ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 515/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1206 din 16

noiembrie 2007, Judecătoria Sighișoara a respins, ca nefondată, contestația la

executare formulată de contestatorul E.P. împotriva actelor de executare

dispuse de executorul bancar O.E.M. în dosarul execuțional nr. 13/3/2006 și

pentru obligarea la daune cominatorii și cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut în esență, că în ce privește biletul la ordin,

contestatorul nu a formulat opoziție la somația din 1 februarie 2007, apreciind

că, contestația la executare este nefondată, reținând că titlu în baza căruia

s-a pornit executarea nu a fost anulat și nici nu s-a solicitat constatarea

nulității lui sau înscrierea în fals.

S-a mai reținut că în cauza nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 452 alin. (2) lit. c) C. proc. civ., întrucât

sumele ce fac obiectul popririi nu sunt necesare plății drepturilor salariale

și că debitorul contestator a fost înștiințat despre măsura luată, atât la

domiciliul său cât și la cele doua reședințe arătate. Totodată, a mai reținut

că, creanța este certă, lichidă și exigibilă, întrucât în titlul executoriu

(biletul la ordin) s-a consemnat o sumă certă, respectiv 1.409.440,56 lei ROL,

scadentă la data de 6 noiembrie 2006. Pe cale de consecință, instanța de fond a

apreciat ca nefondat și petitul accesoriu de obligare a intimatei la daune

cominatorii.

Împotriva acestei sentințe, E.P. a

formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 si 5 C.

proc. civ.

Ulterior, prin precizările depuse la

data de 12 februarie 2009 revizuentul și-a suplimentat considerentele în fapt

și în drept, invocând contrarietate între sentința nr. 1206 din 16 noiembrie

2007 a Judecătoriei Sighișoara și sentința nr. 1510 din 22 octombrie 2008 a Tribunalului Comercial Mureș, astfel că a invocat și pct. 7 al art. 322 C. proc. civ.

Judecătoria Sighișoara, prin sentința

civilă nr. 474 din 3 aprilie 2009, a admis excepția de necompetență materială,

invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de

revizuire în favoarea Curții de Apel Tg. Mureș, secția comercială, in

conformitate cu dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 28 mai

2009, pronunțată în dosarul nr. 2188/308/2009, Curtea de Apel Tg. Mureș a

dispus scoaterea cauzei de pe rolul completului de recurs și repartizarea

aleatorie a cauzei la un complet de primă instanță.

Curtea de Apel Tg. Mureș, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 108 din 24

iulie 2009 pronunțată în dosarul nr. 2188.1/308/2009, a admis excepția de

necompetență materială invocată din oficiu, a declinat competența de

soluționarea a cererii de revizuire ce privește petitele întemeiate pe

dispozițiile art. 322 pct. 2 si 5 C. proc. civ., în favoarea Judecătoriei

Sighișoara. A respins cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.

7 C. proc. civ.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de apel a reținut în esență că instanța de fond, potrivit

dispozițiilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ., era competentă să soluționeze

cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 si 5 C. proc.

civ.

Referitor la cererea de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanța de apel a

reținut că, in speță, nu sunt îndeplinite cumulativ cele trei condițiile,

respectiv identitatea de pricină, părți și calitate.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs revizuentul E.P., fără a indica motivele de fapt și de drept ale

promovării acestei căi de atac.

La data de 26 noiembrie 2009,

recurentul a motivat recursul promovat, încadrând și dezvoltând criticile de

nelegalitate în art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Înalta Curte a invocat din oficiu

excepția nulității recursului și în temeiul art. 137 raportat la art. 306 alin.

(1) C. proc. civ. și a reținut:

Potrivit art. 301 C. proc. civ.,

termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu

dispune astfel. Acest termen reprezintă termenul de drept comun în materie de

recurs. În privința termenului de pornire, acesta curge de la comunicarea

hotărârii.

Termenul pentru depunerea motivelor de

recurs se socotește conform art. 303 alin. (2) C. proc. civ., de la comunicarea

hotărârii chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Rezultă că există un

singur termen, atât pentru introducerea recursului cât și pentru motivarea

acestuia.

În cauza de față, recurentul a

declarat recurs la data de 10 august 2009 data poștei însă motivarea acestuia

s-a depus la dosarul cauzei la data de 26 noiembrie 2009, cu depășirea

termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., termen care se socotește de la

comunicarea hotărârii.

Pe cale de consecință nedepunerea

motivelor de recurs în termenul legal atrage neluarea lor în considerare,

deoarece neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage

decăderea, afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o

împrejurare mai presus de voința ei.

Având în vedere aceste considerente,

Înalta Curte va aplica sancțiunea nerespectării dispozițiilor art. 303 C. proc.

civ. și va constata nul recursul conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

revizuentul E.P. împotriva sentinței nr. 108 din 24 iulie 2009 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția comerciala, de contencios administrativ si fiscal.

Irevocabila.

Pronunțată în ședință publica, astăzi

10 februarie 2010.