ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2425/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20.10.2017, sub nr. x/2017, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "A." în numele membrilor de sindicat B. și C., a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Huși, Primarul Municipiului Huși și Consiliul Local al Municipiului Huși: obligarea pârâților la plata contravalorii alocației valorice a normei de hrană efectiv plătită și valoarea financiară a normei de hrană prevăzută de actele normative în vigoare personalului Poliției Locale Huși începând cu luna iunie 2016, la zi și în continuare, în conformitate cu prevederile art. 35

1

din Legea poliției locale nr. 155/2010 la valorile stabilite prin Ordinul Ministrului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nr. 496/2015, cu modificările și completările ulterioare, actualizarea acestor sume cu indicele de inflație de la data scadenței până la data efectuării plății; obligarea pârâților la plata contravalorii alocației valorice a normei de hrană personalului Poliției Locale Oituz actualizată conform O.M.D.R.A.P. nr. 496/2015, modificat prin O.M.D.R.A.P. nr. 776/2015, în continuare, în condițiile în care cadrul legislativ este același; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată cu acest proces.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 823/2018 din 13 februarie 2018 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, secția civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prezenta cerere de chemare în judecată este formulată de reprezentantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "A.", în numele reclamanților în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

În conformitate cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Instanța reține că în privința competenței teritoriale devin aplicabile dispozițiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.

Tribunalul a reținut că în cauză nu este aplicabilă Decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece problema de drept dezlegată privește interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, care au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicției muncii și a asigurărilor sociale.

Reține instanța că în materia contenciosului administrativ însă, competența teritorială este alternativă, fiind competentă inclusiv instanța de la domiciliul reclamantului, cat și instanta de la sediul paratului.

Instanța a constatat că atât reclamanții, cât și pârâții au domiciliul/sediul în judetul Vaslui, fiind irelevant că Sindicatul, care reprezinta reclamanții, are sediul în București, câtă vreme nu este parte în cauză.

2.2. Hotărârea Tribunalului Vaslui, secția civilă

Prin sentința civilă nr. 195/CA/2018 din 10 mai 2018 a Tribunalului Vaslui, secția civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, raportat la obiectul acestei cereri care privește acordarea unor drepturi pretins cuvenite în virtutea raportului de serviciu al funcționarului public, competența instanței este una exclusivă.

Drepturile salariale ale funcționarilor publici nu intră în sfera drepturilor de care părțile pot dispune, astfel încât, competența teritorială de soluționare a cauzelor având un atare obiect este una exclusivă.

A reținut instanța că în cauza de față nu se pune problema aplicării dispozițiilor Codului muncii în privința determinării competenței materiale/teritoriale, normele în acest sens fiind expres prevăzute de Legea nr. 554/2004, respectiv dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, opțiunea aparținând reclamantului.

Calitatea procesuală activă revine în speță sindicatului care a formulat acțiunea în apărarea drepturilor membrilor proprii, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1/2013.

Instanța a reținut că sindicatul reclamant are sediul legal stabilit în București, domiciliul membrilor de sindicat sau al pârâților nefiind relevant în determinarea competenței teritoriale, atâta timp cât reclamantul a optat pentru instanța competentă de la sediul său.

În acest sens este și practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, motiv pentru care tribunalul apreciază că, întrucât reclamantul s-a adresat Tribunalului București, ca instanță în a cărei circumscripție își are sediul legal, opțiunea sa neputând fi cenzurată de către instanță, aceasta este instanța competentă să soluționeze cererea introductivă.

II. Decizia ICCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că reclamanții au învestit instanța de contencios administrativ a tribunalului cu o acțiune ce are ca obiect acordarea unor drepturi pretins cuvenite în virtutea raportului de serviciu al funcționarului public.

În cauză, acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor A., în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, funcționari publici cu statut special(polițiști) indicați în cererea introductivă, și sunt aplicabile, în stabilirea competenței materiale și teritoriale a litigiului, așa cum corect au reținut și instanțele sesizate, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât membrii de sindicat sunt funcționari publici, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd:

"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".

În cauză, întrucât cererea dedusă judecății a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor A., se constată că este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat."

Prin urmare, este de necontestat faptul că reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor A. are calitate procesuală activă, iar, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanța de la sediul său, în raza teritorială de competență a Tribunalului București.

Pentru aceste considerente, conflictul negativ de competență ivit va fi soluționat în favoarea Tribunalului București, așa cum corect a apreciat Tribunalul Vaslui.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții C. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor A. și B. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor A. în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Huși prin primar, Primarul Municipiului Huși și Consiliul Local al Municipiului Huși în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2018.