ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 734/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauze

Cererea de chemare în judecată

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SĂLAJ și DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ o cerere de suspendare a executării Deciziei de Impunere nr. x/04.12.2015, emisă de AJFP Sălaj și comunicată la data de 21.12.2015, privind obligații fiscale suplimentare de plată constând în impozit pe profit în cuantum 960.962 RON, dobânzi/majorări de întârziere în cuantum de 482.068 RON și penalități de întârziere în cuantum de 139.143 RON, precum și TVA în cuantum de 1.500.234 RON, dobânzi/majorări de întârziere în cuantum de 868.567 RON și penalități de întârziere în cuantum de 224.741 RON precum și a Deciziei de impunere nr. x/05.01.2016 privind obligații fiscale de plata constând în impozit pe profit în cuantum de 215.891 RON și dobânzi și penalități de întârziere aferente TVA în cuantum de 390.160 RON, prin care a solicitat admiterea cererii și dispunerea suspendării executării Deciziei de impunere nr. x/04.12.2015, cu privire la impozitul pe profit stabilit suplimentar în cuantum de 960.962 RON precum și majorările și penalitățile de întârziere aferente și cu privire la obligațiile suplimentare de plata TVA în cuantum de 1.500.234 RON precum și a majorărilor și a penalităților de întârziere aferente, până la pronunțarea instanței de fond; admiterea cererii și dispunerea suspendării executării Deciziei de impunere nr. x/05.01.2016 privind obligații de plată suplimentare constând în dobânzi și penalități de întârziere aferente impozitului pe profit în cuantum de 215.891 RON precum și dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată în cuantum de 390.160 RON, până la pronunțarea instanței de fond.

Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 122 din 18 aprilie 2016, Curtea de Apel Cluj a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SĂLAJ și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În opinia recurentei instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile reglementate de art. 2 alin. (1) lit. ș din Legea nr. 554/2004. Se susține că punerea în executare a actelor administrative atacate ar conduce la producerea unui prejudiciu material, viitor și previzibil în cuantum de 3.000.000 RON.

Referitor la condiția cazului bine justificat, în opinia recurentei, netemeinicia constatărilor reținute de organele de inspecție fiscală precum și stabilirea acestor obligații fiscale de plată suplimentare au avut la bază simple prezumții privitoare la fictivitatea operațiunilor pentru care a fost anulat dreptul de deducere TVA și în urma cărora s-a constatat neductibilitatea cheltuielilor efectuate în scopul desfășurării activității societății.

Apărarea intimatei

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția Județeană a Finanțelor Publice Sălaj din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Cluj-Napoca a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 octombrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 14 decembrie 2017.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimată și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei de Impunere nr. x/04.12.2015, emisă de AJFP Sălaj și comunicată la data de 21.12.2015, privind obligații fiscale suplimentare de plată constând în impozit pe profit în cuantum 960.962 RON, dobânzi/majorări de întârziere în cuantum de 482.068 RON și penalități de întârziere în cuantum de 139.143 RON, precum și TVA în cuantum de 1.500.234 RON, dobânzi/majorări de întârziere în cuantum de 868.567 RON și penalități de întârziere în cuantum de 224.741 RON precum și a Deciziei de impunere nr. x/05.01.2016 privind obligații fiscale de plata constând în impozit pe profit în cuantum de 215.891 RON și dobânzi și penalități de întârziere aferente TVA în cuantum de 390.160 RON, prin care a solicitat admiterea cererii și dispunerea suspendării executării Deciziei de impunere nr. x/04.12.2015, cu privire la impozitul pe profit stabilit suplimentar în cuantum de 960.962 RON precum și majorările și penalitățile de întârziere aferente și cu privire la obligațiile suplimentare de plata TVA în cuantum de 1.500.234 RON precum și a majorărilor și a penalităților de întârziere aferente, până la pronunțarea instanței de fond; admiterea cererii și dispunerea suspendării executării Deciziei de impunere nr. x/05.01.2016 privind obligații de plată suplimentare constând în dobânzi și penalități de întârziere aferente impozitului pe profit în cuantum de 215.891 RON precum și dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată în cuantum de 390.160 RON, până la pronunțarea instanței de fond.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, având în vedere conținutul prevederilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Motivele de nelegalitate circumscrise de recurenta-reclamantă cazului bine justificat nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenței dreptului, ci necesită o evaluare a aspectelor de fond, care ar depăși limitele procedurii sumare a suspendării de executare.

Instanța de control judiciar reține că aparența de nelegalitate poate viza și aspecte de drept material, însă este esențial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act administrativ-fiscal) au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reținute ca obligații bugetare suplimentare), etc.

Contrar celor afirmate de recurentă, se constată că, în mod corect, prima instanță a reținut faptul că s-au invocat aspecte ce țin de fondul cauzei care nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare, iar prin "pipăirea" fondului a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2014.

Totodată, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș din lege rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, se reține că recurenta-reclamantă nu a justificat nici un prejudiciu material pe care l-ar suferi prin executarea actelor administrativ fiscale, în sensul în care această sintagmă este definită de lege. Recurenta susține sub acest aspect faptul că la data de 22.01.2016 a fost emis de către intimată titlul executoriu nr. II în dosarul execuțional nr. x pentru suma de 3.067.247 RON, titlu emis în baza actelor atacate. Recurenta susține că executarea acestui titlu ar face să intre în scurt timp în incapacitate de plată, cu consecințe negative asupra celor aproximativ 40 de angajați ai săi, în condițiile în care până în prezent, a acționat că un bun contribuabil, îndeplinindu-și obligațiile fiscale declarative și de plată și nu a avut nici o tangență cu legea penală, având o activitate economică și un rezultat în creștere.

În litigiul de față, nu s-a demonstrat de către recurentă în nici un fel vreuna dintre susținerile sale subsumate pretenției de pagubă iminentă, respectiv influența sumei pretinse în ansamblul activității sale, disponibilul în casă și cont existent în societate etc.

Prin urmare, toate criticile recurentei sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 122 din 18 aprilie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2018.