ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4354/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4354/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei civile de față, constată

următoarele:

Prin

decizia civilă nr. 318/ A din 12 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

Galați, secția civilă, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții

Primăria Orașului Odobești, județ Vrancea prin primar și Consiliul Local al

Orașului Odobești, precum și de intervenienta N.G. împotriva sentinței civile nr.

176 din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea.

Pentru a dispune în acest sens,

instanța de apel a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată în 2005 pe

rolul Tribunalului Vrancea, reclamanții G.B., Ș.G., S.M. și P.A. au chemat în

judecată pe pârâții D.S.P. Vrancea și Dispensarul orașului Odobești pentru ca

prin hotărâre judecătorească să li se restituie imobiIul casă de locuit situat

în Odobești, și terenul aferent.

La data de 2 noiembrie 2005 N.N.G. și

N.M. au formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând să li se

restituie și lor acest imobil în calitate de moștenitori legali ai defuncților

C.S. și C.I.

Primăria Orașului Odobești a formulat

întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu motivarea că

imobilul a fost donat prin testament de către C.S. în favoarea Școlii de fete

din Odobești.

Prin completarea acțiunii din 10

februarie 2006 reclamanții au invocat nulitatea absolută a testamentului mistic,

arătând că acesta a fost fondat pe o cauză falsă, respectiv aceea că nu exista

legatarul la data deschiderii succesiunii. La această dată Școala de fete din

Odobești nu mai exista, astfel că testamentului îi lipsește una din condițiile

esențiale de validitate. Și certificatul de moștenitor din 1972 este nul

absolut, fiind încheiat în baza unui act lovit de nulitate. Și-au întemeiat pe

completarea pe disp.art. 2 lit. c) și art. 16 din Legea nr. 10/2001 modificată

și completată.

Prin încheierea din 27 februarie 2006

Tribunalul Vrancea a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâta

Primăria Odobești și a declinat competența de soluționare a cauzei în ceea ce

privește completarea la acțiune în favoarea Judecătoriei Focșani.

La termenul din 17 martie 2006 în

temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. tribunalul a suspendat judecata până la

soluționarea definitivă a acțiunii în anularea testamentului și a

certificatului de moștenitor din 1972.

La solicitarea reclamanților s-a

dispus repunerea pe rol a dosarului, întrucât prin Decizia civilă nr. 368/ R

din 6 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați s-a soluționat irevocabil

acțiunea în anularea testamentului. S-a atașat Dosarul nr. 1951/2006 al

Judecătoriei Focșani din care rezultă că prin sentința civilă nr. 2372/2007

rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și recursului, s-a

admis acțiunea și completarea la acțiune, s-a constatat nulitatea absolută a

testamentului încheiat la 26 ianuarie 1956 și a certificatului de moștenitor din

1972, s-a respins ca neîntemeiate excepția lipsei procesuale a D.S.P. Vrancea

și cererea de intervenție formulată de N.G. și N.M.

Tribunalul Vrancea prin sentința

civilă nr. 176 din 5 martie 2009 a admis în parte acțiunea și a obligat pe

pârâții Consiliul Local Odobești și Primăria Odobești să restituie

reclamanților imobilul situat în Odobești, compus din: dispensar medical uman,

anexă gospodărească și magazie pentru lemne aflate pe suprafața de 1.126 mp

teren, conform rapoartelor de expertiză V.S. și M.M.

A obligat reclamanții să respecte

destinația de spațiu sanitar a imobilului pe o durată de 5 ani.

A admis excepția invocată de pârâta

D.S.P. Vrancea și a respins acțiunea față de aceasta pentru lipsa calității

procesuale pasive.

A respins acțiunea pronunțată

împotriva pârâților I.C., S.L., A.M. și D.A. ca neîntemeiată.

A respins cererea de intervenție în

nume propriu ca neîntemeiată.

A obligat pârâții Primăria Odobești și

Consiliul Local Odobești să plătească reclamanților cheltuieli de judecată.

Tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit certificatului de moștenitor din

1973 eliberat de Notariatul de Stat Vrancea de pe urma defunctei C.S. decedată

la 22 februarie 1971 au rămas ca moștenitori G.N.I. și C.C.A. nepoți de soră G.N.M.,

ca moștenitori testamentari și legali și Ș.G.T. nepoată de frate predecedată, V.D.

ca moștenitoare legală.

