ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 668/2018

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, Baroul Argeș și Consiliul Baroului Argeș, a solicitat anularea deciziei nr. 1053 din 13 decembrie 2014, emisă de pârâtul Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România și trimiterea pentru soluționarea în fond a contestației formulată împotriva hotărârii Consiliului Baroului Argeș nr. 14 din 22 august 2013; în subsidiar, după anularea deciziei nr. 1053/2014, a solicitat admiterea contestației și, desființând hotărârea nr. 14/2013, să se dispună înscrierea reclamantei în tabloul avocaților incompatibili.

Prin sentința nr. 135 din data de 3 iunie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România și Consiliul Baroului Argeș.

A fost anulată decizia nr. 1053/13.12.2014 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România și hotărârea nr. 14/22.08.2013 a Consiliului Baroului Argeș și a fost obligat pârâtul Baroul Argeș să o înscrie pe reclamantă în tabloul avocaților incompatibili.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, precum și pârâții Baroul Argeș și Consiliul Baroului Argeș au formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 488(1) pct. 8 C. proc. civ., aspectele de nelegalitate fiind comune ambelor recursuri. Se invocă greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material atât în ceea ce privește soluționarea excepției privind tardivitatea formulării contestației administrative cât și soluționarea acțiunii pe fond.

Prin sentința civilă nr. 135/3.06.2015 s-a admis acțiunea reclamantei-intimate astfel cum a fost formulată, au fost anulate deciziile contestate nr. 1053/13.12.2014 și nr. 14/22.08.2013 și a fost obligat Baroul Argeș să o înscrie pe reclamantă în tabloul avocaților incompatibili.

Primul aspect de nelegalitate privește greșita și nelegala anulare a instanței de fond a deciziei nr. 1053/13.12.2014 prin care contestația reclamantei formulată împotriva Hotărârii Consiliului Baroului Argeș nr. 14 din 22.08.2013 a fost respinsă ca tardiv formulată.

Sub acest aspect se invocă greșita aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor art. 154 alin. (1) și (4) C. proc. civ. în condițiile în care se arată că decizia nr. 14/22.08.2013 a fost comunicată intimatei la 11.11.2013, iar termenul de 30 de zile de contestare a început să curgă de la acea dată, contestația fiind apreciată corect ca tardiv formulată și respinsă ca atare.

Se arată că Baroul Argeș nu dispune de agent procedural, fiind legală comunicarea efectuată cu scrisoare recomandată, nefiind corectă reținerea instanței de fond privind comunicarea la data de 8.08.2014.

În ceea ce privește pe fond soluția de admiterea a acțiunii se invocă greșita aplicare a dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2014 în raport de dispozițiile art. 145 alin. (2) din Constituția României apreciindu-se că decizia a fost aplicată retroactiv față de data emiterii deciziei nr. 14/22.08.2013. Iar această decizie - act administrativ - este legal emisă față de normele în vigoare la data emiterii.

Se solicită admiterea recursurilor, casarea sentinței atacate și, rejudecând, respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat, în principal, anularea recursurilor și în subsidiar respingerea recursurilor ca nefondate.

Reclamanta-intimată a depus răspuns la întâmpinare.

Prin raport, Curtea a apreciat recursurile ca admisibile și, în baza art. 493(7) C. proc. civ., prin încheierea din 20.04.2017 au fost admise în principiu.

Analizând recursurile declarate în raport de motivele invocate, Curtea le apreciază pentru următoarele considerente ca nefondate, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488(1) pct. 8 C. proc. civ. - interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Sentința atacată este dată cu aplicarea corectă a legii și a dispozițiilor deciziei Curții Constituționale nr. 297/2014 în raport de situația de fapt concretă a reclamantei-intimate, atât în ceea ce privește soluționarea excepției tardivității formulării contestației administrative cât și pe fond soluția recurată de admitere a acțiunii.

Curtea va reține aspectele de nelegalitate invocate de recurenți în mod corect prima instanță aplicând dispozițiile art. 154(4) C. proc. civ. și dispozițiile Curții Constituționale.

Primul aspect de nelegalitate care privește soluționarea excepției tardivității formulării contestației administrative nu este fondat.

În mod corect pe situația de fapt a certitudinii adresei intimatei avându-se în vedere impedimentele ivite cu ocazia comunicării deciziei nr. 24/20.12.2011, prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 154 alin. (1) și (4) C. proc. civ. față de dispozițiile art. 28(1) din Legea nr. 554/2004.

În mod legal a fost apreciată contestația administrativă a reclamantei ce a vizat hotărârea nr. 14/2013 ca fiind formulată în termenul de 30 de zile fiind anulată Decizia nr. 1053 din 13.12.204 prin care contestația a fost apreciată ca tardiv formulată și respinsă ca atare, luându-se ca dată a comunicării data de 11 noiembrie 2013 când a fost comunicată decizia nr. 14/2013 cu confirmare de primire.

În mod corect prima instanță, pe aspectul contestat, al comunicării hotărârii nr. 14/2013 la data de 11.11.2013, a constatat că nu s-a probat cu certitudine data comunicării hotărârii nr. 14/2013 confirmarea de primire fiind restituită cu mențiunea "expirat termen de păstrare".

Ținând cont și de precedentele comunicări dintre părți care față de adresa de domiciliu neclară a reclamantei s-a impus citarea prin agent procedural, Curtea reține ca fiind corectă constatarea instanței de fond în sensul că reclamanta a luat cunoștință la data de 7.08.2014 de hotărârea nr. 14/22.08.2013. Iar contestația formulată la data de 19.08.2014 a fost în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Față de aceste aspecte de fapt soluția de anulare a Deciziei nr. 1053/13.12.2014 prin care contestația a fost respinsă ca tardiv formulată este legală fiind aplicate corect, pe situația de fapt concretă a reclamantei, dispozițiile art. 154 alin. (1) și (4) C. proc. civ.

În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea nu va reține al doilea aspect de nelegalitate având ca obiect aplicarea dispozițiilor Deciziei nr. 297/2004 a Curții Constituționale în ceea ce privește analizarea legalității de hotărârea nr. 14/22.08.2013.

Prin decizia nr. 14/22.08.2013, invocând ca temei legal prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, Consiliul Baroului Argeș a constatat caducitatea deciziei nr. 224/20.12.2011, prin raportare la aceleași dispoziții ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora "în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei".

Or, prin Decizia nr. 297/2014 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 521/14.07.2014, Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 sunt neconstituționale, în ceea ce privește sintagma "care trebuie rezolvată în termenul de două luni de la emiterea deciziei".

În considerentele deciziei s-a reținut:

"Curtea observă că dispozițiile Legii nr. 51/1995 dispun în legătură cu două noțiuni diferite, anume primirea în profesia de avocat și exercitarea acestei profesii, fără ca acestea să se suprapună. Astfel, dacă primirea în profesia de avocat presupune promovarea examenului de primire în profesie (sau emiterea de către consiliul baroului a unei hotărâri de primire în profesie în cazul scutirii de examen) și emiterea deciziei consiliului baroului în acest sens, exercitarea profesiei de avocat presupune desfășurarea efectivă a activității de avocat prin modalitățile prevăzute la art. 3 din Legea nr. 51/1995.

În continuare, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 15 și a celor ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, se reține că, în cazul avocaturii, starea de incompatibilitate nu intervine prin simplul fapt a ocupării simultane a două funcții, ci, în cazul acestei profesii, relevantă în stabilirea stării de incompatibilități este exercitarea simultană și efectivă a acelor funcții/atribuții.

În cauză nu poate fi reținut faptul că aplicarea deciziei Curții Constituționale s-a făcut nelegal, cu încălcarea principiului și dispozițiilor constituționale în sensul că "sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor".

Decizia nr. 297/2014 a Curții Constituționale, prin care a fost lipsită de temei Hotărârea nr. 14/2013, care a fost emisă în baza art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, ca efect al neconstituționalității acestor dispoziții, s-a aplicat deoarece dosarul reclamantei era o acțiune formulată ulterior pronunțării acestei decizii, acțiunea pe rolul Curții de Apel Ploiești fiind introdusă la data de 17.02.2015.

Soluția instanței de fond este întemeiată corect pe considerentele exprimate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 297/2014 și în același sens existând și soluții de jurisprudență ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal - decizia nr. 3962/23.11.2014 pronunțată în dosarul nr. x/2012.

Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 496(1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Uniunea Națională a Barourilor din România și Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România și recursul declarat de Baroul Argeș și Consiliul Baroului Argeș împotriva sentinței nr. 135 din 3 iunie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2018.