ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4704/2013

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Prahova la data de 26 aprilie 2013, reclamanții N.V. și U.G.C. au

chemat în judecată pe pârâta S.N.T.F. C.F.R.M. SA, în calitate de angajator

solicitând a fi obligată aceasta la plata diferenței de salariu aferent clasei

de salarizare pe care aceștia o aveau, în perioada februarie 2011 și până la

data introducerii acțiunii, la plata sporurilor permanente și nepermanente

conform petitelor cererii de chemare în judecată, iar cu privire la petitele 1,

2 și 3 din acțiune au arătat că aceștia invocă salariile aferente claselor de

salarizare calculate în funcție de un salariu minim brut de 600 RON

și, nu de 700 RON, așa cum acesta este înscris în grilă.

Reclamanții au mai

precizat că, în ceea ce privește sporul pentru condiții speciale, începând cu

data de 1 aprilie 2001 locurile de muncă au fost încadrate în condițiile

speciale de muncă, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 226/2006, Anexa nr. 1

pct. 7 și referitor la capetele de cerere 5, 6 și 7 din acțiune au arătat că

negocierile asupra acestor drepturi au avut loc în perioada aplicabilității

contractelor colective care le prevedeau, astfel că, la momentul în care s-au

încheiat tranzacțiile prin care s-a renunțat la drepturile invocate, acestea

erau prevăzute pentru a se acorda.

Au susținut, totodată,

că sunt salariați al S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA, având locul de muncă la R.L.

Ploiești.

În drept au fost

indicate prevederile art. 38, 160, 161, 162 alin. (1) și (2), art. 171 alin.

(1), art. 268 alin. (1) lit. c) din C. muncii, republicat, art. 132, 148 din

Legea nr. 62/2011, art. 1270 C. civ., art. 42 alin. (1) lit. a) din contractul

colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, art. 1 alin. (2) și (3),

art. 2 alin. (2) și (3), art. 3, Anexa nr. 1 și 5 din contractul colectiv de

muncă la nivel de unitate 2009 - 2010, Cap. XI din contractul colectiv de muncă

la nivel de unitate 2010 - 2011 și 2012 - 2014, art. 41 alin. (5) din

Constituția României, art. 274 C. proc. civ.

Prin Sentința nr.

1290 din 25 aprilie 2013 Tribunalul Prahova, secția I civilă, a admis excepția

de necompetență teritorială și a declinat cauza Tribunalului Ialomița.

Pentru a se

dezînvesti, Tribunalul Prahova a reținut, în esență, că potrivit art. 269 alin.

(1) din C. muncii "judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor

stabilite conform C. proc. civ., în acest sens fiind și dispozițiile art. 209

din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Ca atare, în acord cu

prevederile art. 2 pct. 1 lit. c) din C. muncii, tribunalele judecă în primă

instanță conflicte de muncă, cu excepția celor date prin lege, în competența

altor instanțe, iar potrivit alin. (2) al art. 269 din C. muncii "cererile

referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței

competente, în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau

reședința ori, după caz, sediul".

Astfel învestit,

Tribunalul Ialomița prin Sentința civilă nr. 2147/F din 17 iulie 2013, la

rându-i s-a dezînvestit și apreciind că nu este competent, a declinat

competența de soluționare a conflictului de muncă, în favoarea Tribunalului

Prahova.

A constatat ivit

conflictul negativ de competență între Tribunalul Ialomița și Tribunalul

Prahova și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

soluționarea conflictului negativ de competență.

Tribunalul Ialomița a

constatat că nu este competent a soluționa pricina, având în vedere că potrivit

art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la

soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței

judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul

de muncă reclamantul și, în speță, reclamanții aveau posibilitatea de a alege

între două instanțe deopotrivă competente, respectiv instanța de la domiciliul

lor sau instanța de la locul de muncă.

Înalta Curte de

Casație și Justiție învestită a pronunța regulatorul de competență, constată că

Tribunalului Prahova îi revine competența de soluționare a cauzei pentru

considerentele ce succed:

Astfel cum corect a

reținut Tribunalul Ialomița, care s-a dezînvestit în favoarea Tribunalului

Prahova, cauza supusă soluționării are ca obiect drepturi bănești ce derivă

dintr-un raport de muncă.

Așa fiind, potrivit

dispozițiilor art. 269 alin. (2) din C. muncii, cererile având ca obiect

litigii de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție

reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

În acord cu motivarea

realizată de Tribunalul Ialomița, prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011

reprezintă dispoziții speciale față de cele reglementate de art. 269 alin. (2)

din C. muncii, reglementând competența teritorială pentru situația conflictelor

individuale de muncă, subcategorie a litigiilor de muncă.

Prin aceste prevederi

se acordă posibilitatea reclamantului (reclamanților) să aleagă instanța, din

punctul de vedere al competenței teritoriale, pe care să o învestească cu

soluționarea litigiului. În acest sens, în acord cu prevederile art. 12 din C.

proc. civ., "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă

competente".

Ca atare, pentru

toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă,

dreptul de a alege care dintre instanțele competente să fie sesizată revine, în

respectarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, exclusiv

reclamantului (reclamanților).

Aceasta este și

ipoteza din speță, în care reclamanții au ales instanța în raza căreia s-a

aflat locul de muncă, R.L. Ploiești, așa încât instanța inițial și legal

sesizată, respectiv Tribunalul Prahova, nu trebuia să se dezînvestească.

În consecință, Înalta

Curte va stabili în favoarea Tribunalului Prahova, competența de soluționare a

cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AS