Din certificatul de moștenitor din 1953

rezultă că defuncta C.S. a primit ca urmare a decesului soțului său C.R.I.

toată averea acestuia, inclusiv un imobil casă de locuit situat în Odobești,

compus din 6 camere, hol, 2 marchize, cămară, baie, bucătărie, cu lumină

electrică, apă în casă și în curte, construită din zid, acoperită cu tablă și

pardosită cu parchet; în curtea acestui imobil mai aflându-se un grajd și 2

magazii de 9/20 m și respectiv 6/54 m având dedesubt și beci de beton.

Prin testamentul din 1956 defuncta C.S.

a dispus asupra bunurilor sale și a lăsat Școlii de fete din Odobești casa în

litigiu. Prin certificatul de moștenitor din 1971 imobilul a fost preluat de

către Statul Român prin Consiliul Popular al Jud. Vrancea și Inspectoratul

Școlar al jud. Vrancea în calitate de moștenitor testamentar.

Aceste două acte au fost anulate prin

sentința civilă nr. 2372/2007 a Judecătoriei Focșani și prin art. 2 lit. c) din

Legea nr. 10/2001 sunt definite ca fiind preluate în mod abuziv imobilele față

de care s-a constatat nulitatea donației printr-o hotărâre judecătorească

definitivă și irevocabilă, când donațiile au fost făcute statului sau

instituțiilor sale.

Pentru imobilul în litigiu reclamanții

au formulat notificarea din 13 noiembrie 2001 la B.E.J. C.G. adresată D.S.P. Vrancea

care la aceea dată administra imobilul.

Prin protocolul din 18 februarie 2003

încheiat între Spitalul Odobești și Consiliul local Odobești prin primar,

imobilul a fost predat acestuia din urmă și atât anterior protocolului cât și

în prezent imobilul a fost concesionat pârâților I.C., A.M.E., D.A. și S.L. în

calitate de medici la Dispensarul Odobești, conform contractelor de concesiune

depuse la dosar.

Notificarea nu a fost soluționată de

către D.S.P. Vrancea și nici de către Consiliul local și Primăria oraș

Odobești, deși aceasta din urmă recunoaște că imobilul se afla în patrimoniul

său prin întâmpinarea de la fila 15 a dosarului.

Întrucât imobilul nu se mai află din

anul 2003 în administrarea D.S.P. Vrancea, s-a constatat că este întemeiată

excepția lipsei calității procesuale pasive.

S-a constatat că este neîntemeiată

acțiunea față de pârâții I.C., S.L., A.M. și D.A. întrucât aceștia dețin

imobilul în baza unor contracte de concesiune.

Cererea de intervenție în nume propriu

este nefondată întrucât intervenienții nu au formulat notificare pentru

imobilul în litigiu în baza Legii nr. 10/2001.

Excepția lipsei calității procesuale

pasive a Primăriei Odobești nu este întemeiată, întrucât chiar dacă imobilul

este în patrimoniul Consiliului Local Odobești, autoritatea care trebuie să

emită dispoziția este primarul în calitate de reprezentant al unității

administrativ teritoriale, potrivit disp. art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

apel pârâții Primăria oraș Odobești și consiliul Local Odobești precum și

intervenienta N.G.

Intervenienta în nume propriu N.G.

consideră hotărârea nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

Consideră că are calitatea de persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii întrucât împreună cu mătușa sa H.F. au

formulat cereri pentru restituirea întregii averi rămase de pe urma defunctului

C.I. (soțul predecedat al defunctului C.S.), inclusiv pământuri și case încă

din anul 1998, dovadă fiind cererile din 26 martie 1998 și din 1 aprilie 1998.

După patru ani de arhivare a

cererilor, entitatea investită cu soluționarea trebuia, ca urmare a modificării

Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, să le îndrepte spre comisiile care

au în competență soluționarea unor astfel de cereri.

Primăria trebuia să înregistreze

cererile de la Legea nr. 18/1991 la Legea nr. 10/2001.

Primăria orașului Odobești și

Consiliul Local Odobești au criticat pentru netemeinicie și nelegalitate

hotărârea, invocând următoarele motive;

- S-a reiterat excepția lipsei

calității procesuale pasive, argumentat de faptul că nu există o identitate

între Primăria Odobești și cel ce se pretinde că este obligat în raportul

juridic dedus judecății Primăria nu este titular al obligației civile.

Proprietarul imobilului este Consiliul

Local Odobești prin preluarea acestui imobil în temeiul H.G. nr. 866/2002 și H.G.

nr. 867/2002 de la Spitalul Orășenesc Odobești, conform protocolului din data

de 8 februarie 2003 și nu Primăria Odobești.

Sentința civilă apelată este dată cu

încălcarea normelor de procedură, în sensul că unul dintre reclamanți, Ș.G.,

menționat în dispozitivul hotărârii, este decedat încă de la data de 7

februarie 2007, dovada fiind certificatul de moștenitor din 19 martie 2007.

Nu s-a făcut dovada că imobilul în

litigiu a fost preluat în mod abuziv de stat, fiind incidente prevederile art. 2

lit. c) din Legea nr. 10/2001, pentru că anularea testamentului s-a făcut

printr-o hotărâre judecătorească în care Consiliul Local Odobești nu a avut

calitate procesuală, deci hotărârea nu-i este opozabilă.

Hotărârea apelată și cu privire la

obligarea la plata cheltuielilor de judecată, fiind incidente în cauză

dispozițiile art. 276 și 274 c. proc.civ.

Verificând legalitatea și temeinicia

hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea a constatat

apelurile nefondate, pentru următoarele considerente:

- Intervenienta N.G. nu a formulat

notificare pentru acordarea măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.

Dispozițiile Legii nr. 18/1991 în baza

cărora a formulat două cereri înregistrate la 26 martie 1998 și la 1 aprilie 1998,

prevăd o anumită categorie de bunuri ce pot face obiectul acestei legi, precum

și o anumită procedură administrativă și judiciară pentru soluționarea

cererilor de retrocedare.

Instanța de fond, potrivit Legii nr. 10/2001,

nu putea să se pronunțe decât asupra unei notificări formulată în temeiul

acestei legi speciale, care reglementează procedura de restituire a imobilelor

preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Cum intervenienta nu a urmat procedura

prevăzută de lege, în mod corect a reținut instanța de fond că nu poate

beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de această lege specială.

- În ceea ce privește apelul declarat

de către Primăria Odobești și Consiliul Local Odobești.

Excepția lipsei calității procesuale

pasive este neîntemeiată întrucât în raporturile juridice reglementate prin

dispozițiile Legii nr. 10/2001 au calitate procesuale entitățile juridice care

dețin în patrimoniu bunuri preluate de stat în sensul art. 2 din Lege, printre

care se numără și unitățile administrativ teritoriale persoane juridice de drept

public.

Potrivit Legii nr. 215/2001,

reprezentarea în justiție a acestor persoane se realizează de primar, iar

termenul de „primărie" desemnează în accepțiunea acestei legi doar

structura funcțională în care își desfășoară activitatea primarul și aparatul de

specialitate.

Termenul de primărie este folosit în

accepțiunea Legii nr. 10/2001 pentru a desemna persoana juridică, entitatea

condusă de primar care să soluționeze notificările formulate în baza acestei

legi.

Preluarea imobilului s-a făcut

anterior decesului defunctului C.S., testamentul fiind caduc; soluționarea

acțiunii înregistrată la 2006 ce a avut ca obiect să se constate nulitate

absolută a testamentului s-a făcut în contradictoriu și cu apelanta Primăria

Odobești care a și exercitat căile legale de atac.

Obligarea pârâtei Primăria Odobești

alături de Consiliul Local Odobești la plata cheltuielilor de judecată s-a

făcut cu respectarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.

