ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1656/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 6308/118/2013 din data de 03 iulie 2013, petenta A.A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 578 din 12 decembrie 2006 pronunțată în dosarul penal nr. 1544/2006 al Tribunalului Constanța, definitivă la data de 19 aprilie 2007, prin decizia penală nr. 2080 din 19 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 23 ani pentru comiterea infracțiunilor de de „tâlhărie și omor calificat deosebit de grav". La data de 02 iulie 2013, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a înaintat, conform art. 399 C. proc. pen., referatul nr. 89/III/6/2012 din 02 iulie 2013 cu concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, întrucât motivele invocate de condamnat nu se încadrează între cele prevăzute de lege.

Prin sentința penală penale nr. 322 din data de 11 septembrie 2013, pronunțată în dosarul penal nr. 6308/118/2013, Tribunalul Constanța a respins, în baza art. 403 alin. (3), cererea de revizuire a sentinței penale nr. 578 din 12 decembrie 2006 a Tribunalului Constanța, formulată de către condamnata A.A., deținută în Penitenciarul Poarta Albă, ca inadmisibilă. Pentru pronunțarea hotărârii, instanța a constatat următoarele: Prin rechizitoriul nr. 92/P/2006 din 12 iulie 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de „tâlhărie și omor calificat deosebit de grav" prev. de art. 211 alin. (2 1 ) lit. c) C. pen.

și art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. b) și art. 176 lit. d) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., prin aceea că, în după amiaza, zilei de 19 ianuarie 2006, în timp ce se afla în locuința victimei N.F., condamnata a sustras dintr-un șifonier suma de 950 RON și, fiind surprinsă de către victimă, a lovit-o pe aceasta până când a căzut la sol în stare de inconștiență, iar pentru a ascunde urmele faptelor sale, a incendiat victima. Prin sentința penală nr. 578 din 12 decembrie 2006 pronunțată în dosarul penal nr. 1544/2006, Tribunalul Constanța a condamnat-o pe inculpata A.A. la pedeapsa de 23 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. pe durata detenției. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 20 ianuarie 2006 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei. În motivele de revizuire, petenta-condamnată A.A. reia criticile evidențiate atât la instanța de fond, cât și în căile ordinare de atac, care au fost analizate cu prilejul pronunțării hotărârilor și nu schimbă situația de fapt în baza căreia s-a dispus condamnarea acesteia.

Situația de fapt invocată de aceasta nu-și găsește suport probator, vinovăția sa rezultând în mod indubitabil din analiza coroborată a declarațiilor contradictorii ale inculpatei, ale martorilor audiați în cauză, ale proceselor-verbale întocmite cu ocazia confruntării inculpatei cu martorii, cel de cercetare la fața locului, planșele fotografice, și nu în ultimul rând a raportului de constatare medico-legală. Toate probele administrate cu ocazia judecării cauzei au dovedit-fără dubiu-vinovăția condamnatei sub aspectul infracțiunilor față de care s-a dispus trimiterea acesteia în judecată. Motivele invocate de către petentă în cererea de revizuire nu pot fî încadrate în niciunul din cazurile de revizuire enumerate în mod expres și limitativ de legiuitor în cuprinsul art. 394 C. proc.

pen. Prin decizia nr. LX/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a arătat că: "cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă". Împotriva hotărârii, în termenul legal, revizuenta a declarat apel deoarece există fapte și împrejurări noi, ce pot fi verificate prin analizarea audierea în calitate de martori a mai multor persoane care ar ști că faptele au săvârșite de o altă persoană, respectiv S.K. care a amenințat-o în permanență. Prin decizia penală nr. 135/P din data de 14 noiembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a respins apelul penal declarat de revizuenta A.A. - deținută în Penitenciarul Poarta Albă, județul Constanța, împotriva sentinței penale nr. 322 din data de 11 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. 6308/118/2013, ca nefondat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelanta la plata sumei de 300 RON judiciare către stat. Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-au constatat următoarele: Potrivit art. 394 C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută când există unul dintre următoarele cazuri: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

S-a reținut că motivul invocat de către revizuenta și susținut prin apărător a constituit și obiect al apărării cu ocazia soluționării cauzei pe fond, martorii propuși de către revizuenta fiind audiați au relatat în fața procurorului că nu au informații percepute în mod direct în legătură cu împrejurările comiterii faptelor sau cu vreun alibi al revizuentei și de aceea nu au mai fost ascultați de instanța de fond și cum nu au rezultat aspecte noi care să creeze vreun dubiu asupra vinovăției revizuentei nu se impune a fi ascultați. Totodată s-a reținut că de la data condamnării, nu au apărut fapte sau împrejurări care să creeze dubii asupra probelor acuzării. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuenta condamnată A.A.

Concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public, apărătorul recurentei revizuentei condamnate și ultimul cuvânt al acesteia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Examinând recursul declarat de recurenta revizuenta condamnată prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte a constat că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează. Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385 9 din același Cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385 9 C. proc. pen. În speță, Înalta Curte a constatat că recurenta revizuenta condamnată deși a dezvoltat anumite critici nu au fost circumscrise niciunui caz de casare și nici nu se identifică incidența vreunui caz de casare care poate fi luat în considerare din oficiu. Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Acest caz de casare potrivit art. 394 alin. (2) C. proc. pen. constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Pentru a fi incident acest caz de revizuire, este necesar ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare să se fi descoperit elemente noi, de natură a influența stabilirea situației de fapt și a vinovăției condamnatului, în sensul că pe baza acestora se ajunge la o soluție diametral opusă (achitare în loc de condamnare), înlăturându-se pe această cale eroarea judiciară existentă în hotărârea rămasă definitivă.

În speță, Înalta Curte reține că cele susținute de recurenta revizuentă condamnată reprezintă o reiterare a susținerilor făcute de către aceasta în fața instanței de fond, apel și recurs, nefiind vorba așadar despre o împrejurare nouă, în sensul art. 394 lit. a) C. proc. pen. Prin cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, aceasta tinde în esență la o prelungire a probatoriului cu privire la împrejurări cunoscute de instanțele de fond și recurs, în ciclul procesual finalizat cu condamnarea revizuentei și, prin aceasta, la o reanalizare a apărărilor pe care și le-a făcut cu acea ocazie, ori acest lucru nu poate face obiectul revizuirii, ca și cale extraordinară de atac, astfel încât în mod legal și temeinic cererea de revizuire a condamnatei a fost respinsă ca inadmisibilă.

De altfel, martorii la care face referire recurenta revizuentă condamnată au fost audiați în faza de urmărire penală, ocazie cu care au declarat că nu au luat cunoștință în mod direct în legătură cu împrejurările comiterii faptelor sau cu vreun alibi al revizuentei situație în care s-a apreciat că nu se impune audierea acestora în faza cercetării judecătorești în condițiile în care nu au apărut aspecte noi. Pentru considerente anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentă condamnată A.A. împotriva deciziei penale nr. 135/P din data de 14 noiembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentă condamnată A.A. împotriva deciziei penale nr. 135/P din 14 noiembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurenta revizuentă condamnată la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2014.