ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 420/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 13.02.2015 sub nr. x/2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Ministerul Apărării Naționale a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării anularea Hotărârii nr. 568/08.10.2014 emisă de Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

În cauză au fost introduse, în calitate de intervenienți, cele 17 organizații neguvernamentale care au sesizat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Prin Sentința civilă nr. 4184 pronunțată în data de 21 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ministerul Apărării Naționale, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și cu terții intervenienți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul Ministerul Apărării Naționale, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În cuprinsul motivelor de recurs s-au arătat următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1090/01.04.2016, instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, interpretând și aplicând greșit dispozițiile art. 14 alin. (2) din Directiva 2005/54/CE (prevedere transpusă la art. 6 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și tratament între femei și bărbați).

În opinia instanței, segregarea pe criterii de sex a numărului de locuri scos la instituțiile militare de învățământ și alocarea, la anumite specialități, unui număr mai mare de locuri persoanelor de sex masculin, reprezintă o măsură legitimă, însă Ministerul Apărării Naționale nu a făcut dovada îndeplinirii proporționalității acesteia.

Instituția militară consideră netemeinică și nelegală soluția pronunțată de instanța de fond, măsura adoptată respectând principiul proporționalității.

Scoaterea la concurs a unui număr de locuri diferențiat pentru femei și bărbați a fost gândită astfel încât să asigure accesul, progresiv, persoanelor de sex feminin în instituțiile de învățământ militar, măsură însoțită și de stabilirea unor bareme diferențiate la probele de selecție, care să încurajeze și nu să limiteze accesul acestora. Astfel, în timp, numărul de locuri alocat persoanelor de sex feminin a crescut progresiv, ajungând ca în perioada 2001 - 2004 să nu existe locuri separate pentru femei și bărbați. În timp, pentru anumite arme/specialități militare care nu presupun diferențe semnificative în ceea ce privește solicitările specifice posturilor și riscurilor asociate, precum serviciile "Medical", "Justiție militară", "Aviație nenaviganți", "Meteorolog", "Controlor trafic aerian", "Administrație publică", "Comunicații", locurile scoase la concurs nu au mai fost diferențiate.

În ceea ce privește numărul de locuri alocat de Ministerul Apărării Naționale la instituțiile militare de învățământ cu referire la segregarea locurilor după criteriului sexului, a solicitat a se avea să aveți în vedere situația de fapt reală, așa cum rezultă aceasta pe site-ul oficial al structurii de specialitate pentru perioada 2016 - 2017.

Conform datelor oficiale prezentate pe acest site, din analiza Planului de școlarizare în unitățile/instituțiile de învățământ în anul școlar/universitar 2016 - 2017 rezultă că pentru această perioadă Ministerul Apărării Naționale a alocat instituțiilor militare de învățământ un număr total de 585 de locuri, dintre care pentru 237 de locuri pot opta și persoanele de sex feminin, rezultând astfel un procent de 40,51% din totalul locurilor alocate, un procent de aproximativ 5 ori mai mare decât procentul obținut prin raportarea numărului total de cadre militare de sex feminin la totalul cadrelor militare care sunt încadrate în instituția militară.

Dintr-o altă perspectivă, în analiza legalității și proporționalității măsurii a apreciat că trebuie analizate și condițiile de admitere în instituțiile de învățământ privite prin raportare la probele fizice care trebuie parcurse de candidați. Astfel, în baza Normelor privind testarea nivelului capacității motrice a candidaților recrutați pentru profesia militară, testarea nivelului capacității motrice a candidaților recrutați pentru profesia militară cuprinde două probe la care, din totalul locurilor, atât baremele minimale ce trebuie îndeplinite, cât și tipul probei, sunt diferențiate prin raportare la sexul candidatului și capacitățile anatomice.

Or, pentru toate considerente expuse Ministerul Apărării Naționale a apreciat că măsura segregării pe criterii de sex a numărului de locuri scos la instituțiile militare de învățământ și alocarea, la anumite specialități, unui număr mai mare de locuri persoanelor de sex masculin reprezintă o măsură legală și proporțională, reprezentând o diferențiere de tratament acceptată în sensul dispozițiilor art. 6 alin. (5) lit. c) și art. 9 alin. (2) din Legea 202/2002.

În sprijinul stabilirii într-un mod diferențiat a locurilor în cadrul ofertei educaționale în instituțiile militare de învățământ vine și prevederea alin. (18) din preambulul Directivei Consiliului Europei nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.

De asemenea, a precizat că problematica în discuție se regăsește abordată și în cadrul Directivei Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene nr. 2006/54/CE privind punerea în aplicare a principiului șanselor egale și al egalității de tratament între femei și bărbați în materie de încadrare în muncă și de muncă.

În concluzie, având în vedere toate considerente expuse, Ministerul Apărării Naționale solicită instanței de control judiciar admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar, pe fondul cauzei, admiterea acțiunii și anularea Hotărârii nr. 568/08.10.2014 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Intimata-intervenientă Centrul de Dezvoltare Curriculară și de Studii de Gen - FILIA a depus întâmpinare, în cuprinsul căruia a solicitat în principal respingerea recursului ca inadmisibil, susținerile recurentului neîncadrându-se în temeiul de drept invocat, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentei-pârâte, constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Controlul judiciar declanșat de recurentul-reclamant Ministerul Apărării Naționale are ca obiect verificarea legalității Hotărârii nr. 568/08.10.2014 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Prin sentința recurată, prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ministerul Apărării Naționale.

