ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4354/2010

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 318/ A din 12 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții Primăria Orașului Odobești, județ Vrancea prin primar și Consiliul Local al Orașului Odobești, precum și de intervenienta N.G. împotriva sentinței civile nr. 176 din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată în 2005 pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamanții G.B., Ș.G., S.M. și P.A. au chemat în judecată pe pârâții D.S.P. Vrancea și Dispensarul orașului Odobești pentru ca prin hotărâre judecătorească să li se restituie imobiIul casă de locuit situat în Odobești, și terenul aferent.

La data de 2 noiembrie 2005 N.N.G. și N.M. au formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând să li se restituie și lor acest imobil în calitate de moștenitori legali ai defuncților C.S. și C.I. Primăria Orașului Odobești a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu motivarea că imobilul a fost donat prin testament de către C.S. în favoarea Școlii de fete din Odobești. Prin completarea acțiunii din 10 februarie 2006 reclamanții au invocat nulitatea absolută a testamentului mistic, arătând că acesta a fost fondat pe o cauză falsă, respectiv aceea că nu exista legatarul la data deschiderii succesiunii. La această dată Școala de fete din Odobești nu mai exista, astfel că testamentului îi lipsește una din condițiile esențiale de validitate.

Și certificatul de moștenitor din 1972 este nul absolut, fiind încheiat în baza unui act lovit de nulitate. Și-au întemeiat pe completarea pe disp.art. 2 lit. c) și art. 16 din Legea nr. 10/2001 modificată și completată. Prin încheierea din 27 februarie 2006 Tribunalul Vrancea a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâta Primăria Odobești și a declinat competența de soluționare a cauzei în ceea ce privește completarea la acțiune în favoarea Judecătoriei Focșani. La termenul din 17 martie 2006 în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. tribunalul a suspendat judecata până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea testamentului și a certificatului de moștenitor din 1972. La solicitarea reclamanților s-a dispus repunerea pe rol a dosarului, întrucât prin Decizia civilă nr. 368/ R din 6 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați s-a soluționat irevocabil acțiunea în anularea testamentului.

S-a atașat Dosarul nr. 1951/2006 al Judecătoriei Focșani din care rezultă că prin sentința civilă nr. 2372/2007 rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și recursului, s-a admis acțiunea și completarea la acțiune, s-a constatat nulitatea absolută a testamentului încheiat la 26 ianuarie 1956 și a certificatului de moștenitor din 1972, s-a respins ca neîntemeiate excepția lipsei procesuale a D.S.P. Vrancea și cererea de intervenție formulată de N.G. și N.M. Tribunalul Vrancea prin sentința civilă nr. 176 din 5 martie 2009 a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Consiliul Local Odobești și Primăria Odobești să restituie reclamanților imobilul situat în Odobești, compus din: dispensar medical uman, anexă gospodărească și magazie pentru lemne aflate pe suprafața de 1.126 mp teren, conform rapoartelor de expertiză V.S.

și M.M. A obligat reclamanții să respecte destinația de spațiu sanitar a imobilului pe o durată de 5 ani. A admis excepția invocată de pârâta D.S.P. Vrancea și a respins acțiunea față de aceasta pentru lipsa calității procesuale pasive. A respins acțiunea pronunțată împotriva pârâților I.C., S.L., A.M. și D.A. ca neîntemeiată. A respins cererea de intervenție în nume propriu ca neîntemeiată. A obligat pârâții Primăria Odobești și Consiliul Local Odobești să plătească reclamanților cheltuieli de judecată. Tribunalul a reținut următoarele: Potrivit certificatului de moștenitor din 1973 eliberat de Notariatul de Stat Vrancea de pe urma defunctei C.S. decedată la 22 februarie 1971 au rămas ca moștenitori G.N.I.

și C.C.A. nepoți de soră G.N.M., ca moștenitori testamentari și legali și Ș.G.T. nepoată de frate predecedată, V.D. ca moștenitoare legală. Din certificatul de moștenitor din 1953 rezultă că defuncta C.S. a primit ca urmare a decesului soțului său C.R.I. toată averea acestuia, inclusiv un imobil casă de locuit situat în Odobești, compus din 6 camere, hol, 2 marchize, cămară, baie, bucătărie, cu lumină electrică, apă în casă și în curte, construită din zid, acoperită cu tablă și pardosită cu parchet; în curtea acestui imobil mai aflându-se un grajd și 2 magazii de 9/20 m și respectiv 6/54 m având dedesubt și beci de beton. Prin testamentul din 1956 defuncta C.S. a dispus asupra bunurilor sale și a lăsat Școlii de fete din Odobești casa în litigiu.

