ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1141/2018

Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la data de 10.10.2014, pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene, anularea Deciziei nr. 251/01.08.2014 prin care s-a respins contestația administrativă a acestuia. Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vâlcea, în raport cu dispozițiile art. 10 1 din Legea nr. 554/2004, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată. Prin sentința nr. 278 din 4 februarie 2015, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă a admis excepția de necompetență materială invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Pitești, cu motivarea că actul administrativ contestat este emis de o autoritate publică centrală și are ca obiect o sumă reprezentând fonduri europene nerambursabile. Prin urmare, competența de soluționare a cauzei revenea curții de apel.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 128/F-C din 22 septembrie 2015, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis contestația formulată de reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea împotriva Deciziei nr. 251 din 01.08.2014 emisă de intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene și a dispus anularea Deciziei nr. 251 din 01.08.2014, cu consecința înlăturării corecției financiare aplicate.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 128/F-C din 22 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și, față de primul motiv de recurs, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar față de al doilea motiv de recurs, casarea sentinței recurate și, în rejudecarea cauzei, respingerea acțiunii reclamantului. Consideră că sentința recurată este netemeinică și nelegală. În motivarea recursului, recurentul-pârât reia apărările formulate prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond, cu referire la faptul că, urmare a verificărilor efectuate, a fost emisă Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/16.05.2014, prin care s-a reținut că prin definirea în caietul de sarcini a unei specificații tehnice care indică o anumită origine, marcă, produs a fost restricționat, nemotivat, participarea la procedura de atribuire a unor posibili ofertanți, precum și faptul că, prin neinformarea corectă a oricărui posibil ofertant prin modificarea cerințelor minime de calificare, prin intermediul unei clarificări, și nu prin publicarea unui anunț de tip erată, nu a fost asigurată o competiție adecvată, încălcându-se principiul concurenței, al transparenței și al tratamentului egal, cu efecte directe asupra eficientei utilizări a fondurilor publice. Pentru fiecare dintre aceste două nereguli, echipa de control a stabilit că se impunea o corecție financiară de 25% din valoarea contractului nr. x/22.12.2010, sens în care s-a constatat incidența dispozițiilor art. 4 din H.G. nr. 875/2011, prin aplicarea valorii celei mai mari a corecției financiare ce se impunea, astfel că, în speță, s-a aplicat o corecție financiară de 25% din valoarea contractului nr. x/22.12.2010. Mai arată că reclamanta a formulat contestație împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/16.05.2014, care a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 251/01.08.2014. Recurentul-pârât susține că instanța de fond, în mod eronat, a admis acțiunea reclamantului, în cauză fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Astfel, raportat la dispozițiile art. 425 C. proc. civ., susține că sentința recurată nu cuprinde considerentele care au condus la înlăturarea argumentelor pârâtului, prezentate prin întâmpinare, și a obiecțiunilor formulate în cauză, și nici motivele de fapt și de drept în baza cărora instanța de fond a ajuns la soluția pronunțată. În ceea ce privește neregula referitoare la faptul că prin neinformarea corectă a oricărui posibil ofertant, prin modificarea cerințelor minime de calificare, prin intermediul unei clarificări, și nu prin publicarea unui anunț de tip erată, nu a fost asigurată o competiție adecvată, instanța de fond, fără a prezenta niciun argument, a reținut doar că nu a fost încălcat nici principiul concurenței, al transparenței și al tratamentului egal, cu efecte directe asupra eficientei utilizări a fondurilor europene. Raportat la acest motiv de recurs, solicită casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, solicită casarea sentinței recurate și, în urma rejudecării fondului cauzei, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii formulate de către Unitatea administrativ teritorială Municipiul Râmnicu Vâlcea, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În susținerea acestui motiv de nelegalitate, arată referitor la neregula de la punctul 2, care se încadra punctului 1.7 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, că potrivit "Caietului de sarcini", respectiv "Fișelor Tehnice nr. 2 și nr. 3", UAT Râmnicu Vâlcea a solicitat pentru componenta "Senzor de Imagine" următoarele Caracteristici tehnice minimale: "1/3-inch CMOS: Megapixel, day/night module, InfraRed - sensitive (trecere automată în mod day/night respectiv color/bw), scanare progresivă ExView HAP SP CCD", respectiv "1/4 - inch CCD day/night module, InfraRed - sensitive (trecere automată în mod day/night, respect color/bw) scanare progresivă ExView HAP SP CCD". Conform "Fișei tehnice nr. 8" UAT Râmnicu Vâlcea a solicitat pentru componenta "Tehnologie" următoarele "Caracteristici tehnice minimale": "Tehnologie V - real Pro II". În "Lista cu cantitățile de utilaje și echipamente tehnologice, inclusiv dotări" reclamanta a solicitat pentru poziția 304 și 305 "A., 5000VA/3500W, LINE-INTERACTIVE, INPUT 230V CA", respectiv "A., 1400VA/1050W, LINE-INTERACTIVE, INPUT 230V CA", iar în cadrul "Fișelor tehnice nr. 9 și nr. 10" pentru "Comunicație și Management", a solicitat: "Interfețe: PB-9 RS -232, B.", respectiv Interfețe: DB-9 RS -232, RJ-45 10/100 Base - T, B.". Prevederile art. 38 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 34/2006 (forma în vigoare la momentul desfășurării procedurii) stabileau că se interzice definirea în caietul de sarcini a unor specificații tehnice care indică o anumită origine, sursă, producție, un procedeu special, o marcă de fabrică sau de comerț, un brevet de invenție, o licență de fabricație, care au ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor operatori economici sau a anumitor produse. Prin derogare de la aceste prevederi se admite o astfel de indicație, numai în mod excepțional, în situația în care o descriere suficient de precisă și inteligibilă a obiectului contractului nu este posibilă prin aplicarea prevederilor art. 35 și 36 și numai însoțită de mențiunea sau echivalent. În ceea ce privește sursele de alimentare "A.", arată că acestea sunt surse neîntreruptibile de putere, folosite pentru a proteja consumatorii de perturbațiile existente în rețeaua de alimentare, iar denumirea de "A." este marcă înregistrată aparținând companiei C., în denumirea a două dintre aceste produse fiind inserată mențiunea "TM" Trademark/marcă înregistrată, astfel că, raportat la prevederile art. 38 din O.U.G. nr. 34/2006, care interzic definirea în caietul de sarcini a unor specificații tehnice care indică o anumită marcă de fabrică, UAT Râmnicu Vâlcea avea obligația legală să facă mențiunea "sau echivalent" pentru a putea defini specificațiile tehnice prin referire la această marcă de produs, având în vedere că pe piață se regăsesc produse oferite de firme concurente cu o pondere sau notorietate comparativă. Consideră că în speță s-au încălcat, în acest mod, dispozițiile art. 35 alin. (5) din O.U.G. nr. 7/2006, deoarece prin definirea în caietul de sarcini a unei specificații tehnice care indică o anumită origine, marcă, produs a fost restricționată participarea la procedura de atribuire a unor potențiali ofertanți. Recurentul-pârât mai arată că, în opinia sa, raportul de expertiză tehnică în specialitatea informatică nu poate fi reținut în soluționarea cauzei, expertul concluzionând, în mod eronat, că ar fi vorba despre utilizarea unei denumiri generice. Arată că, referitor la obiectivul ce viza acest aspect, recurentul-pârât a formulat obiecțiuni, respinse ca neîntemeiate de către prima instanță, fără a motiva această soluție. De asemenea, arată că, prin raportul de expertiză, expertul a indicat mai multe link-uri vizând produsul "A.". În privința site-ului http://www.dellups.com, arată că acesta conține și o mențiune în deplină concordanță cu aspectele reținute de către organul de control prin nota de constatare contestată. Site-ul indicat de expert http://www.ups.com nu prezintă produsul A. ca fiind marcă înregistrată C. și, mai mult, acest site aparține unei companii de curierat denumită "D., Inc. Referitor la site-ul http://www.hitachi.com, arată că acesta apare ca marcă E., deși s-a omis faptul că, la data de 14.02.2007, E. a achiziționat C., recurentul-pârât solicitând să se rețină faptul că în cazul surselor de alimentare "A." vor apărea mențiunile "by C." sau "C. by E.". Mai arată că pe site-ul http://texlab.com, produsul apare ca marca C.; pe site-ul http://F., C., logo-ul C., A., și G. sunt mărci comerciale înregistrate ale H., iar pe site-ul http://ridl.cdf.rit.edu, C., logo-ul