Potrivit Legii nr. 215/2001, Consiliul

Local este reprezentat de Primar, instituție ce are și calitatea de ordonator

de credite, astfel că obligarea proporțional sau solidar potrivit cu interesul

ce are fiecare parte nu se poate dispune, având în vedere felul raportului de

drept dintre cei doi pârâți.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs pârâții, arătând următoarele:

a) Consiliul Local Odobești nu are

calitate procesuală pasivă. Dispozițiile Legii nr. 215/2001 stabilesc limitativ

atribuțiile autorităților administrative, consiliile locale având calitatea de

autorități deliberative cărora le lipsește capacitatea de reprezentare în

relațiile cu alte autorități administrative sau în justiție. Prevederile

actului normativ sunt în domeniul atribuțiilor conferite instituțiilor pe care

le reglementează, imperativ, astfel încât interpretarea extintictivă nu este

admisibilă. Potrivit dispozițiilor art. 67 din Legea nr. 215/2001, primarul

este acela care reprezintă unitatea administrativ teritorială în raporturile cu

terții.

Prevederile din legile speciale ce

conferă calitate procesuala unor entități fără personalitate juridica sunt de

stricta interpretare, mărginită de un cadru procesual specific acestor reglementari.

Ambele instanțe de judecata au greșit considerând

că are posibilitatea de a sta în justiție Consiliul Local, date fiind

argumentele invocate mai sus, dar și practica judiciară în materie.

b) În cauză sunt incidente

dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că instanța de apel a încălcat

formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C.

proc. civ.

Instanța de apel a încălcat dreptul la

apărare al Consiliului Local Odobesti, neținând cont de cererea formulată de

acesta la termenul din data de 12 noiembrie 2009, cerere legală întemeiată pe disp.art.

156 C. proc. civ., pentru care se impune casarea cu trimitere a

cauzei.

c) Pe fondul cauzei, nu s-a făcut

dovada că imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv de stat, fiind

incidente prevederile art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, pentru că anularea

testamentului s-a făcut printr-o hotărâre judecătorească în care Consiliul

Local Odobesti nu a avut calitate procesuală; din acest punct de vedere, hotărârea

judecătorească respectivă - sentința civilă nr. 2372/2007 rămasă definitivă și irevocabilă

prin Decizia civilă nr. 368/R/2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați nu îi

este opozabilă, fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 105 C. proc.

civ.

d) Criticile pârâților vizează și obligarea

recurenților la plata cheltuielilor de judecată, considerându-se că în cauză sunt

incidente prev.art. 276 și 277 C. proc. civ. ; atât timp

cât instanța de judecată a admis acțiunea reclamanților intimați doar în parte,

trebuia să aplice prevederile art. 276 C. proc. civ. Pe de altă parte, Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 este o instituție cu activitate jurisdicțională

care propune Primarului emiterea unei dispoziții în funcție de documentația

prezentată de petenți, sens în care poate admite sau respinge o cerere, ceea ce

nu presupune culpa procesuală pentru a fi astfel îndeplinite condițiile art. 274

C. proc. civ. Mai mult decât atât, Comisia pentru aplicarea L nr. 10/2001 nu a

soluționat notificarea depusă de petenți pentru că aceștia au acționat în justiție.

Criticile mai vizează și aspectul

reținut de către instanța de apel și anume faptul că s-au respectat disp.art. 274

C. proc. civ., cu motivarea că potrivit Legii nr. 215/2001 Consiliul Local este

reprezentat de Primar care are și calitatea de ordonator de credite,astfel că

obligarea proporțional sau solidar potrivit cu interesul ce are fiecare parte

nu se poate dispune având în vedere felul raportului de drept dintre cei doi pârâți.

În niciun caz nu se poate admite faptul că primarul reprezintă Consiliul Local,

tocmai pentru că aceasta este o autoritate deliberativă căreia îi lipsește capacitatea

de reprezentare, iar primarul este cel care reprezintă unitatea administrativ

teritorială.

Analizând decizia de apel în raport de

criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în

considerarea celor ce succed:

a) Se invocă în cauză lipsa calității

procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Odobești, cu referire la

dispozițiile Legii nr. 215/2001 și atribuțiile conferite autorităților de

această lege.

Aceasta deși prin apelul formulat de

ambii recurenți s-a arătat că proprietarul imobilului în litigiu este Consiliul

Local Odobești, prin preluarea de la Spitalul Orășenesc Odobești, cu referire la H.G. nr. 866/2002 și nr. 867/2002 precum și

protocolul din data de 18 februarie 2003. În aceste condiții, s-a invocat în

apel lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Odobești.

