ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 651/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 07.05.2015 la Judecătoria Pitești sub nr. x/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanței să dispună grănițuirea suprafețelor de teren deținute de reclamantă și pârâtă în proprietate, urmând a se stabili linia de hotar începând cu DN7 și până la finalul proprietăților având o lățime de 2 metri între zidul din spatele casei reclamantei și linia de hotar ce se va stabili, cu obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de cca. 350 mp, evaluată provizoriu la 200 RON; obligarea pârâtei să desființeze cișmeaua amplasată lângă zidul din spatele casei reclamantei, iar în caz de refuz să fie autorizată reclamanta să desființeze această lucrare pe cheltuiala pârâtei, evaluată provizoriu la 100 RON; obligarea pârâtei să-i permită reclamantei să execute lucrări de renovare și consolidare a zidului din spatele imobilului casă de locuit aflat în proprietatea acesteia, evaluate provizoriu la 200 RON, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 687/26.01.2017, pronunțată de Judecătoria Pitești, a fost respinsă acțiunea, prin Decizia nr. 2205 din 21 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Argeș, fiind respins și apelul declarat de reclamanta A. împotriva acestei sentințe.

Împotriva Deciziei nr. 2205 din 21 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Argeș a formulat recurs reclamanta A.

Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin încheierea din 8 noiembrie 2018, a dispus suspendarea judecății recursului, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., până la soluționarea, motivarea și publicarea în Monitorul Oficial de către Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizării formulate în Dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel București.

În Monitorul Oficial nr. 157 din 27 februarie 2019 a fost publicată Decizia nr. 2 din 14 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în urma sesizării formulate de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2015.

Reclamanta A. a formulat, la data de 8 februarie 2019, recurs împotriva încheierii prin care Curtea de Apel Pitești a dispus suspendarea judecății recursului.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, prin rezoluția din 26 februarie 2019 a stabilit termen de judecată la data de 26 martie 2019, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Pe calea prezentului recurs a fost atacată încheierea de la termenul din 8 noiembrie 2018, prin care s-a dispus suspendarea judecății recursului, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., până la soluționarea, motivarea și publicarea în Monitorul Oficial de către Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizării formulate în Dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel București.

În cuprinsul cererii de recurs recurenta nu a formulat critici punctuale față de soluția recurată, ci a arătat doar că înțelege să declare recurs împotriva încheierii din 8 noiembrie 2018.

Potrivit dispoziției imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Or, cererea de recurs, astfel cum a fost formulată, nu conține precizări care să reprezinte o minimă argumentare a vreunei critici de nelegalitate de natură să învestească instanța de recurs cu soluționarea căii de atac.

Înalta Curte reține că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, fiind necesară o argumentare motivată a criticii în drept.

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii.

În consecință, reținând că în speță nu au fost înfățișate critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, anume anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din data de 8 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2019.

Procesat de GGC - GV