C., A. și G. sunt mărci ale H.. Astfel, consideră că din link-urile indicate de către expert reieșea că sursele de alimentare "A." sunt marcă înregistrată aparținând companiei C., care a fost achiziționată de E., astfel că aspectele reținute în acest sens prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/16.05.2014 și menținute prin Decizia nr. 251/01.08.2014 erau temeinice și legale, dar instanța de fond nu a ținut cont de acestea, după cum orice căutare pe internet cu sintagma "A." generează rezultate în care va apărea mențiunea "by C." sau "C. by E.", dar nici acest aspect nu a fost luat în considerare. În ceea ce privește celelalte concluzii ale raportului de expertiză (paginile 20-21 din raport), preluate integral de către instanța de fond, arată că acestea depășeau atribuțiile stabilite prin obiectivul expertizei, respectiv pregătirea unui expert în specialitatea informatică și nici nu puteau fi avute în vedere la momentul soluționării cauzei. Astfel, nu se face nicio referire la un anumit furnizor, aspect lipsit de relevanță prin raportare la dispozițiile art. 38 din O.U.G. nr. 34/2006; nu există niciun indiciu despre faptul că autoritatea contractantă ar fi profitat de pe urma acestei confuzii, refuzând oferte de produs care se încadrează în clasa "SMART". Mai arată că documentația nu poate fi respinsă/anulată de plano pentru confuzia anterior detaliată. În ceea ce privește neregula de la punctul 3 care se încadra în dispozițiile punctului 1.5 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, privind nedeclararea tuturor criteriilor de calificare și selecție și a factorilor de evaluare în documentația de atribuire sau anunțul de participare, recurentul-pârât susține că aceasta a fost anulată în mod eronat de către instanța de fond, cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Consideră că instanța de fond, fără a prezenta niciun argument/raționament a reținut că nu au fost încălcate principiile concurenței, transparenței și al tratamentului egal, cu efecte directe asupra eficientei utilizări a fondurilor europene, sens în care apreciază că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Menționează că prin Clarificarea nr. 32469/27.10.2010 publicată în SEAP, UATM Râmnicu Vâlcea a completat cerințele aferente capitolului "Capacitate tehnică și/sau profesională" din Fișa de date pentru furnizare echipamente pentru extindere și modernizare sistem de supraveghere video cu dispecerat, pe linia siguranței publice și prevenirea criminalității la nivelul Municipiului Râmnicu Vâlcea cu cerința privind prezentarea de către ofertanți a documentelor care să ateste calitatea de furnizor a producătorului sau producătorilor de la care achiziționează echipamentele. Recurentul-pârât arată că potrivit art. 26 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, dacă după publicarea unui anunț, intervin anumite modificări față de informațiile deja publicate, autoritatea contractantă are obligația de a transmite spre publicare un anunț de tip erată la anunțul inițial, în condițiile prevăzute în Regulamentul Comisiei Europene nr. 1564/2005, care stabilește formatul standard anunțurilor publicitare în cadrul procedurilor de atribuire prevăzute în Directivele nr. 17/2004/CE și nr. 18/2004/CE. Totodată, art. 50 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 stabilește că anunțul publicat la nivel național nu trebuie să conțină alte informații față de cele existente în anunțul publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, menționând data transmiterii către Comisia Europeană. În aceste condiții doar potențialii ofertanți care accesau informațiile direct din SEAP erau informați în legătură cu modificarea condițiilor de participare la procedura de achiziție, ceea ce afecta participarea operatorilor economici din Uniunea Europeană la procedura de achiziție, care nu erau informați despre schimbările intervenite la nivelul documentației de atribuire. Publicarea eratei în JOUE era obligatorie, întrucât valoarea contractului depășea plafonul stabilit în legislația națională cu privire la achizițiile publice pentru care există obligația publicării în JOUE. Astfel, consideră că, în mod corect, echipa de control a stabilit că, în speță, au fost încălcate dispozițiile art. 50 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv art. 26 din H.G. nr. 925/2006, care fac referire la anunțurile de participare pentru atribuirea contractelor a căror valoare estimată este mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006. De asemenea, apreciază că susținerile intimatului-reclamant în sensul că neregula nu ar exista, întrucât termenul de "erată" a fost introdus începând cu luna decembrie 2012, nu pot fi reținute, având în vedere dispozițiile art. 22 alin. (1) și art. 26 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, în forma în vigoare la momentul desfășurării procedurii de achiziție.