Înalta Curte constată că în data de 25.03.2014, un număr de 17 organizații neguvernamentale au depus la Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (C.N.C.D.) o petiție împotriva Ministerului Apărării Naționale, în legătură cu segregarea pe criteriul de gen a locurilor scoase la concurs în cadrul procesului de admitere în instituțiile de învățământ proprii și prevederea unui număr de locuri considerabil mai mic pentru fete față de numărul de locuri rezervate băieților.

În urma soluționării petiției, C.N.C.D. a pronunțat Hotărârea nr. 568/08.10.2014, prin care a constatat că faptele sesizate constituie discriminare potrivit art. 2 alin. (1), art. 2 alin. (4) și art. 11 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000 și a sancționat partea reclamată cu avertisment, potrivit art. 5 alin. (2) lit. a) din O. G. nr. 2/2001, actualizată, recomandând ca pe viitor să respecte principiul nediscriminării și al egalității de șanse dintre femei și bărbați.

Pentru a pronunța această soluție, C.N.C.D. a reținut că sunt îndeplinite elementele faptei de discriminare pentru anul de școlar/universitar 2014 - 2015, potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, respectiv că există diferențieri, create de către partea reclamată prin fapta de a fi acordat un număr de locuri mult mai mare pentru candidații de sex masculin, față de candidații de sex feminin, iar efectul creat constă în afectarea dreptului la educație al candidaților de sex feminin.

În ceea ce privește fapta de a fi separat locurile pentru cele două categorii de candidați, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a considerat că nu sunt fapte de discriminare, reclamantul având această posibilitate, însă în măsura în care respectă regula proporționalității, regulă ce a fost încălcată în ce privește numărul de locuri alocat.

Înainte de a păși la examinarea legalității acestei soluții prin prisma criticilor formulate în recurs, se impune a se verifica excepția nulității recursului invocată pe cale de întâmpinare de intimata-intervenientă Centrul de Dezvoltare Curriculară și de Studii de Gen - FILIA.

Înalta Curte constată că, raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., se apreciază că excepția inadmisibilității recursului invocată prin întâmpinare este neîntemeiată, întrucât recurentul-reclamant a formulat critici ce pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind incidentă sancțiunea prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Instanța de fond a respins acțiunea, reținând în esență că nu au fost încălcate prevederile legale și măsurile luate sunt în concordanță cu Regulamentele CE.

Înalta Curte constată că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de fond făcând o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

Prin recursul declarat, se critică ca nelegală soluția pronunțată la fond prin care s-a menținut hotărârea contestată, cu motivarea că reclamantul nu ar fi justificat, în concret, decizia de a scoate la concurs un anumit număr de locuri pentru candidații de sex masculin și cei de sex feminin pentru fiecare armă/specialitate militară.

Înalta Curte nu poate reține susținerile recurentului-reclamant în sensul că a dovedit incidența prevederilor Directivei 2006/54/CE, că măsura aplicată era proporționată și că a respectat jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

În mod corect instanța de fond a reținut că nu au fost depuse la dosar dovezi care să susțină proporționalitatea măsurii aplicate de instituția reclamantă, cu atât mai mult cu cât art. 14 alin. (2) din Directiva 2006/54/CE statuează că statele membre pot prevedea, în ceea ce privește accesul la muncă, o diferență de tratament fondată pe o caracteristică întemeiată pe criteriul sexului, cu condiția ca obiectivul să fie legitim, iar exigența să fie proporționată, derogările să nu depășească ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivul urmărit.

Judecătorul fondului în mod legal a observat că ar fi trebuit să se justifice, în concret, decizia de a scoate la concurs un anumit număr de locuri pentru candidații de sex masculin și cei de sex feminin pentru fiecare armă/specialitate militară - să descrie specificul fiecărei activități, să argumenteze necesitatea unui anumit număr de bărbați/femei prin raportare la aceasta, dar și la numărul de persoane angajate deja în sistem și la cerințele organismelor internaționale.

Totodată, este de observat că în cadrul concursului au fost scoase concurs un număr mic de locuri pentru fete, comparativ cu al bărbaților la specializarea: cercetare, comunicații și informatică, intendență, administrație, aspect ce pare a fi discriminatoriu față de fetele care acced la învățământul universitar militar. Mai mult pentru celelalte specialități, nu s-a dovedit legalitatea măsurii de excludere totală a candidaților femei sau care a fost criteriul de instituire a unui număr infim de locuri față de cele pentru bărbați.

Înalta Curte constată că nici în calea de atac promovată, reclamantul nu a probat aplicarea principiului egalității de tratament, argumentele aduse nefiind susținute cu dovezi, iar argumentele noi, din cuprinsul motivelor vizează anii 2015 - 2017, care nu fac obiectul acțiunii.

Astfel cum s-a arătat anterior, sancțiunea aplicată a fost pentru faptele reclamate la C.N.C.D., respectiv pentru anul școlar/universitar 2014 - 2015, iar la dosar, în recurs au fost prezentate statistici cu date pentru anii școlari 2015 - 2016 și 2016 - 2017, informații irelevante pentru speța dedusă judecății și care nu afectează legalitatea hotărârii pronunțate de către prima instanță.

Prin urmare, Înalta Curte constată că motivul de nelegalitate invocat de recurentul-reclamant și prevăzut de motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este neîntemeiat, din cuprinsul probelor administrate nu a rezultat o altă situație de fapt de natură să infirme interpretarea dată de judecătorul fondului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-intervenientă Centrul de Dezvoltare Curriculară și de Studii de Gen - FILIA.

Respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Apărării Naționale împotriva Sentinței civile nr. 1090 din 01 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN