ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1480/2014

Deliberând asupra recursului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 133 din 1 august 2013 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul C.C., împotriva sentinței penale nr. 165/2003 pronunțată în Dosarul nr. 416/P/2002 al Tribunalului Călărași. A fost obligat condamnatul revizuient la 200 RON, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, prin cererea înregistrată la această instanță la data de 12 iulie 2013 sub nr. 1641/116/2013, condamnatul C.C., deținut în Penitenciarul G., a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 165/2003, întrucât arată că nu a agresat și nu a deposedat victima de vreun bun, iar la dosar unii martori, victima și ceilalți doi coinculpați au dat declarații mincinoase.

Instanța a constatat că prin sentința penală nr. 165/2003 a fost condamnat petentul C.C. la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea în concurs a unei infracțiuni de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a), lit. b), lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 75 lit. c) C. pen., a unei infracțiuni de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 75 lit. c) C. pen. și a unei infracțiuni de conducere fără permis prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decret nr. 328/1966 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și a art. 75 lit. c) C. pen. (au fost condamnați prin aceiași sentință, pentru aceleași infracțiuni inculpații M.G. și I.M.). Sentința penală nr. 165/2003 a rămas definitivă prin decizia penală nr. 3666 din 1 iulie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în căi de atac fiind menținută hotărârea instanței de fond, inclusiv cu privire la pedeapsa aplicată revizuientului. Analizând criticile formulate de revizuent instanța de fond apreciază că acestea tind să reitereze chestiuni privind fondul cauzei și care au intrat în puterea lucrului judecat prin parcurgerea căilor de atac ordinare. Totodată revizuentul contestă consecințele faptei de violență asupra părții vătămate. Față de această situație, constatând că aspectele enumerate de revizuient nu se încadrează în niciunul dintre cazurile expres prevăzute de lege în art. 394 C. proc.

pen. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul C.C., împotriva sentinței penale nr. 165/2003 pronunțată în Dosarul nr. 416/P/2002 al Tribunalului Călărași. Împotriva sentinței penale a formulat apel revizuentul condamnat C.C., solicitând admiterea în principiu a cererii de revizuire. Prin decizia penală nr. 2161 A din 8 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul-revizuient C.C. împotriva sentinței penale nr. 133 din 1 august 2013, pronunțată de Tribunalul Călărași. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reținut că revizuirea unei hotărâri penale poate fi cerută numai în situațiile expres prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., iar motivele invocate de condamnat nu se regăsesc printre acele situații. Revizuirea unei hotărâri penale poate fi cerută când s-au descoperit fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, textul invocat cerând ca faptele și împrejurările să fie noi, iar nu mijloacele de probă.

Reținând că împotriva sentinței penale de condamnare s-au exercitat căile de atac ordinare, prevăzute de lege, sentința rămânând definitivă prin decizia penală nr. 3666 din 1 iulie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuentul având posibilitatea formulării tuturor apărărilor sale în fața instanțelor de apel și recurs, inclusiv cu privire la administrarea de probe noi și de a contesta probatoriul aflat la dosarul de urmărire penală, instanța de apel a apreciat că este inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o reapreciere a probatoriului administrat, prelungirea probatoriului pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza ori reindividualizarea pedepsei.

De asemenea, simpla afirmație a condamnatului că partea vătămată ori martorii și ceilalți inculpați au dat declarații mincinoase în cauză nu este suficientă pentru a fi incidente dispozițiile art. 394 lit. b) C. proc. pen. Împotriva deciziei penale a formulat recurs revizuentul condamnat C.C., solicitând casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei instanței de fond pentru pentru examinarea cererii de revizuire. Examinând recursul prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente: Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

În consecință, recursul va fi examinat prin prisma dispozițiilor C. proc. pen. anterior. În conformitate cu dispozițiile art. 393 alin. (1) C. proc. pen. anterior hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă. Potrivit dispozițiilor art. 394 C. proc. pen.

anterior revizuirea poate fi cerută în următoarele cazuri: a) când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. Revizuirea este reglementată de legiuitor ca mijloc procesual de remediere a erorilor judiciare ce ar putea fi cuprinse într-o hotărâre penală rămasă definitivă.

Eroarea judiciară implică existența unei netemeinice judecăți de fapt, întrucât generează o reexaminare în fapt a cauzei penale. Fiind o cale de atac extraordinară care pune în discuție autoritatea unor hotărâri penale definitive, folosirea cererii de revizuire este limitată de legiuitor la anumite cazuri în care presupunerea că s-a comis o eroare judiciară prezintă serioase aparențe de temeinicie. Se constată că motivele invocate de recurent, pe de o parte, se circumscriu unor apărări de fond și, în nici un caz, unor împrejurări sau fapte noi, necunoscute de către instanța de fond, iar, pe de altă parte, simpla afirmație a condamnatului că partea vătămată ori martorii și ceilalți inculpați au dat declarații mincinoase nu este sufiecientă pentru a determina revizuirea hotărârii.

Constatând că niciunul dintre motivele invocate nu se încadrează în cazurile de revizuire limitativ și expres prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc. pen. anterior în mod corect, cererea sa de revizuire a fost respinsă, ca inadmisibilă. Constatând că decizia atacată este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul revizuentului C.C., iar în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior, va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat C.C. împotriva deciziei penale nr. 276/A din 8 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 29 aprilie 2014.