D.

prin cererea din data de 21 iunie 2010 înregistrată inițial sub nr.

429/III/6/2010 și atașată ulterior celorlalte cereri de revizuire, a invocat în

plus și motivul prevăzut de art. 394 alin. (l lit. a) C. proc. pen. susținând

că au apărut împrejurări și documente care nu au fost cunoscute de instanță în

momentul soluționării cauzei, iar pe de altă parte un înscris care a servit ca

temei al hotărârii de condamnare a fost declarat nul absolute.

S-a mai arătat că, în cauză în

conformitate cu prevederile art. 399 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Pitești a efectuat cercetări pentru a verifica temeinicia

cererii de revizuire cu privire în special la stabilirea dreptului de

proprietate asupra imobilului Hanul Amzacea (clădiri, construcții, teren),

concluzionând următoarele: factura fiscală seria CT ACC nr. 7820513 din 20

iunie 2003 prin care Consumcoop Constanța cu sediul în Satul de vacanță - Casa

Dolj înstrăinase Marion John SRL cu sediul în Constanța str. Amzacea, nr. 7

cuprinde

mențiunile că se înstrăinează un

imobil și suprafața de 970,09 mp., dar din relațiile primite de la OCPI Constanța

rezultă că terenul a fost dobândit de Marion John SRL prin contractul de

vânzare-cumpărare nr. 1715 din 6 octombrie 2004 emis de BNP Darie vânzător

fiind Primăria mun. Constanța, iar cu privire la construcție deși există

contractul de vânzare cumpărare nr. 1965 emis de BNP Gheorghe, s-a respins

(cererea formulată de Marion John SRL de intabulare a dreptului de proprietate

asupra construcției de unde rezultă că atât această factură cât și celelalte

documente au fost întocmite pro causa încercând să se creeze o aparență de

legalitate tranzacției din data de 20 iunie 2003 autentificată de notarul G.D.

sub nr. 1965 deși, în realitate nu există documente care să ateste cu

certitudine dreptul de proprietate al Consumcoop Constanța (în prezent

Dobrogeacoop Societate Cooperativă cu sediul în Constanța, Sat Vacanță, Anexa

Casa Vîlcea).

A reținut în esență, că la data de

20 iunie 2003 actul de vânzare-cumpărare dintre Consumcoop Constanța și Marion

John SRL Constanța având ca obiect înstrăinarea complexului Hanul Amzacea și

suprafața de 970,09 mp. situate în mun. Constanța str. Amzacea, nr. 7

autentificat de notarul G.D., precum și celelalte documente anexate acestuia

constituie un fals, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.

1965/20.062003, de altfel a fost anulat la data de 17 februarie 2010 de către

judecătorul delegat la compartimentul executări penale din cadrul Curții de

Apel Pitești și, totodată, că actul intitulat "Protocol" încheiat în

1992 între Federalcoop Constanța si Consumcoop Constanța nu a fost anulat

printr-o decizie definitivă și irevocabilă neputându-se invoca nici ordonanța

procurorului, deoarece a fost sancționat uzul de fals

Prin Sentința penală nr. 2095 din

data de 16 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admisă

cererea formulată de către petenții F.I., M.M., și C.N. și s-a dispus

strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Ploiești, menținându-se actele

îndeplinite la instanța de la care s-a strămutat judecarea cauzei.

S-a mai reținut că au fost depuse

la dosar, pe parcursul desfășurării cauzei atât în fața Curții de Apel Pitești

cât și în fața Curții de Apel Ploiești o serie întreagă de acte, atât de către

revizuenți cât și de către intimata Federalcoop Constanța, respectiv:

autorizație de construire nr. 33619/1969 emisă de Primăria Constanța; adresa

nr. 58.900/2001 emisă de aceeași

6

instituție; proces verbal de

recepție finală din 20 septembrie 1970; fișa bunului imobil referitoare la

Hanul Amzacea; protocol din 18 mai 1992; protocol nr. 1 din 31 august 2000;

procese verbale din 2001 și 2002; contract de închiriere nr. 3/04 ianuarie

2002; protocoale de predare - primire din 29 iulie 2002, 12 iulie 2002, 17

iulie 2002, 19 august 2002, 8 octombrie 2003, 01 septembrie 2003, 08 august

2002, 23 mai 2002, 01 septembrie 2005, 04 ianuarie 1993; cereri de înscriere

mențiuni din data de 01 aprilie 1994, 05 ianuarie 1995, Hotărârea nr. 4 din 17

decembrie 2002 a Adunării Generale Extraordinare; contract de predare în

locație de gestiune din 04 ianuarie 1994; încheierea de intabulare nr. 11735/20

octombrie 2004 dată de Judecătoria Constanța; Decizia civilă nr. 243/10 aprilie

2006 dată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 429/2006; Sentința civilă nr.

8516/COM/13 decembrie 2006 dată de Tribunalul Constanța în dosarul nr.

1951/118/2006; Sentința civilă nr. 5762 /22 martie 2011 a Judecătoriei

Constanța dată în dosar nr. 18104/212/2008; Decizia nr. 2891/22 septembrie 2010

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială în

dosarul nr. 375/118/2007; o serie de adrese emise de Serviciul public de taxe

și impozite Constanța; contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.

1965/20 iunie 2003 de BNP Doina Gheorghe; Decizia comercială nr. 11/2011

pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. 1331/44/2010, precum și o

serie de acte referitoare la situații financiare și patrimoniale.

Analizând actele și lucrările

dosarului, curtea de apel a reținut, în esență că cererea de revizuire este

inadmisibilă, deoarece:

Declararea ca fiind fals a

Protocolului încheiat la data de 18 mai 1992 între Federalcoop Constanța și

Cosumcoop Constanța prin decizia irevocabilă a Înaltei Curți de Casație și

Justiție este, total ineficientă, deoarece la momentul comiterii faptelor și al

condamnării inculpaților, Protocolul respectiv era pe deplin valabil și crea o

aparență de drept pe care nimeni nu avea dreptul s-o încalce prin metode

infracționale.

Susținerea, revizuenților

condamnați, în sensul că au fost de bună credință în a considera că bunul

aparține Consumcoop nu poate fi reală. Pe de o parte, știau de existența

rolului fiscal în favoarea Consumcoop și atunci ar fi trebuit să aducă acest

lucru la cunoștința instanțelor penale ce au judecat cauza pe fondul său, în

scopul de a fi achitați (deci nu este împrejurare nouă în înțelesul legii

penale); iar pe de altă parte nu cunoșteau de acest rol deschis în favoarea

Consumcoop și atunci rezultă reaua

7

credință a acestora atunci când au

realizat activitatea infracțională.

împrejurarea că la dosarul cauzei

soluționate de către Curtea de Apel Pitești nu s-au depus, ulterior pronunțării

soluției, actele despre care se pretinde că ar fi false respectiv Autorizația

pentru executare de lucrări nr. 32520/1974 și Decizia nr. 209/1973 a

Consiliului Popular al județului Constanța, reprezintă doar o născocire a

revizuenților. Actele respective nu constituie, în nici un caz,

"împrejurări noi", fiind absurd să fie considerate așa câtă vreme

împrejurările noi se referă la fapte, aspecte concrete ce ar fi dus la o cu

totul altă soluție.

Totodată, s-a reținut că nici

înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către revizuenți din care ar rezulta

că pe strada Amzacea există 8 unități diferite aparținând cooperației, între

acestea fiind și construcția magazin mixt cu bufet, acesta din urmă aparținând

Federalcoop și pentru care a fost emisă Autorizația de construire nr. 33619/7

octombrie 1969 nu reprezintă împrejurări noi, iar cu atât mai puțin să conducă

la altă soluție, de altfel, chiar revizuenții afirmând că cele reținute în

hotărârea de condamnare cu privire la acest aspect sunt doar "supuse

incertitudinii".

Mai mult s-a arătat că revizuenții

- condamnați nu puteau avea credința faptului că Hanul Amzacea se află în

patrimoniul Consumcoop Constanța și că ar putea fi înstrăinat în mod legal, vis-â-vis

de situația juridică existentă la acel moment. în acest sens, curtea de apel a

constatat că revizuenții au încearcat să acrediteze ideea, că Serviciul public

de impozite, taxe și alte venituri ale bugetului local Constanța menționează

calitatea de proprietar al Consumcoop încă din anul 1974 și că temeiul

înscrierii în rolul fiscal este Autorizația pentru executare lucrări nr.

32520/06 octombrie 1974.

S-a reținut că, doar ultima parte

a afirmației se dovedește a fi adevărată, fără însă să se precizeze, pe de o

parte din ce moment a figurat Dobrogea Coop (fostă Consumcoop Constanța) în

respectivele evidențe, iar pe de altă parte că Dobrogea Coop Societate

Cooperativă Constanța a deschis rol fiscal în conformitate cu declarația de

impunere din data de 30 ianuarie 1996, însoțită de anexa privind situația

clădirilor la data de 01 ianuarie 1996, neprezentând alte documente din care să

reiasă dreptul de proprietate asupra imobilului, conform legislației în

vigoare.

în aceste condiții, curtea de apel

a apreciat că, în cauză nu ne aflăm în prezența cazurilor prev. de art. 394

alin. (l lit. a)) și c)

8

C. proc. pen. întrucât din probele

strânse în cursul cercetării nu rezultă date pentru admiterea în principiu în

baza art. 403 alin. (3) Cod procedură.

împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs revizuenții condamnați F.I., M.M., G.D. și C.N. invocând,

cazurile prevăzut de art. 394 alin. (Uit.a) și c) C. proc. pen., au solicitat,

admiterea recursurilor, casarea sentinței atacate și pe fond, achitarea

acestora.

Examinând hotărârea atacată prin

prisma criticilor formulate și a cazului de casare în care formal se

încadrează, respectiv art. 385 9pct. l72 C. proc. pen., Înalta Curte constată

că recursurile sunt nefondate.

Potrivit art. 394 alin. (l lit.

a)) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută

când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță

la soluționarea cauzei.

Acest caz de casare potrivit art.

394 alin. (2) C. proc. pen. constituie motiv de revizuire, dacă pe baza

faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de

achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Pentru a fi incident acest caz de

revizuire, este necesar ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare

să se fi descoperit elemente noi, de natură a influența stabilirea situației de

fapt și a vinovăției condamnatului, în sensul că pe baza acestora se ajunge la

o soluție diametral opusă (achitare în loc de condamnare), înlăturându -se pe

această cale eroarea judiciară existentă în hotărârea rămasă definitivă.

în speță, Înalta Curte constată

că, în mod corect a reținut curtea de apel că Protocolul încheiat la data de 18

mai 1992 între Federalcoop Constanța și Cosumcoop Constanța până la momentul

comiterii faptelor și al condamnării inculpaților, era pe deplin valabil. De

asemenea, susținerea revizuenților condamnați, în sensul că au fost de bună

credință în a considera că bunul aparține Consumcoop nu poate fi reală

deoarece, pe de o parte, dacă știau de existența rolului fiscal în favoarea

Consumcoop atunci ar fî trebuit să aducă acest lucru la cunoștința instanțelor

penale ce au judecat cauza pe fondul său, în scopul de a fi achitați (deci nu

este împrejurare nouă în înțelesul legii penale), iar pe de altă parte, dacă nu

cunoșteau de acest rol deschis în favoarea Consumcoop, atunci rezultă reaua

credință a acestora.

Totodată, Autorizația pentru

executare de lucrări nr. 32520/1974, Decizia nr. 209/1973 a Consiliului Popular

al

9

județului Constanța și înscrisurile

depuse din care ar rezulta că pe strada Amzacea există 8 unități diferite

aparținând cooperației, între acestea fiind și construcția magazin mixt cu

bufet, acesta din urmă aparținând Federalcoop și pentru care a fost emisă

Autorizația de construire nr. 33619 din data de 7 octombrie 1969 nu reprezintă

împrejurări noi, întrucât nu se referă la fapte, aspecte concrete ce ar fi dus

la o cu totul altă soluție.

De aceea, susținerile

revizuenților condamnați nu se încadrează în dispozițiile art. 3941it.a) C.

proc. pen., nefiind vorba de o împrejurare nouă și, totodată, nu sunt

aplicabile nici dispozițiile prevăzute de art. 3941it.c) C. proc. pen.

respectiv, înscrisul care a servit ca temei al hotărârii a fost declarat fals,

astfel că în mod legal și temeinic cererea condamnaților a fost respinsă ca

inadmisibilă.

Așa fiind, recursul este nefondat

și va fi respins conform art. 385/15pct. llit. b))C. proc. pen., cu obligarea

revizuenții condamnați la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca ne fondate,

recursurile declarate de revizuenții condamnați F.I., M.M., G.D. și C.N.

împotriva Sentinței penale nr. 251 din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel

Ploiești - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Obligă recurenții revizuenți

condamnați la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 mai 2012.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,

F.DragomirR.CosmaI.A.Ilie

MAGISTRAT ASISTENT

L.Miu

RED/TEHNORED.L.M.

10

Procesat de GGC - AM