ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 60/2010

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din

11 noiembrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a respins

excepția de neconstituționalitate invocată de M.Șt., administrator special al

SC B.A.P. SRL.

În verificarea

excepției invocate, instanța a avut în vedere următoarele:

Intimata și-a

precizat excepția de neconstituționalitate doar față de dispozițiile art. 318 C.

proc. civ., susținând excepția de neconstituționalitate conform cererii depuse.

Excepția de neconstituționalitate fiind un

incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea ei impune justificarea unui

interes, iar stabilirea existenței acestui interes se face pe calea verificării

pertinentei excepției în raport cu procesul în care a intervenit.

În motivarea

prezentei excepții se critică dispozițiile art. 318 C. proc. civ., în sensul că

motivele de admisibilitate prevăzute de art. 318 C. proc. civ., sunt limitativ

prevăzute, nu pot fi întotdeauna dovedite, întrucât lipsește o dovadă certă.

A reținut instanța că

o astfel de critică ar putea să o facă eventual contestatorul și nu intimata,

care nu este petentă în cauză și beneficiază de o soluție favorabilă prin

soluționarea cererii de revizuire.

A mai reținut că

irelevanță este situația în care o excepție de neconstituționalitate nu este

pertinentă pentru rezolvarea cauzei în care a fost ridicată, adică nu are

legătură cu această cauză.

Față de motivele mai

sus arătate, curtea de apel a respins sesizarea Curții Constituționale cu

soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 318 C.

proc. civ., iar în ce privește celelalte motive din excepția invocată, în

sensul că instanța curții de apel este competentă să judece atât contestația în

anulare cât și cererea de revizuire, pe lângă celelalte căi de atac, date în

competența sa, a constatat că acest motiv privește art. 319 C. proc. civ.,

neatacat prin excepția de neconstituționalitate.

Împotriva încheierii

mai sus menționate a declarat recurs M.Șt., în calitate de administrator

special al SC B.A.P. SRL, întemeindu-se pe dispozițiile art. 18 alin. (2) lit.

b) din Legea nr. 85/2006, art. 21 și 146 lit. d) din Constituția României, art.

29 din Legea nr. 47/1992 republicată și urm. C. proc. civ., art. 304 alin. (1)

pct. 4, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea acestuia și

trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în situația în care nu se va dispune

casarea cauzei, să fie admis recursul și să se modifice încheierea pronunțată

la data de 11 noiembrie 2009, de către curtea de apel, în sensul de a fi admisă

excepția de neconstituționalitate formulată.

Recurenta susține

astfel, în esență, că instanța de fond, prin soluția dată la data de 11

noiembrie 2009 a încălcat dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.,

în sensul că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, luându-și rolul

instanței competente să se pronunțe asupra unei excepții de

neconstituționalitate, când numai Curtea Constituțională poate să constate sau

nu constituțional un text de lege, deciziile sale fiind obligatorii; totodată,

a fost ignorată decizia nr. 79 din 6 martie 2001 a Curții Constituționale.

Mai arată că

hotărârea atacată este nelegală și netemeinică și pentru motivele prevăzute de art.

304 alin. (1) pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., deoarece instanța nu a acordat

ceea ce s-a cerut, motivând soluția prin aspecte care nu au legătură strictă cu

cauza dedusă judecății; hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar

motivele reținute sunt contradictorii; instanța a interpretat în mod greșit actul

dedus judecății prin respingerea excepției, în sensul că s-a substituit Curții

Constituționale; în fine, hotărârea atacată este lipsită și de temei legal.

Recursul nu este

fondat.

Din examinarea

actelor dosarului, se constată următoarele:

În reglementările

constituționale și legale privind justiția constituțională o cauză de

inadmisibilitate consacrată și recunoscută ca atare este irelevantă, iar

condiția relevanței excepției de neconstituționalitate este strâns legată de

ideea de interes în introducerea oricărei cereri în justiție.

Prin urmare, este

necesară îndeplinirea unor condiții generale prealabile, una dintre acestea

fiind interesul, numai astfel putând fi pusă în mișcare o procedură judiciară,

or, aplicarea acestui principiu este transpusă prin reglementarea expresă de

către Legea nr. 47/1992 a unei cauze de inadmisibilitate speciale, în cadrul

controlului de constituționalitate și anume, irelevanța excepției de

neconstituționalitate.

Analizând excepția

invocată în raport de actele dosarului, rezultă cu evidență că această excepție

de neconstituționalitate, în speță, este lipsită de interes, ca venind din

partea administratorului special, atâta timp cât acesta nu are calitatea de

contestator, ci de intimat, căruia nu-i poate fi îngrădit nicicum accesul liber

la justiție, sub aspectul susținut, respectiv neconstituționalitatea

dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., deoarece nu intimatul trebuie să dovedească

motivele contestației.

Faptul că motivele

invocate în cadrul contestației în anulare sunt limitativ prevăzute de lege și

că sunt greu de dovedit ar putea reprezenta eventual un impediment pentru

contestatoare, pentru că acesteia îi revine obligația dovedirii motivelor

invocate.

Se reține, ca atare,

că excepția invocată este lipsită de interes și nu are legătură cu soluționare

cauzei, nefiind pertinentă pentru rezolvarea ei, astfel cum corect a reținut și

curtea de apel, care a apreciat judicios că nu sunt îndeplinite condițiile art.

29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și a respins excepția de neconstituționalitate

astfel invocată, soluție ce urmează a fi menținută.

Se mai reține, de

asemenea, având în vedere cele mai sus arătate, că niciuna din criticile

întemeiate de recurentă pe dispozițiile art. 304 pct. 4,6,7,8 și 9 C. proc.

civ., nu justifică desființarea sau modificarea soluției pronunțate de curtea

de apel, întrucât instanța nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, așa

cum eronat susține recurenta, nu a acordat ceea ce nu s-a cerut, ci exact ce

s-a cerut, hotărârea pronunțată cuprinde motivele pe care se sprijină, nu este

lipsită de temei legal și nu a interpretat greșit actul dedus judecății, prin

respingerea excepției invocate, instanța de judecată nesubstituindu-se Curții

Constituționale, așa cum eronat afirmă recurenta.

În fine, se concluzionează

că esențiale în soluționarea excepției de neconstituționalitate în speță sunt,

așa cum s-a arătat, lipsa de interes și lipsa de pertinență în soluționarea

cauzei și, oricum, este de menționat că, neconstituționalitatea dispozițiilor art.

318 C. proc. civ., a mai fost invocată și a făcut obiectul mai multor decizii

pronunțate de Curtea Constituțională, soluția fiind de respingere.

În consecință, față

de toate cele mai sus arătate, va fi menținută încheierea pronunțată de curtea

de apel, ca fiind legală și se va respinge recursul declarat de SC B.A.P. SRL

Târgoviște prin administrator special M.Șt., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de SC B.A.P. SRL TÂRGOVIȘTE prin administrator

special M.Șt. împotriva încheierii de la 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Alba-Iulia, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 ianuarie 2010.