ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4677/2013

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: La data de 30 ianuarie 2012, reclamanții G.C. și G.E. au chemat în judecată pe pârâții RA Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat și Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând restituirea prețului de piață al imobilului pe care l-au cumpărat în baza Legii nr. 112/1995 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/1996 încheiat cu prima pârâtă și anulat prin hotărâre judecătorească. Prin Sentința civilă nr. 1208 din 1 iunie 2012 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei RA Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat și a pârâtului Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.

A respins acțiunea formulată de reclamanții G.C. și G.E. în contradictoriu cu pârâții RA Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat și Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală în cauză. A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, cerere formulată de reclamanți, ca fiind lipsită de obiect. Sentința instanței de fond a fost menținută, urmare respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de reclamanții G.C. și G.E. împotriva Sentinței civile nr. 1208 din 1 iunie 2012 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, prin Decizia nr. 55 A din 18 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs reclamanții G.C. și G.E., fără însă a-și motiva calea de atac. Ulterior declarării recursului, recurenții-reclamanți G.C. și G.E. au depus prin registratura instanței, la 18 martie 2013, o cerere de renunțare la judecată prin avocat M.M. Constatând însă că acest act de dispoziție nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 69 alin. (1) din C. proc. civ., neexistând un mandat de renunțare la judecată în cuprinsul unei procuri speciale dat unei persoane care să dovedească calitatea sa de reprezentant legal, Înalta Curte apreciază că se impun a fi verificate și condițiile prevăzute de art. 302 și 303 din același cod, referitoare la motivarea recursului declarat în prezenta cauză.

Astfel, potrivit prevederilor art. 302 1 din C. proc. civ., cererea de recurs cuprinde sub sancțiunea nulității mențiunile strict reglementate de textul procedural mai sus evocat, la pct. a) - d) și, în acord cu cerința stipulată la lit. c), aceasta trebuie să cuprindă "motivele de nelegalitate pe care se întemeiată recursul și dezvoltarea acestora". Potrivit art. 302 1 lit. c) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. În prezenta cauză, recurenții-reclamanți nu s-au conformat exigențelor impuse de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) din C. proc.

civ., în sensul motivării căii de atac. Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient, numai în măsura în care, motivele de recurs sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită, ceea ce nu s-a realizat în cauză. Așa fiind, conform art. 306 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata ca fiind nul recursul declarat de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanții G.C. și G.E. împotriva Deciziei nr. 55 A din 18 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2013. Procesat de GGC - AS