Prin certificatul de moștenitor din 1971 imobilul a fost preluat de către Statul Român prin Consiliul Popular al Jud. Vrancea și Inspectoratul Școlar al jud. Vrancea în calitate de moștenitor testamentar. Aceste două acte au fost anulate prin sentința civilă nr. 2372/2007 a Judecătoriei Focșani și prin art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001 sunt definite ca fiind preluate în mod abuziv imobilele față de care s-a constatat nulitatea donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, când donațiile au fost făcute statului sau instituțiilor sale. Pentru imobilul în litigiu reclamanții au formulat notificarea din 13 noiembrie 2001 la B.E.J. C.G. adresată D.S.P. Vrancea care la aceea dată administra imobilul.

Prin protocolul din 18 februarie 2003 încheiat între Spitalul Odobești și Consiliul local Odobești prin primar, imobilul a fost predat acestuia din urmă și atât anterior protocolului cât și în prezent imobilul a fost concesionat pârâților I.C., A.M.E., D.A. și S.L. în calitate de medici la Dispensarul Odobești, conform contractelor de concesiune depuse la dosar. Notificarea nu a fost soluționată de către D.S.P. Vrancea și nici de către Consiliul local și Primăria oraș Odobești, deși aceasta din urmă recunoaște că imobilul se afla în patrimoniul său prin întâmpinarea de la fila 15 a dosarului. Întrucât imobilul nu se mai află din anul 2003 în administrarea D.S.P. Vrancea, s-a constatat că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive.

S-a constatat că este neîntemeiată acțiunea față de pârâții I.C., S.L., A.M. și D.A. întrucât aceștia dețin imobilul în baza unor contracte de concesiune. Cererea de intervenție în nume propriu este nefondată întrucât intervenienții nu au formulat notificare pentru imobilul în litigiu în baza Legii nr. 10/2001. Excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Odobești nu este întemeiată, întrucât chiar dacă imobilul este în patrimoniul Consiliului Local Odobești, autoritatea care trebuie să emită dispoziția este primarul în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, potrivit disp. art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții Primăria oraș Odobești și consiliul Local Odobești precum și intervenienta N.G.

Intervenienta în nume propriu N.G. consideră hotărârea nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: Consideră că are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii întrucât împreună cu mătușa sa H.F. au formulat cereri pentru restituirea întregii averi rămase de pe urma defunctului C.I. (soțul predecedat al defunctului C.S.), inclusiv pământuri și case încă din anul 1998, dovadă fiind cererile din 26 martie 1998 și din 1 aprilie 1998. După patru ani de arhivare a cererilor, entitatea investită cu soluționarea trebuia, ca urmare a modificării Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, să le îndrepte spre comisiile care au în competență soluționarea unor astfel de cereri. Primăria trebuia să înregistreze cererile de la Legea nr. 18/1991 la Legea nr. 10/2001.

Primăria orașului Odobești și Consiliul Local Odobești au criticat pentru netemeinicie și nelegalitate hotărârea, invocând următoarele motive; - S-a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, argumentat de faptul că nu există o identitate între Primăria Odobești și cel ce se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății Primăria nu este titular al obligației civile. Proprietarul imobilului este Consiliul Local Odobești prin preluarea acestui imobil în temeiul H.G. nr. 866/2002 și H.G. nr. 867/2002 de la Spitalul Orășenesc Odobești, conform protocolului din data de 8 februarie 2003 și nu Primăria Odobești.

Sentința civilă apelată este dată cu încălcarea normelor de procedură, în sensul că unul dintre reclamanți, Ș.G., menționat în dispozitivul hotărârii, este decedat încă de la data de 7 februarie 2007, dovada fiind certificatul de moștenitor din 19 martie 2007. Nu s-a făcut dovada că imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv de stat, fiind incidente prevederile art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, pentru că anularea testamentului s-a făcut printr-o hotărâre judecătorească în care Consiliul Local Odobești nu a avut calitate procesuală, deci hotărârea nu-i este opozabilă. Hotărârea apelată și cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 276 și 274 c. proc.civ.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea a constatat apelurile nefondate, pentru următoarele considerente: - Intervenienta N.G. nu a formulat notificare pentru acordarea măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001. Dispozițiile Legii nr. 18/1991 în baza cărora a formulat două cereri înregistrate la 26 martie 1998 și la 1 aprilie 1998, prevăd o anumită categorie de bunuri ce pot face obiectul acestei legi, precum și o anumită procedură administrativă și judiciară pentru soluționarea cererilor de retrocedare.