Apărările intimatului-reclamant Intimatul-reclamant Municipiul Râmnicu Vâlcea a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. Intimatul-reclamant arată că, deși recursul se întemeiază pe motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în fapt, în cuprinsul motivelor de recurs sunt reluate considerentele pe care recurentul și-a întemeiat nota de constatare și decizia contestată. Cu privire la primul motiv invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că hotărârea atacată a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., având în vedere că instanța de fond a admis proba cu expertiza tehnică de specialitate și, în condițiile în care dezlegarea pricinii ține de o împrejurare tehnică, este evident că soluția instanței nu putea să treacă peste concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că și acest motiv este neîntemeiat, având în vedere că în mod temeinic și legal instanța de fond a omologat raportul de expertiză efectuat în cauză și a reținut că, prin clarificările publicate, mărcile indicate pentru specificațiile camerelor video și monitoarelor nu au fost solicitate limitativ, acceptându-se și mărci echivalente. De asemenea, s-a reținut că un produs care a fost înregistrat cu numele clasei din care face parte nu poate exclude concurența și nu poate fi asimilat situației "dreptului de autor", iar utilizarea unei denumiri generice de către o autoritate contractantă în cadrul unei documentații de achiziție, nu poate fi sancționată pentru acțiunea unui terț în condițiile în care nu se face nicio referire la un anumit furnizor și nu există nici un indiciu despre faptul că autoritatea contractantă ar fi profitat de pe urma acestei confuzii. Intimatul-reclamant arată că recurentul a apreciat greșit că la întocmirea caietului de sarcini, autoritatea contractantă a folosit specificații tehnice care indică o anumită origine, marcă, produs și că, astfel, au fost încălcate prevederile art. 38 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006. În decizia atacată și în nota de constatare s-a susținut că în Fișele 2 și 3 din Caietul de sarcini, autoritatea contractantă a folosit pentru componenta "Senzori de imagine", caracteristici tehnice minimale care trimit la anumite mărci de fabrică sau de comerț, deși în Fișa nr. 2, la tipul de senzor, au fost prezentate două modele - CMOS 2 Mpixel sau CCD Exview HAD, la alegere, ceea ce înlătură caracterul restrictiv. De asemenea, în Fișa tehnică nr. 8 nu au fost solicitate caracteristici ce trimit la o anumită marcă sau sursă, întrucât denumirea comercială a tehnologiei de procesare a imaginilor televizoarelor cu plasmă model I. (Tehnologia V-real Pro), produse de compania J., nu a fost prezentată ca fiind obligatorie, ci ca o caracteristică tehnică minimală. În cauză, este vorba de un proiect de extindere a unui sistem de supraveghere video existent, iar proiectantul avea obligația să realizeze o documentație pentru un sistem CCTV extins, compatibil cu cel aflat în funcțiune. Consideră că nici în ceea ce privește nepublicarea în JOUE a clarificării nr. 32469 din 27.10.2010, critica recurentei nu este fondată, având în vedere că nu au fost încălcate dispoziții care să conducă la aplicarea unei astfel de măsuri, deoarece la data publicării în SEAP a Clarificării nr. 32469/27.10.2010 exista o reglementare distinctă cu privire la forma pe care trebuie să o îmbrace o modificare ulterioară a fișei de date și folosirea adresei de clarificări era interzisă, legea nedistingând o asemenea situație. Mai arată că măsură aplicării corecției este nelegală și pentru că, în justificarea acesteia, s-a reținut, în mod greșit, că autoritatea contractantă nu a publicat clarificarea și în JOUE, având în vedere că potrivit art. 48 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/206, operatorul SEAP are obligația de a asigura transmiterea în format electronic a anunțurilor spre publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, iar potrivit art. 49 alin. (5) din același act normativ, dacă, din motive de natură tehnică, operatorul SEAP nu are această posibilitate, responsabilitatea transmiterii spre publicare a anunțului revine autorității contractante, caz în care operatorul SEAP are obligația de a înștiința autoritatea contractantă cu privire la apariția unei astfel de situații, în cel mult o zi lucrătoare de la expirarea perioadei prevăzute la alin. (3) lit. a). Pe de altă parte, mai arată că, din adresa de clarificare, reiese că nu este vorba de introducerea unei cerințe noi, ci de o precizare a cerinței deja existente în fișa de date cu privire la calitatea de furnizor sau producător, în sensul că aceasta trebuie dovedită.