ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1656/2014

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr. 6308/118/2013 din data de 03 iulie 2013, petenta A.A.

a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 578 din 12 decembrie 2006 pronunțată

în dosarul penal nr. 1544/2006 al Tribunalului Constanța, definitivă la data de

19 aprilie 2007, prin decizia penală nr. 2080 din 19 aprilie 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție prin care a fost condamnată la pedeapsa închisorii

de 23 ani pentru comiterea infracțiunilor de de „tâlhărie și omor calificat deosebit

de grav".

La data de 02 iulie 2013, Parchetul de

pe lângă Tribunalul Constanța a înaintat, conform art. 399 C. proc. pen., referatul

nr. 89/III/6/2012 din 02 iulie 2013 cu concluzii de respingere, ca inadmisibilă,

a cererii de revizuire, întrucât motivele invocate de condamnat nu se încadrează

între cele prevăzute de lege.

Prin sentința penală penale nr. 322 din

data de 11 septembrie 2013, pronunțată în dosarul penal nr. 6308/118/2013, Tribunalul

Constanța a respins, în baza art. 403 alin. (3), cererea de revizuire a sentinței

penale nr. 578 din 12 decembrie 2006 a Tribunalului Constanța, formulată de către

condamnata A.A., deținută în Penitenciarul Poarta Albă, ca inadmisibilă.

Pentru pronunțarea hotărârii, instanța

a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 92/P/2006 din 12

iulie 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța s-a dispus trimiterea

în judecată a inculpatei A.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de „tâlhărie și omor

calificat deosebit de grav" prev. de art. 211 alin. (2

1

) lit.

c) C. pen. și art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. b) și art. 176 lit. d) C.

pen., cu aplic. art. 33 lit. a)

C. pen., prin aceea că, în

după amiaza, zilei de 19 ianuarie 2006, în timp ce se afla în locuința victimei

N.F., condamnata a sustras dintr-un șifonier suma de 950 RON și, fiind surprinsă

de către victimă, a lovit-o pe aceasta până când a căzut la sol în stare de inconștiență,

iar pentru a ascunde urmele faptelor sale, a incendiat victima.

Prin sentința penală nr. 578 din 12

decembrie 2006 pronunțată în dosarul penal nr. 1544/2006, Tribunalul Constanța a

condamnat-o pe inculpata A.A. la pedeapsa de 23 ani închisoare și 10 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei

principale. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. pe durata detenției.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și

arestării preventive începând cu data de 20 ianuarie 2006 la zi, iar în baza

art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei.

În

motivele de revizuire, petenta-condamnată A.A. reia criticile

evidențiate atât la instanța de fond, cât și în căile ordinare de atac, care au

fost analizate cu prilejul pronunțării hotărârilor și nu schimbă situația de fapt

în baza căreia s-a dispus condamnarea acesteia.

Situația de fapt invocată de aceasta nu-și

găsește suport probator, vinovăția sa rezultând în mod indubitabil din analiza coroborată

a declarațiilor contradictorii ale inculpatei, ale martorilor audiați în cauză,

ale proceselor-verbale întocmite cu ocazia confruntării inculpatei cu martorii,

cel de cercetare la fața locului, planșele fotografice, și nu în ultimul rând a

raportului de constatare medico-legală.

Toate probele administrate cu ocazia judecării

cauzei au dovedit-fără dubiu-vinovăția condamnatei sub aspectul infracțiunilor față

de care s-a dispus trimiterea acesteia în judecată.

Motivele invocate de către petentă în cererea

de revizuire nu pot fî încadrate în niciunul din cazurile de revizuire enumerate

în mod expres și limitativ de legiuitor în cuprinsul art. 394 C. proc. pen.

Prin decizia nr. LX/2007, Înalta Curte

de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a arătat că: "cererea

de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art.

394 C. proc. pen. este inadmisibilă".

Împotriva hotărârii, în termenul legal,

revizuenta a declarat apel deoarece există fapte și împrejurări noi, ce pot fi verificate

prin

analizarea audierea în calitate de martori a mai multor persoane care ar ști că

faptele au săvârșite de o altă persoană, respectiv S.K. care a amenințat-o în permanență.

Prin decizia penală nr. 135/P din data

de 14 noiembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins

apelul penal declarat de revizuenta A.A. - deținută în Penitenciarul Poarta Albă,

județul Constanța, împotriva sentinței penale nr. 322 din data de 11 septembrie

2013, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. 6308/118/2013, ca

nefondat.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelanta la

plata sumei de 300 RON judiciare către stat.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței

apelate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 371 alin. (2)

C. proc. pen., s-au constatat următoarele:

Potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea

poate fi cerută când există unul dintre următoarele cazuri:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări

ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret

a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al

hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată,

procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune

în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești

definitive nu se pot concilia.

S-a reținut că motivul invocat de către

revizuenta și susținut prin apărător a constituit și obiect al apărării cu ocazia

soluționării cauzei pe fond, martorii propuși de către revizuenta fiind audiați

au relatat în fața procurorului că nu au informații percepute în mod direct în legătură

cu împrejurările comiterii faptelor sau cu vreun alibi al revizuentei și de aceea

nu au mai fost ascultați de instanța de fond și cum nu au rezultat aspecte noi care

să creeze vreun dubiu asupra vinovăției revizuentei nu se impune a fi ascultați.

Totodată s-a reținut că de la data condamnării,

nu au apărut fapte sau împrejurări care să creeze dubii asupra probelor acuzării.

Împotriva acestei decizii, în termen legal,

a declarat recurs revizuenta condamnată A.A. Concluziile formulate de reprezentantul

Ministerului Public, apărătorul recurentei revizuentei condamnate și ultimul cuvânt

al acesteia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând

a nu mai fi reluate.

Examinând recursul declarat de recurenta

revizuenta condamnată prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte a constat

că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează.

Consacrând efectul parțial devolutiv al

recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

6

C.

proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai

în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385

9

din același Cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în

apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care

se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe

această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări

ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate

de art. 385

9

C. proc. pen.

În

speță, Înalta Curte a constatat că recurenta revizuenta condamnată

deși a dezvoltat anumite critici nu au fost circumscrise niciunui caz de casare

și nici nu se identifică incidența vreunui caz de casare care poate fi luat în considerare

din oficiu.

Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută când s-au

descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei.

Acest caz de casare potrivit art. 394

alin. (2) C. proc. pen. constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau

împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare

a procesului penal ori de condamnare.

Pentru a fi incident acest caz de revizuire,

este necesar ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare să se fi descoperit

elemente noi, de natură a influența stabilirea situației de fapt și a vinovăției

condamnatului, în sensul că pe baza acestora se ajunge la o soluție diametral opusă

(achitare în loc de

condamnare), înlăturându-se pe această

cale eroarea judiciară existentă în hotărârea rămasă definitivă.

În

speță, Înalta Curte reține că cele susținute de recurenta

revizuentă condamnată reprezintă o reiterare a susținerilor făcute de către aceasta

în fața instanței de fond, apel și recurs, nefiind vorba așadar despre o împrejurare

nouă, în sensul art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Prin cererea de revizuire ce face obiectul

prezentei cauze, aceasta tinde în esență la o prelungire a probatoriului cu privire

la împrejurări cunoscute de instanțele de fond și recurs, în ciclul procesual finalizat

cu condamnarea revizuentei și, prin aceasta, la o reanalizare a apărărilor pe care

și le-a făcut cu acea ocazie, ori acest lucru nu poate face obiectul revizuirii,

ca și cale extraordinară de atac, astfel încât în mod legal și temeinic cererea

de revizuire a condamnatei a fost respinsă ca inadmisibilă. De altfel, martorii

la care face referire recurenta revizuentă condamnată au fost audiați în faza de

urmărire penală, ocazie cu care au declarat că nu au luat cunoștință în mod direct

în legătură cu împrejurările comiterii faptelor sau cu vreun alibi al revizuentei

situație în care s-a apreciat că nu se impune audierea acestora în faza cercetării

judecătorești în condițiile în care nu au apărut aspecte noi.

Pentru considerente anterior expuse,

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentă

condamnată A.A. împotriva deciziei penale nr. 135/P din data de 14 noiembrie 2013

a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de

familie.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de revizuentă condamnată A.A. împotriva deciziei penale nr. 135/P din 14 noiembrie

2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori

și de familie.

Obligă recurenta revizuentă condamnată

la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de

200 RON, reprezentând onorariul pentru

apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai

2014.