ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1497/2018

Deliberând, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 02 mai 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor A. în numele membrului de sindicat B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Vulcan prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Vulcan obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând norma de hrană, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății, pentru următoarele zile: 22, 23, 24, 25, 26, 29, 30 iunie și 01, 02, 03 iulie, respectiv 14, 15, 16, 17, 18, 21, 22, 23, 24, 28, 29, 30, 31 decembrie din anul 2015, 4, 5 ianuarie, 3, 4, 5, 6, 9, 10, 11, 12, 13, 16 mai, respectiv 12, 13, 14, 15, 16,19, 20, 21, 22, 23, 26, 27, 28, 29, 30 septembrie din anul 2016, cu cheltuieli de judecata.

Prin sentința civilă nr. 5882 pronunțată în data de 12 octombrie 2017, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetenta teritoriala și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor A. în contradictoriu cu pârâții Municipiul Vulcan prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Vulcan, către Tribunalul Hunedoara.

Tribunalul București a reținut, în esență, că organul sindical a depus cerere în calitate de reprezentant, în numele și pentru reclamantul B. - încadrat ca funcționar public - polițist local la Serviciul Poliției Locale Vulcan jud. Hunedoara și că în speță se aplică art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici republicată și actualizată și art. 269 alin. (2) Codul muncii republicată și actualizată care reglementează o competență teritorială expresă și specială pentru soluționarea cauzelor care au ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici - respectiv instanța de contencios administrativ.

S-a mai reținut că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 actualizată reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său ori celui de la domiciliul pârâtului, și în prezenta cauză pârâtul are domiciliul în municipiul Vulcan, iar sindicatul nu are calitatea de reclamant, ci acționează potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 ca și mandatar în numele reclamanților care au domiciliu în județul Hunedoara, astfel că decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu-și găsește aplicabilitatea în prezenta cauză.

La Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2017 în data de 16.01.2018.

Prin sentința nr. 289/CA/2018, Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Hunedoara, a declinat competenta de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor A., în numele membrului de sindicat B. în contradictoriu cu pârâții Municipiul Vulcan prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Vulcan a, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat soluționarea cauzei până la soluționarea conflictului de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Tribunalul Hunedoara a constatat că Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor A. a formulat prezenta acțiune în numele și pentru membrul de sindicat menționat în petit și în condițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, text de lege potrivit căruia organizațiile sindicale ce acționează pentru apărarea drepturilor și intereselor membrilor săi, au calitate procesuală activă.

Totodată s-a apreciat că este incidentă Legea nr. 188/1999, întrucât reclamantul reprezentat este funcționar public, iar cauzele care au ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici sunt de competența secției de contencios administrativ.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau de la domiciliul pârâtului. În cauză reclamantul a ales să se adreseze instanței de la sediul său, respectiv Tribunalul București, în acord cu prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 și Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acțiunea fiind formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor A. ca reclamant în numele membrului de sindicat B. și nu de către acesta ca reclamant prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor A., cum s-a reținut în sentința de declinare.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Prin acțiune, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "A.", în numele membrului de sindicat B. - funcționar public - a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, de la sediul său, respectiv Tribunalul București, cu o acțiune având ca obiect acordarea drepturilor bănești menționate la pct. 1 al prezentei hotărâri.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât reclamantul este funcționar public, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".

În cauză, este de observat faptul că acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "A.", în numele membrului de sindicat B..

Potrivit dispozițiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 "- (1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres".

În condițiile în care prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 își aveau corespondentul în dispozițiile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (reglementarea anterioară care a fost abrogată de Legea nr. 62/2011), este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat."

Chiar dacă decizia a fost pronunțată cu privire la litigiile de muncă, ea este pe deplin aplicabilă, în ceea ce privește calitatea procesuală a sindicatelor, și în cazul raporturilor de serviciu, legitimarea procesuală a acestor entități având același izvor.

Astfel fiind, întrucât Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "A." are calitate procesuală activă, iar prezentul litigiu vizează raportul de serviciu al reclamantei, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanța de la sediul său din Municipiul București, aflat în circumscripția Tribunalului București.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor A. și pârâții Municipiul Vulcan prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Vulcan în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2018 .