Față de faptul că nu se contestă și nu

se invocă în recurs aspecte care să contrazică susținerile din apel, este

nefondată critica vizând imposibilitatea pârâtului Consiliul Local Odobești de

a sta într-un proces în care se pune problema restituirii imobilului.

b) În ceea ce privește cererea din 12

noiembrie 2009 prin care pârâtul Consiliul Local Odobești a solicitat acordarea

unui termen în baza dispozițiilor art. 156 C. proc. civ., cu unica mențiune „în

vederea pregătirii apărării”, în decizia de apel s-a consemnat în practica

motivul respingerii și anume acela că au mai fost acordate termene de judecată

pentru a se pregăti apărarea.

În cauză s-a amânat judecata de mai

multe ori, la cererea pârâților pentru pregătirea apărării.

Recurenta Primăria Odobești, care are

aceeași calitate procesuală cu Consiliul Local Odobești, a beneficiat de un

termen pentru lipsă de apărare, pe motiv că reprezentantul - consilier juridic

se află în concediu de odihnă (filele nr. 44 și 49 dosar de apel). Astfel,

pentru lipsa reprezentantului comun, au beneficiat de termen în cauză ambii

apelanți.

Chiar și în ipoteza în care

reprezentantul Consiliului ar fi fost diferit (ambii apelanți lipsind și fiind

citați până la judecata apelului), recurentul Consiliul Local Odobești nu a

suferit o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea deciziei.

Apărările care puteau fi formulate în fața instanței de apel pot fi reiterate

în cererea de recurs, instanța urmând a se pronunța asupra acestora.

c)Potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr.

10/2001, fac obiectul Legii nr. 10/2001 imobilele donate Statului sau altor

persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948, Decretul nr. 478/1954 și

altele asemenea, neîncheiate în formă autentică precum și imobilele donate

Statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de

art. 813 C. civ., în ultimul caz cu condiția admiterii acțiunii în anulare sau

în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă

și irevocabilă.

Prin sentința civilă nr. 2372 din 5

iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Focșani, definitivă și irevocabilă prin

respingerea apelului și recursului, s-a constatat nulitatea absolută a

testamentului încheiat la 26 ianuarie 1956 prin care imobilul din Odobești,

județ Vrancea era lăsat Școlii de Fete Odobești de numita C.S.

Valabilitatea testamentului s-a

analizat în raport de condițiile legale de la data întocmirii acestuia, iar

Consiliul Local Odobești își susține calitatea de proprietar (prin cererea de

apel) prin H.G. emise în anul 2002.

Pe de altă parte, analizarea

valabilității hotărârii judecătorești din celălalt litigiu, din perspectiva art.

105 C. proc. civ. - în sensul criticii - nu este permisă în sistemul juridic

procesual.

d) În ceea ce privește culpa

procesuală din perspectiva art. 274 C. proc. civ., critica este formulată

omisso medio, neconstituind critică de apel - motiv pentru care nu va fi

primită de Curte, cu aplicarea art. 294 alin. (1) și art. 316 C. proc. civ.

Într-adevăr, în ceea ce privește

obligarea la plata cheltuielilor de judecată nu prezintă importanță

reprezentarea comună a unor părți în cauză, obligația de plată, revenind

acestora.

Nu s-au detaliat însă în cadrul

criticii de recurs decât argumente ce țin de reprezentare, fără a se arata,

argumentat, motivele pentru care cei doi recurenți să fi obligați într-o altă

modalitate dintre cele prevăzute de art. 277 C. proc. civ., iar, în apel,

critica a vizat mai mulți pârâți; prin cererea de apel s-a făcut trimitere la

dispozițiile art. 277 C. proc. civ., cu redarea textului, cu referire la faptul

că în cauză au fost mai mulți pârâți.

Constatând, prin urmare, că nu sunt

fondate criticile formulate, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat,

făcând aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 5, 9, precum și a art. 312 alin,.(1)

C. proc. civ.

În conformitate cu art. 274 C. proc.

civ., recurenții vor fi obligați la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți G.B., P.A. și S.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâții Primăria Orașului Odobești prin Primar și Consiliul Local Odobești

împotriva Deciziei civile nr. 318/ A din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Obligă pe recurenții la plata sumei de

5.000 lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți G.B., P.A. și S.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

10 septembrie 2010.