ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1886/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - OIPOSDRU - Regiunea Sud Muntenia a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 222/16.01.2017 emisă de OIR, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se suspende executarea Deciziei până la soluționarea definitivă a cauzei; în principal, anularea în parte a Deciziei și implicit în parte a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/17.11.2016, aferent proiectului x, în sensul înlăturării obligației A. de a restitui suma de 63.199 RON; în subsidiar, eșalonarea plății creanței bugetare stabilită, în cuantum de 63.199 RON, în sensul obligării Asociației să restituie lunar, către OIR suma de 1500 RON, pentru că Asociația nu dispune de întreaga sumă ce trebuie achitată cu titlu de debit.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

La termenul de judecată, din data de 16.02.2018, pârâtul a invocat prin notele scrise excepția necompetenței materiale a instanței, întrucât pârâtul este o structură regională și nu centrală.

Prin Sentința civilă nr. 655/16.02.2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de necompetență materială a instanței, iar cauza a fost declinată în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

În pronunțarea soluției, Curtea a reținut că, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004 conform cărora toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Astfel, actele administrative a căror anulare se solicită au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, însă actele administrative nu sunt emise de către o autoritate publică centrală, întrucât pârâtul OIPOSDRU Regiunea Sud Muntenia este o structură regională și nu centrală.

Prin Sentința nr. 6092 din 9 octombrie 2018 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - OIPOSDRU - Regiunea Sud Muntenia, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

S-a reținut, în esență, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 131 C. proc. civ. raportat la art. 130 alin. (1) C. proc. civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) Cod procedură, necompetența este de ordine publică sau privată, iar dispozițiile alin. (2) pct. 3 prevăd că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de judecător la primul termen de judecată la care părțile legal citate pot pune concluzii.

Instanța de judecată are obligația, potrivit dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ. să își verifice, din oficiu, competența la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, printr-o încheiere care are caracter interlocutoriu.

În mod excepțional, așa cum prevăd dispozițiile alin. (2) din același articol, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop.

În speță, primul termen de judecată (cu procedură legal îndeplinită) a fost la data de 17.11.2017, dată la care Curtea de Apel București a acordat un nou termen pentru pregătirea apărării reclamantului, asumându-și în acest fel competența materială și teritorială de soluționare a prezentului litigiu.

Dat fiind faptul că, în aplicarea prevederilor legale enunțate, la primul termen de judecată, instanța a reținut în mod expres faptul că este competentă să soluționeze pricina, aceasta nu mai putea ulterior să își decline competența în favoarea altei instanțe.

Pe de altă parte, contrar opiniei curții de apel, se reține că actele contestate sunt emise de o autoritate publică centrală.

Temeiul legal al regulatorului de competență

Având în vedere considerentele expuse precum și dispozițiile legale care reglementează competența de soluționare a cauzei, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - OIPOSDRU - Regiunea Sud Muntenia în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 aprilie 2019.

Procesat de GGC - GV