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 16 noiembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Prin încheierea din 01 februarie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Rezultă din actele dosarului că prin actele administrative contestate în cauză s-a dispus în sarcina intimatului-reclamant UATM Râmnicu Vâlcea aplicarea unei corecții financiare în sumă totală de 360.599,88 RON, reprezentând 25% din valoarea contractului de furnizare echipamente nr. 38439/22.12.2010 încheiat între acesta și furnizorul S.C. K. S.R.L. în vederea realizării obiectivelor proiectului intitulat "Extindere și modernizare sistem de supraveghere video cu dispecerat, pe linia siguranței publice și prevenirea criminalității, al cărui beneficiar era intimatul-reclamant. Aplicarea corecției financiare în privința contractului mai sus menționat s-a făcut pentru încălcarea de către autoritatea contractantă (reclamantul UATM Râmnicu Vâlcea) a prevederilor art. 38 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, prin faptul că la întocmirea caietului de sarcini al procedurii au fost folosite specificații tehnice care indicau o anumită origine, marcă, produs, ceea ce a avut ca urmare restricționarea participării la procedura de atribuire a contractului, cât și pentru încălcarea prevederilor art. 26 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, prin faptul modificării ulterioare a cerințelor de calificare stabilite în cauză, fără ca acestea să fie publicate, printr-un anunț de tip erată, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Constatările și concluziile Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/16.05.2014 emisă de Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP), cât și Decizia nr. 251/01.08.2014 emisă în soluționarea contestației administrative au fost desființate prin sentința primei instanțe, care a constatat că starea de fapt relevată de probele administrate în proces nu confirmă încălcarea în caz a prevederilor art. 38 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, dar nici principiile concurenței, transparenței și al tratamentului egal, cu efecte directe asupra eficientei utilizării a fondurilor europene. La pronunțarea sentinței au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică în specialitatea informatică întocmit de expert tehnic judiciar L.. Expertiza de specialitate a fost încuviințată și administrată în cauză pentru a se stabili dacă specificațiile tehnice folosite în caietul de sarcini, respectiv documentația de atribuire indică o anumită origine, marcă sau produs sau dacă acestea reprezintă anumite tehnologii de prelucrare, procesare, având în vedere susținerile din cererea de chemare în judecată și faptul că analiza caracteristicilor tehnice impuse prin documentația de atribuire implica opinia avizată din partea unui specialist în domeniu. Pe baza concluziilor expertizei, prima instanță a constatat că, prin clarificările publicate, mărcile indicate pentru specificațiile camerelor video și monitoarelor nu au fost solicitate în mod limitativ, acceptându-se și mărci echivalente. De asemenea, faptul că un produs a fost înregistrat cu numele clasei din care face parte nu poate exclude concurența și nu poate fi asimilat situației "dreptului de autor", iar utilizarea unei denumiri generice de către o autoritate contractantă în cadrul unei documentații de achiziție nu poate fi sancționată pentru acțiunea unui terț în condițiile în care: (i) nu se face nicio referire la un anumit furnizor; (ii) nu există niciun indiciu despre faptul că autoritatea contractantă ar fi"profitat" de pe urma acestei confuzii, acționând în sensul refuzului unei oferte de produs care se încadrează în clasa "SMART". În considerarea acestor concluzii ale raportului de expertiză tehnică de specialitate, prima instanță a apreciat că documentația din procedura de atribuire derulată în cauză nu putea fi respinsă sau anulată de plano pentru confuzia susmenționată și că, în speță, nu au fost încălcate dispozițiile art. 38 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind achizițiile publice, echipamentele respective nefiind solicitate în mod limitativ, acceptându-se și mărci echivalente. Raportat la soluția și sentința primei instanțe, Înalta Curte constată că hotărârea fondului este criticabilă din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în sensul în care se reține că nu a fost prezentată nicio motivare în ceea ce privește respingerea obiecțiunilor formulate de recurentul-pârât la constatările și concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, cât și în privința desființării actelor administrative emise în privința intimatului-reclamant pentru abaterea constând în modificarea ulterioară a cerințelor de calificare, fără ca acestea să fie publicate, printr-un anunț de tip erată, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. De asemenea, se constată că sentința pronunțată în cauză nu oferă un răspuns la susținerile și observațiile formulate prin întâmpinarea recurentului-pârât, în condițiile în care prima instanță avea obligația ca, în sprijinul soluției pronunțate, să ofere o motivare adecvată tuturor chestiunilor în dezbatere și, chiar dacă în îndeplinirea acestei obligații nu trebuie furnizată o explicație pentru fiecare argument în parte și de o manieră elaborată, totuși se cere să existe măcar un răspuns comun la aspectele circumscrise unei problematici unice. Esențial este ca în cuprinsul hotărârii să se regăsească motivele care au determinat soluționarea într-un anume fel a pricinii deduse judecății, o motivare adecvată în înțelesul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., implicând în mod necesar "examinarea efectivă" de către instanță a problemelor cu care a fost în mod real sesizată prin cererea de chemare în judecată, cât și a apărărilor din întâmpinare supuse atenției, ca mijloc de a contracarare a pretențiilor formulate în cauză. În speță, Înalta Curte constată că, deși sentința fondului constată în dispozitiv soluția de admitere a acțiunii în anularea actelor administrative, considerentele hotărârii nu exprimă punctul de vedere al instanței de judecată cu privire la toate chestiunile invocate în sprijinul motivelor de nelegalitate formulate în cererea de chemare în judecată a intimatului-reclamant, cu referire specială la abaterea constând în modificarea cerințelor minime de calificare prin intermediul unei clarificări, și nu prin publicarea unui anunț de tip erată, dar nici a motivelor pentru care nu au fost avute în vedere apărările și susținerile din întâmpinarea recurentului-pârât, în corelație cu abaterea constând în definirea în caietul de sarcini a unei specificații tehnice care indică o anumită origine, marcă sau produs. Totodată, deși prima instanță și-a întemeiat hotărârea pe concluziile raportului de expertiză tehnică, integral preluate în considerentele sentinței, nu au fost menționate, nici măcar sumar, motivele care au determinat respingerea în bloc a obiecțiunilor formulate, în condițiile în care acestea erau pertinente și justificate în contextul stării de fapt și a dispozițiilor de lege relevante. O motivare neadecvată obiectului cererii de chemare în judecată, raportat la argumentele și apărările principale, precum și contra argumentația și observațiile formulate, echivalează cu nemotivarea și, implicit, cu nerezolvarea fondului cauzei, neregularitatea constatată fiind și mai evidentă în condițiile în care fiecare motiv de nelegalitate invocat în cauză constituia în sine un temei suficient pentru anularea actelor contestate. Or, pentru exercitarea corespunzătoare a controlului judiciar se impune ca la judecata în primă instanță să se cerceteze toate motivele de nelegalitate, inclusiv obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, astfel încât criticile formulate într-o eventuală cale de atac să permită examinarea și valorificarea lor separată, corelativ motivelor de nulitate invocate. Constatând întemeiat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., celelalte critici circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu mai necesită o examinare separată din partea Înaltei Curți, urmând a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei, dispuse în baza prezentei decizii. Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va lua măsurile necesare pentru atașarea la dosarul cauzei a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/16.05.2014 emisă de Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și a documentației care a stat la baza emiterii acesteia, conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, republicată, înscrisuri ce nu se regăsesc depuse la prezentul dosar. Așa fiind, în conformitate cu dispozițiile art. 497 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție va dispune admiterea recursului declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.