ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1488/2012

Asupra recursului de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 363/PI din 19 decembrie 2011 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul A.l. împotriva Referatului nr. 355/VI11/1/2011 întocmit de D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara la data de 21 octombrie 2011. A obligat petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Prin plângerea înregistrată la această instanță sub nr. 1633/59 la data de 07 noiembrie 2011, petentul A.l. a solicitat soluționarea legală a plângerii sale, motivând că procurorul, soluționând plângerea sa penală, a exclus actele probatorii încălcându-se prev. art. 62 C. proc.

pen. și art. 263 C. pen., favorizând criminalii și complicii acestora, a urmărit împiedicarea participării la proces, a omis sesizarea organelor judiciare,favorizând criminalii și complicii acestora.S-a mai susținut că s-a adoptat rezoluția cu nerespectarea unor hotărâri judecătorești și că s-a refuzat cercetarea infracțiunilor de tentativă de omor cu probe materiale și acte probatorii. Examinând plângerea petentului s-a constatat acesta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:Potrivit prevederilor art. 278 1 , alin. (1) C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței de ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror se poate face plângere la instanța de judecată în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare a plângerii formulate în condițiile prev. de art. 277 și art. 278 C. proc.

pen. Din examinarea textului menționat mai sus s-a constatat că pentru a fi admisibilă o plângere adresată instanței de judecată în condițiile prev. de art. 278 1 C. proc. pen. se cere condiția expresă ca aceasta să vizeze actele emise de procuror respectiv rezoluție sau ordonanță prin care să se dispună scoaterea de sub urmărire penală, clasarea sau încetarea urmăririi penale. Din actele de la dosar s-a constatat că petentul a formulat o plângere penală împotriva magistraților judecători N.A., B.L., B.G. din cadrul Curții de Apel Timișoara și a magistratului procuror E.B. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, însă procurorul D.N.A. care a analizat plângerea, a considerat că nu se impune efectuarea urmăririi penale a intimaților, menționați de petent în plângerea penală, pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție, întrucât acesta nu a descris faptele concrete care să impună efectuarea de cercetări și verificări de către D.N.A.

- Serviciul Teritorial Timișoara, astfel că s-a emis doar un referat prin care s-a dispus clasarea lucrării. Prin urmare, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus respingerea plângerii petentului ca inadmisibilă, în baza art. 278 1 , alin. (8) lit. a) C. proc. pen.. Recursul este inadmisibil. Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în procedura prevăzută în art. 278 1 C. proc. pen. În acest sens, potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.

Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în dispozițiile art. 24. În privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. 24, iar aceasta stabilește, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată. Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate. În consecință, constatând că în speță sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 19 decembrie 2011, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și dispozitivul sentinței atacate.

În această situație, întrucât petiționarul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul cu care a fost învestită, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul A.l. împotriva sentinței penale nr. 363/PI din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 09 mai 2012.