ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1682/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Societatea A. S.A. Alba - Iulia a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, anularea scrisorii de aprobare a proiectului nr. 3367/20.12.2013, anularea scrisorii de respingere a contestației nr. 17/17.01.2014, obligarea pârâtului la emiterea unei noi scrisori de aprobare a proiectului, conform cererii de finanțare formulată de reclamantă și înregistrată cu nr. 330/27.01.2012, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 47 din 27 februarie 2015 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Societatea A. S.A.- Alba-Iulia, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informațională; s-a anulat scrisoarea de aprobare a proiectului nr. 3367/2013 și scrisoarea de respingere a contestației nr. 17/17.01.2014, a fost obligat pârâtul la emiterea unei noi scrisori de aprobare a proiectului cu nr. SMIS 47076, conform cererii de finanțare formulată de către reclamantă și proiectului de buget propus de către aceasta și a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2850 de RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 47 din 27 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia a declarat recurs pârâtul Ministerul pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 și 8 din C. proc. civ., republicat.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se invocă faptul că hotărârea recurată prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta-intimată cuprinde motive contradictorii care nu susțin soluția de admitere a acțiunii prin care a fost anulată scrisoarea de aprobare nr. 3367/20.12.2013, fiind bazată exclusiv pe concluzia raportului de expertiză efectuat în cauză.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea și aplicarea greșită a legii de către prima instanță care a analizat greșit legalitatea actului contestat fără a ține seama de faptul că actele contestate se întemeiază pe Ghidul Solicitantului Axa III "Tehnologia Informației și Comunicațiilor pentru sectoarele privat și public" - Domeniul Major de Intervenție 3 - Secțiunea Economiei - Operațiunea "Sprijin pentru dezvoltarea sistemelor de comerț electronic și a altor soluții on-line pentru afaceri" aprobat prin Ordinul Ministrului Comunicațiilor și Societății Informaționale nr. 1348/16.12.2011 pct. 76 din Grila de evaluare tehnică și administrativă.

Se arată că în mod greșit prima instanță a analizat concluziile raportului de expertiză în condițiile în care echipamente TIC reprezintă un set de instrumente și resurse tehnologice digitale folosite pentru comunicare, creare, transmitere, stocare și gestionare a informației. Tehnologiile sunt bazate pe calculatoare, echipamente periferice digitale, transmiterea datelor pe bandă largă, internet.

Definiția este cuprinsă în Ordinul nr. 724/2008 și în Ordinul nr. 2229/2008. Aceste Ordine sunt specificate în Ghidul Solicitantului la capitolul Legislație, așa încât reclamantul nu se poate prevala de necunoașterea legii. Pe de altă parte, reclamantul nu a solicitat nici o clarificare pe toată perioada cât ghidul solicitantului a fost menit spre consultare publică în privința definițiilor pe care le solicită acum din partea noastră.

Totodată reclamantul, în echipa sa de implementare a proiectului, nominalizeză doi specialiști unul în domeniul contabil financiar (care i-ar fi explicat ce înseamnă o " Cheltuiala pentru achiziția de echipamente" și un specialist în domeniul IT (care i-ar fi explicat ce înseamnă "echipamente TIC"). Acesta întrebare propusă de către reclamant pune sub semnul îndoielii însăși capacitatea reclamantului de a implementa proiectul.

Mijlocul fix descris în Codul fiscal, în art. 7 alin. (1) pct. 16 este reprezentat de "orice mobilizare corporală, care este deținută pentru a fi utilizată în producția sau livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriată terților sau în scopuri administrative, dacă are o durată normală de utilizare mai mare de un an și o valoare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului".

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii ca nefondate.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin Decizia nr. 2094/6.06.2017 s-a admis contestația în anulare formulată de recurent și s-a anulat Decizia nr. 486/14.02.2017 dispunându-se continuarea procedurii prevăzute de art. 493 C. proc. civ.

Prin încheierea din 2. XI.2017 recursul a fost admis în principiu în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

În ședința din 17.04.2018 recurentul-pârât a invocat lipsa de interes în ceea ce privește acțiunea formulată de intimata-reclamantă și pe fond solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Excepția lipsei interesului acțiunii reclamantului - intimat invocată de recurentul-pârât, Curtea o apreciază ca nefondată în cauză neputându-se reține argumentele recurentului-pârât.

Aceasta deoarece epuizarea perioadei de finanțare aferentă proiectului 3367/2013 care a formulat obiectul contestației nr. 17/2014 reprezintă o problemă de executare a sentinței atacate, iar în subsidiar reclamantul-intimat justifică un interes față de posibilele daune care pot fi solicitate în raport de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004.

Analizând pe fond recursul declarat, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivelor de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat în cauză neputându-se reține existența unei motivări contradictorii sau insuficiente de natură a nu justifica soluția recurată prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Societatea A. S.A. Alba - Iulia.

Motivarea sentinței atacate justifică soluția de admitere a acțiunii fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. și fiind corespunzătoare dispozițiilor art. 6 din CEDO.

Sentința atacată nu a reprezentat o preluare automată a concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, argumentele de fapt și de drept expuse făcând posibil exercitarea controlului de legalitate de către instanța de recurs.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat în cauză sentința atacată fiind dată cu aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile respectiv a Ordinului nr. 1348/2011 și a Ordinelor nr. 724/2088 și nr. 2229/2008 aflate la dosar fond - vol III precum și a concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză.

Curtea nu va reține ca fondată susținerea din recurs în sensul că instanța de fond a apreciat și aplicat greșit dispozițiile ordinelor invocate de autoritatea emitentă atunci când a analizat legalitatea actelor contestate respectiv de aprobare a proiectului nr. 3367/2013 și scrisoarea de respingere a contestației nr. 17/2014.

Instanța de fond a analizat în concret legalitatea actelor contestate în raport de cererea de finanțare formulată de reclamant și de proiectul de buget propus de acesta, luând în considerare concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.

Iar efectuarea raportului de expertiză a fost determinată de caracterul strict tehnic al proiectului propus prin cererea de finanțare respectiv evaluarea din punct de vedere al exigibilității al unor aspecte ce țin de hardware, a unor elemente asimilate hardware a unor elemente software, toate din punct de vedere al exigibilității acestor cheltuieli.

Pe de altă parte prima instanță a încuviințat expertiza de specialitate și a omologat prin soluție concluziile expertizei deoarece în cauză reclamantul-intimat a reclamat o chestiune strict tehnică respectiv faptul că cheltuielile pentru achiziționarea hardware sau asimilate trebuiau incluse în cheltuieli pentru TIC - sistem informare stații și trebuiau a fi apreciate ca fiind cheltuieli eligibile.

Concluzia raportului de expertiză a fost în sensul solicitat de către reclamant în sensul că reducerea valorii totale exigibile a elementelor hardware de către recurenta-pârâtă fiind rezultatul unei greșite aprecieri și evaluări a cererii reclamantei față de proiectul propus.

Omologarea raportului de expertiză nu reprezintă nerespectarea ordinelor cu caracter normativ respectiv Ghidul solicitatului soluția de admitere a acțiunii fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii în raport de situația de fapt.

Față de cele expuse mai sus, Curtea va respinge excepția invocată de recurent și pe fond în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei interesului acțiunii, ca nefondată.

Respinge recursul declarat de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale împotriva sentinței nr. 47 din 27 februarie 2015 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2018.