ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3247/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 25 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "A.", în numele membrilor de sindicat B., C., D., E. și F., în contradictoriu cu pârâții Primăria Orașului Plopeni prin primar, Primarul Orașului Plopeni și Consiliul Local al Orașului Plopeni, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună:

- obligarea pârâților la plata contravalorii alocației valorice a normei de hrană efectiv plătită și valoarea financiară a normei de hrană prevăzută de actele normative în vigoare personalului Poliției Locale Plopeni începând cu 01 ianuarie 2015 la zi și în continuare, în conformitate cu prevederile art. 351 din Legea poliției locale nr. 155/2010 la valorile stabilite prin Ordinul Ministrului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nr. 496/2015, cu modificările și completările ulterioare, actualizarea acestor sume cu indicele de inflație de la data scadenței până la data efectuării plății;

- obligarea pârâților la plata contravalorii alocației valorice a normei de hrană personalului Poliției Locale Plopeni, actualizată conform O.M.D.R.A.P. nr. 496/2015, modificat prin O.M.D.R.A.P. nr. 776/2015, în continuare, în condițiile în care cadrul legislativ este același;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 1925 din 28 martie 2018, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat că acțiunea vizează raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, reprezentați de sindicatul reclamant (în baza unei împuterniciri scrise din partea acestuia), competența materială de soluționare aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, iar din punct de vedere al competenței teritoriale sunt aplicabile dispozițiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

A apreciat instanța că aplicarea prin analogie a considerentelor deciziei pronunțate în recurs în interesul legii (Decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) nu este admisibilă în cauză, întrucât situația premisă este diferită, nefiind un caz de competență teritorială exclusivă, ci alternativă (în materia contenciosului administrativ, competența teritorială este alternativă, fiind competentă inclusiv instanța de la sediul pârâtului). Având în vedere acest aspect, precum și împrejurarea că sindicatul nu are calitate de reclamant unic, ci acționează potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, în numele membrilor săi de sindicat, care au domiciliul în județul Prahova, instanța a apreciat că, din ambele perspective ale competenței teritoriale alternative, Tribunalul Prahova este competent să judece cauza.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 09.05.2018, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 1227 din 15 iunie 2018, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar a fost formulată de reclamantul Sindicat, în numele și pentru membrii acestuia. Potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă. Așadar, potrivit legii, calitate de reclamant are chiar sindicatul și nu membrii acestuia în numele cărora a acționat, fiind fără relevanță domiciliul membrilor de sindicat, sub aspectul stabilirii competenței.

Sindicatul reclamant are sediul în Municipiul București. În materia contenciosului administrativ, competența teritorială este una alternativă, neputându-se invoca excepția de necompetență teritorială dacă a fost învestită una dintre cele două instanțe prevăzute alternativ. Or, în cauză, prima instanță învestită este cea de la sediul reclamantului Sindicat, respectiv Tribunalul București.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea privind obligarea pârâtelor la acordarea, în favoarea membrilor de sindicat, a unor drepturi pretins cuvenite în virtutea raportului de serviciu al funcționarului public.

Înalta Curte constată că, în cauză, acțiunea a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "A.", în numele membrilor săi de sindicat, care au fost menționați în tabelul anexat cererii.

Instanțele aflate în conflict s-au considerat necompetente teritorial în raport cu sediul/domiciliul reclamantului/reclamanților, apreciind diferit asupra problemei legitimității procesuale a sindicatelor, respectiv dacă acestea acționează în calitate de reclamanți sau doar ca reprezentanți ai membrilor săi.

Problema calității procesuale active a organizațiilor sindicale a fost semnalată prin recursurile în interesul legii declarate în conformitate cu prevederile art. 329 din C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010, de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov, apreciindu-se că nu există un punct de vedere unitar în cazul acțiunilor în justiție promovate de organizațiile sindicale în numele membrilor lor, în temeiul dispozițiilor art. 28 alin. (1) și (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, anterior abrogării acestui act normativ prin art. 224 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, practica judiciară având un caracter neunitar sub aspectul stabilirii legitimării procesuale active a organizațiilor sindicale.

Prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea acestor recursuri în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat și că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Așadar, prin decizia invocată s-a constatat că textul art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 a configurat elementele legitimării procesuale extraordinare a acestor organizații, depășind limitele unui simplu drept de reprezentare legala, fiind recunoscută calitatea de reclamant în conflictele colective de muncă, iar potrivit principiului "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", și în cazul conflictelor individuale de muncă, unde poate acționa chiar și fără un mandat expres.

Înalta Curte apreciază că, deși prin decizia dată în soluționarea recursului în interesul legii s-au pus în discuție aspecte privind interpretarea unor prevederi ale Codului muncii, argumentele juridice privind calitatea procesuală de reclamante a organizațiilor sindicale depășesc cadrul litigiilor de muncă, fiind aplicabile, pentru identitate de rațiune, și în cauze de altă natură în care au fost formulate acțiuni de către organizațiile sindicale.

În cauza de față acțiunea a fost promovată de organizația Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "A.", în numele membrilor săi de sindicat, menționați în tabelul anexat acțiunii, cu respectarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din legea nr. 554/2004.

Această interpretare este conformă soluției de unificare a jurisprudenței adoptate în ședința judecătorilor secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți din data de 22 mai 2017, conform căreia, în materia contenciosului administrativ, în acțiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competența de soluționare a cauzei se stabilește în funcție de dispozițiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu exercitarea dreptului de opțiune al reclamantului.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că, în cauza de față, competența de soluționare a acțiunii în primă instanță revine Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sindicatul reclamant având sediul în circumscripția acestei instanțe.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții B., C., D., E. și F., prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor A. și pe pârâții Primăria Orașului Plopeni prin primar, Primarul Orașului Plopeni și Consiliul Local al Orașului Plopeni, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV