ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 545/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 06 iunie 2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a solicitat obligarea pârâtei, pe calea ordonanței președințiale, la acordarea către reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) a medicamentelor DCI DASABUVIR și a voucherelor pentru testarea fibroscan sau fibromax și a testelor de viremie.

Prin sentința civilă nr. 3368 din 29 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva sentinței civile nr. 3368/29.09.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 486, art. 488 și art. 492 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

În susținerea recursului, reclamantul a învederat faptul că pârâta nu a depus întâmpinare la dosarul de fond, prin care să fi invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Invocând dispozițiile art. 1 din Statutul C.N.A.S., aprobat prin H.G. nr. 972/2006, modificat prin H.G. nr. 503/2016, recurentul-reclamant apreciază că pârâta este instituția abilitată să aplice protocoalele de tratament pentru bolnavii diagnosticați cu hepatita virală tip C.

Totodată, recurentul-reclamant învederează faptul că instanța de fond s-a pronunțat într-o speță similară, în dosarul nr. x/2016, prin sentința civilă nr. 2864 din 4 octombrie 2016, apreciind că pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate are calitate procesuală pasivă.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 22 decembrie 2017, intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând, în esență, faptul că nu este titularul obligației în raportul juridic dedus judecății, potrivit dispozițiilor art. 220 alin. (3), art. 230 alin. (2) lit. d, art. 241, art. 276, art. 277, art. 280 alin. (1) și art. 281 din Legea nr. 95/2006, precum și dispozițiilor din Ordinul ministrului sănătății nr. 1355/2016 și H.G. nr. 720/2008.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este fondat, pentru următoarele considerente:

Având în vedere criticile formulate de reclamantul A. împotriva sentinței civile atacate, Înalta Curte constată că acestea se circumscriu motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi analizate prin raportare la aceste prevederi.

În vederea soluționării chestiunii de drept privind calitatea procesuală pasivă a intimatei-pârâte Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Astfel, potrivit art. 58 alin. (7) din Legea nr. 95/2006:

"Lista medicamentelor care se asigură în cadrul programelor naționale de sănătate se aprobă prin hotărâre a Guvernului", iar alin. (8) al aceluiași articol stabilește că:

"Modalitatea privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din lista menționată la alin. (7) este prevăzută la art. 243."

Vor fi avute în vedere și dispozițiile art. 241 din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora: "Asigurații beneficiază de medicamente cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală pentru medicamentele cuprinse în lista de medicamente prevăzută la art. 242. Modalitățile de prescriere și eliberare a medicamentelor se prevăd în contractul-cadru.", precum și prevederile art. 242 din același act normativ, care statuează că:

"(1) Lista cu medicamente de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală se elaborează de către Ministerul Sănătății Publice și CNAS, cu consultarea CFR, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (2) În listă se pot include numai medicamente prevăzute în Nomenclatorul de produse."

Totodată, se impune a se menționa că, potrivit art. 289 alin. (2) lit. r din Legea nr. 95/2006, Consiliul de administrație al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate are atribuția avizării listei medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală.

Din lectura textelor legale menționate, Înalta Curte constată că, în procedura de introducere pe listă a medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, sunt implicate mai multe autorități publice, competența fiind astfel partajată între Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, cărora le revine dreptul și obligația de a elabora lista de medicamente, respectiv Guvernul României, care se pronunță asupra aprobării listei prin hotărâre. Totodată, pe baza listei aprobate, revine structurilor Casei Naționale de Asigurări de Sănătate competența de decontare a medicamentelor respective.

Având în vedere că reclamantul urmărește recunoașterea, cu titlu provizoriu, a dreptului ce derivă din parcurgerea întregii proceduri prevăzute de art. 242 din Legea nr. 95/2006, respectiv recunoașterea dreptului de a beneficia de un medicament care nu se află pe lista la care face referire textul de lege, rezultă că toate persoanele cu drept de decizie în parcurgerea acestei proceduri au calitate procesuală pasivă, inclusiv pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Potrivit art. 276 alin. (1) din legea nr. 95/2006, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate este organ de specialitate al administrației publice centrale, care administrează și gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate, fiind în măsură să ducă la îndeplinire solicitările reclamantului din cuprinsul cererii, de a i se asigura tratamentul necesar în regim de compensare 100%, împrejurare ce fundamentează calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate este titular al raportului juridic dedus judecății sub aspect pasiv, legea stabilind obligații în sarcina sa în ceea ce privește elaborarea listei medicamentelor de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală, astfel încât prima instanță a pronunțat o soluție nelegală asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de către această pârâtă.

Pentru aceste considerente, constatându-se incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., dispunându-se casarea sentinței civile nr. 3368 din 29 septembrie 2017 și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3368 din 29 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2018.