ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 60/2010

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 11 noiembrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a respins excepția de neconstituționalitate invocată de M.Șt., administrator special al SC B.A.P. SRL. În verificarea excepției invocate, instanța a avut în vedere următoarele: Intimata și-a precizat excepția de neconstituționalitate doar față de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., susținând excepția de neconstituționalitate conform cererii depuse. Excepția de neconstituționalitate fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea ei impune justificarea unui interes, iar stabilirea existenței acestui interes se face pe calea verificării pertinentei excepției în raport cu procesul în care a intervenit.

În motivarea prezentei excepții se critică dispozițiile art. 318 C. proc. civ., în sensul că motivele de admisibilitate prevăzute de art. 318 C. proc. civ., sunt limitativ prevăzute, nu pot fi întotdeauna dovedite, întrucât lipsește o dovadă certă. A reținut instanța că o astfel de critică ar putea să o facă eventual contestatorul și nu intimata, care nu este petentă în cauză și beneficiază de o soluție favorabilă prin soluționarea cererii de revizuire. A mai reținut că irelevanță este situația în care o excepție de neconstituționalitate nu este pertinentă pentru rezolvarea cauzei în care a fost ridicată, adică nu are legătură cu această cauză. Față de motivele mai sus arătate, curtea de apel a respins sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 318 C. proc.

civ., iar în ce privește celelalte motive din excepția invocată, în sensul că instanța curții de apel este competentă să judece atât contestația în anulare cât și cererea de revizuire, pe lângă celelalte căi de atac, date în competența sa, a constatat că acest motiv privește art. 319 C. proc. civ., neatacat prin excepția de neconstituționalitate. Împotriva încheierii mai sus menționate a declarat recurs M.Șt., în calitate de administrator special al SC B.A.P. SRL, întemeindu-se pe dispozițiile art. 18 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006, art. 21 și 146 lit. d) din Constituția României, art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată și urm. C. proc. civ., art. 304 alin. (1) pct. 4, 6, 7, 8 și 9 C. proc.

civ. și solicitând admiterea acestuia și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în situația în care nu se va dispune casarea cauzei, să fie admis recursul și să se modifice încheierea pronunțată la data de 11 noiembrie 2009, de către curtea de apel, în sensul de a fi admisă excepția de neconstituționalitate formulată. Recurenta susține astfel, în esență, că instanța de fond, prin soluția dată la data de 11 noiembrie 2009 a încălcat dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., în sensul că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, luându-și rolul instanței competente să se pronunțe asupra unei excepții de neconstituționalitate, când numai Curtea Constituțională poate să constate sau nu constituțional un text de lege, deciziile sale fiind obligatorii; totodată, a fost ignorată decizia nr. 79 din 6 martie 2001 a Curții Constituționale.

Mai arată că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică și pentru motivele prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., deoarece instanța nu a acordat ceea ce s-a cerut, motivând soluția prin aspecte care nu au legătură strictă cu cauza dedusă judecății; hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar motivele reținute sunt contradictorii; instanța a interpretat în mod greșit actul dedus judecății prin respingerea excepției, în sensul că s-a substituit Curții Constituționale; în fine, hotărârea atacată este lipsită și de temei legal. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele: În reglementările constituționale și legale privind justiția constituțională o cauză de inadmisibilitate consacrată și recunoscută ca atare este irelevantă, iar condiția relevanței excepției de neconstituționalitate este strâns legată de ideea de interes în introducerea oricărei cereri în justiție.

Prin urmare, este necesară îndeplinirea unor condiții generale prealabile, una dintre acestea fiind interesul, numai astfel putând fi pusă în mișcare o procedură judiciară, or, aplicarea acestui principiu este transpusă prin reglementarea expresă de către Legea nr. 47/1992 a unei cauze de inadmisibilitate speciale, în cadrul controlului de constituționalitate și anume, irelevanța excepției de neconstituționalitate. Analizând excepția invocată în raport de actele dosarului, rezultă cu evidență că această excepție de neconstituționalitate, în speță, este lipsită de interes, ca venind din partea administratorului special, atâta timp cât acesta nu are calitatea de contestator, ci de intimat, căruia nu-i poate fi îngrădit nicicum accesul liber la justiție, sub aspectul susținut, respectiv neconstituționalitatea dispozițiilor art. 318 C. proc.

civ., deoarece nu intimatul trebuie să dovedească motivele contestației. Faptul că motivele invocate în cadrul contestației în anulare sunt limitativ prevăzute de lege și că sunt greu de dovedit ar putea reprezenta eventual un impediment pentru contestatoare, pentru că acesteia îi revine obligația dovedirii motivelor invocate. Se reține, ca atare, că excepția invocată este lipsită de interes și nu are legătură cu soluționare cauzei, nefiind pertinentă pentru rezolvarea ei, astfel cum corect a reținut și curtea de apel, care a apreciat judicios că nu sunt îndeplinite condițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și a respins excepția de neconstituționalitate astfel invocată, soluție ce urmează a fi menținută.

Se mai reține, de asemenea, având în vedere cele mai sus arătate, că niciuna din criticile întemeiate de recurentă pe dispozițiile art. 304 pct. 4,6,7,8 și 9 C. proc. civ., nu justifică desființarea sau modificarea soluției pronunțate de curtea de apel, întrucât instanța nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, așa cum eronat susține recurenta, nu a acordat ceea ce nu s-a cerut, ci exact ce s-a cerut, hotărârea pronunțată cuprinde motivele pe care se sprijină, nu este lipsită de temei legal și nu a interpretat greșit actul dedus judecății, prin respingerea excepției invocate, instanța de judecată nesubstituindu-se Curții Constituționale, așa cum eronat afirmă recurenta. În fine, se concluzionează că esențiale în soluționarea excepției de neconstituționalitate în speță sunt, așa cum s-a arătat, lipsa de interes și lipsa de pertinență în soluționarea cauzei și, oricum, este de menționat că, neconstituționalitatea dispozițiilor art. 318 C. proc.

civ., a mai fost invocată și a făcut obiectul mai multor decizii pronunțate de Curtea Constituțională, soluția fiind de respingere. În consecință, față de toate cele mai sus arătate, va fi menținută încheierea pronunțată de curtea de apel, ca fiind legală și se va respinge recursul declarat de SC B.A.P. SRL Târgoviște prin administrator special M.Șt., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC B.A.P. SRL TÂRGOVIȘTE prin administrator special M.Șt. împotriva încheierii de la 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2010.