Instanța de fond, potrivit Legii nr. 10/2001, nu putea să se pronunțe decât asupra unei notificări formulată în temeiul acestei legi speciale, care reglementează procedura de restituire a imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Cum intervenienta nu a urmat procedura prevăzută de lege, în mod corect a reținut instanța de fond că nu poate beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de această lege specială. - În ceea ce privește apelul declarat de către Primăria Odobești și Consiliul Local Odobești. Excepția lipsei calității procesuale pasive este neîntemeiată întrucât în raporturile juridice reglementate prin dispozițiile Legii nr. 10/2001 au calitate procesuale entitățile juridice care dețin în patrimoniu bunuri preluate de stat în sensul art. 2 din Lege, printre care se numără și unitățile administrativ teritoriale persoane juridice de drept public.

Potrivit Legii nr. 215/2001, reprezentarea în justiție a acestor persoane se realizează de primar, iar termenul de „primărie" desemnează în accepțiunea acestei legi doar structura funcțională în care își desfășoară activitatea primarul și aparatul de specialitate. Termenul de primărie este folosit în accepțiunea Legii nr. 10/2001 pentru a desemna persoana juridică, entitatea condusă de primar care să soluționeze notificările formulate în baza acestei legi. Preluarea imobilului s-a făcut anterior decesului defunctului C.S., testamentul fiind caduc; soluționarea acțiunii înregistrată la 2006 ce a avut ca obiect să se constate nulitate absolută a testamentului s-a făcut în contradictoriu și cu apelanta Primăria Odobești care a și exercitat căile legale de atac.

Obligarea pârâtei Primăria Odobești alături de Consiliul Local Odobești la plata cheltuielilor de judecată s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. Potrivit Legii nr. 215/2001, Consiliul Local este reprezentat de Primar, instituție ce are și calitatea de ordonator de credite, astfel că obligarea proporțional sau solidar potrivit cu interesul ce are fiecare parte nu se poate dispune, având în vedere felul raportului de drept dintre cei doi pârâți. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, arătând următoarele: a) Consiliul Local Odobești nu are calitate procesuală pasivă. Dispozițiile Legii nr. 215/2001 stabilesc limitativ atribuțiile autorităților administrative, consiliile locale având calitatea de autorități deliberative cărora le lipsește capacitatea de reprezentare în relațiile cu alte autorități administrative sau în justiție.

Prevederile actului normativ sunt în domeniul atribuțiilor conferite instituțiilor pe care le reglementează, imperativ, astfel încât interpretarea extintictivă nu este admisibilă. Potrivit dispozițiilor art. 67 din Legea nr. 215/2001, primarul este acela care reprezintă unitatea administrativ teritorială în raporturile cu terții. Prevederile din legile speciale ce conferă calitate procesuala unor entități fără personalitate juridica sunt de stricta interpretare, mărginită de un cadru procesual specific acestor reglementari. Ambele instanțe de judecata au greșit considerând că are posibilitatea de a sta în justiție Consiliul Local, date fiind argumentele invocate mai sus, dar și practica judiciară în materie.

b) În cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Instanța de apel a încălcat dreptul la apărare al Consiliului Local Odobesti, neținând cont de cererea formulată de acesta la termenul din data de 12 noiembrie 2009, cerere legală întemeiată pe disp.art. 156 C. proc. civ., pentru care se impune casarea cu trimitere a cauzei.

c) Pe fondul cauzei, nu s-a făcut dovada că imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv de stat, fiind incidente prevederile art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, pentru că anularea testamentului s-a făcut printr-o hotărâre judecătorească în care Consiliul Local Odobesti nu a avut calitate procesuală; din acest punct de vedere, hotărârea judecătorească respectivă - sentința civilă nr. 2372/2007 rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 368/R/2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați nu îi este opozabilă, fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 105 C. proc. civ. d) Criticile pârâților vizează și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, considerându-se că în cauză sunt incidente prev.art.

276 și 277 C. proc. civ. ; atât timp cât instanța de judecată a admis acțiunea reclamanților intimați doar în parte, trebuia să aplice prevederile art. 276 C. proc. civ. Pe de altă parte, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 este o instituție cu activitate jurisdicțională care propune Primarului emiterea unei dispoziții în funcție de documentația prezentată de petenți, sens în care poate admite sau respinge o cerere, ceea ce nu presupune culpa procesuală pentru a fi astfel îndeplinite condițiile art. 274 C. proc. civ. Mai mult decât atât, Comisia pentru aplicarea L nr. 10/2001 nu a soluționat notificarea depusă de petenți pentru că aceștia au acționat în justiție. Criticile mai vizează și aspectul reținut de către instanța de apel și anume faptul că s-au respectat disp.art.

274 C. proc. civ., cu motivarea că potrivit Legii nr. 215/2001 Consiliul Local este reprezentat de Primar care are și calitatea de ordonator de credite,astfel că obligarea proporțional sau solidar potrivit cu interesul ce are fiecare parte nu se poate dispune având în vedere felul raportului de drept dintre cei doi pârâți. În niciun caz nu se poate admite faptul că primarul reprezintă Consiliul Local, tocmai pentru că aceasta este o autoritate deliberativă căreia îi lipsește capacitatea de reprezentare, iar primarul este cel care reprezintă unitatea administrativ teritorială. Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed: a) Se invocă în cauză lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Odobești, cu referire la dispozițiile Legii nr. 215/2001 și atribuțiile conferite autorităților de această lege.

Aceasta deși prin apelul formulat de ambii recurenți s-a arătat că proprietarul imobilului în litigiu este Consiliul Local Odobești, prin preluarea de la Spitalul Orășenesc Odobești, cu referire la H.G. nr. 866/2002 și nr. 867/2002 precum și protocolul din data de 18 februarie 2003. În aceste condiții, s-a invocat în apel lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Odobești. Față de faptul că nu se contestă și nu se invocă în recurs aspecte care să contrazică susținerile din apel, este nefondată critica vizând imposibilitatea pârâtului Consiliul Local Odobești de a sta într-un proces în care se pune problema restituirii imobilului. b) În ceea ce privește cererea din 12 noiembrie 2009 prin care pârâtul Consiliul Local Odobești a solicitat acordarea unui termen în baza dispozițiilor art. 156 C. proc.

civ., cu unica mențiune „în vederea pregătirii apărării”, în decizia de apel s-a consemnat în practica motivul respingerii și anume acela că au mai fost acordate termene de judecată pentru a se pregăti apărarea. În cauză s-a amânat judecata de mai multe ori, la cererea pârâților pentru pregătirea apărării. Recurenta Primăria Odobești, care are aceeași calitate procesuală cu Consiliul Local Odobești, a beneficiat de un termen pentru lipsă de apărare, pe motiv că reprezentantul - consilier juridic se află în concediu de odihnă (filele nr. 44 și 49 dosar de apel). Astfel, pentru lipsa reprezentantului comun, au beneficiat de termen în cauză ambii apelanți. Chiar și în ipoteza în care reprezentantul Consiliului ar fi fost diferit (ambii apelanți lipsind și fiind citați până la judecata apelului), recurentul Consiliul Local Odobești nu a suferit o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea deciziei.

Apărările care puteau fi formulate în fața instanței de apel pot fi reiterate în cererea de recurs, instanța urmând a se pronunța asupra acestora. c)Potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, fac obiectul Legii nr. 10/2001 imobilele donate Statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948, Decretul nr. 478/1954 și altele asemenea, neîncheiate în formă autentică precum și imobilele donate Statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 C. civ., în ultimul caz cu condiția admiterii acțiunii în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Prin sentința civilă nr. 2372 din 5 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Focșani, definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și recursului, s-a constatat nulitatea absolută a testamentului încheiat la 26 ianuarie 1956 prin care imobilul din Odobești, județ Vrancea era lăsat Școlii de Fete Odobești de numita C.S. Valabilitatea testamentului s-a analizat în raport de condițiile legale de la data întocmirii acestuia, iar Consiliul Local Odobești își susține calitatea de proprietar (prin cererea de apel) prin H.G. emise în anul 2002. Pe de altă parte, analizarea valabilității hotărârii judecătorești din celălalt litigiu, din perspectiva art. 105 C. proc. civ. - în sensul criticii - nu este permisă în sistemul juridic procesual.

d) În ceea ce privește culpa procesuală din perspectiva art. 274 C. proc. civ., critica este formulată omisso medio, neconstituind critică de apel - motiv pentru care nu va fi primită de Curte, cu aplicarea art. 294 alin. (1) și art. 316 C. proc. civ. Într-adevăr, în ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată nu prezintă importanță reprezentarea comună a unor părți în cauză, obligația de plată, revenind acestora. Nu s-au detaliat însă în cadrul criticii de recurs decât argumente ce țin de reprezentare, fără a se arata, argumentat, motivele pentru care cei doi recurenți să fi obligați într-o altă modalitate dintre cele prevăzute de art. 277 C. proc. civ., iar, în apel, critica a vizat mai mulți pârâți; prin cererea de apel s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 277 C. proc.

civ., cu redarea textului, cu referire la faptul că în cauză au fost mai mulți pârâți. Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, făcând aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 5, 9, precum și a art. 312 alin,.(1) C. proc. civ. În conformitate cu art. 274 C. proc. civ., recurenții vor fi obligați la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți G.B., P.A. și S.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Primăria Orașului Odobești prin Primar și Consiliul Local Odobești împotriva Deciziei civile nr. 318/ A din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Obligă pe recurenții la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți G.B., P.A. și S.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 septembrie 2010.