ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.05.2018

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1740/2018

HOTĂRÂRE
02.05.2018
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1740/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/02.03.2015 prin care s-a constatat starea de incompatibilitate a reclamantului prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. g și k) din Legea nr. 161/2003 și art. 116 alin. (2) din Legea nr. 215/2001.

Hotărârea instanței de fond

Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 144 din 28 septembrie 2015 a respins contestația formulată de contestatorul A. împotriva raportului de evaluare nr. x/02.03.2015 întocmit de Agenția Națională de Integritate.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței nr. 144 din 28 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași a declarat recurs reclamantul A. prin care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., republicat, fără a le dezvolta pe fiecare separat.

Astfel, în opinia recurentului, hotărârea pronunțată de prima instanță este netemeinică în ceea ce privește situațiile de incompatibilitate reținute prin raportul de evaluare contestat,având în vedere probatoriul administrat în cauză din care rezultă că nu au fost realizate "alte venituri decât cele din indemnizația de Primar cu referire la dovada neînsușirii exercitării funcției de secretar prin neîncasarea niciunei sume aferente acestei funcții".

Cu privire la elementele de incompatibilitate în raport de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g din Legea nr. 161/2003, în sensul deținerii concomitente a funcției de Primar și a calității de comerciant persoană fizică autorizată, se arată că în mod greșit a fost reținută starea de incompatibilitate, în cauză nefiind îndeplinite condițiile vizând calitatea de comerciant iar simplul fapt că PFA A. este înregistrat la ORC, nu poate duce la concluzia că au fost exercitate fapte de comerț și s-a obținut un profit.

Cu privire la dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. k și art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu referire la art. 116 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, în mod greșit s-a reținut deținerea funcției de Secretar al Comunei Puiești începând cu data de 11.06.2012 și până în prezent și faptul că în perioada 28.03.2012-27.01.2014 a avut și calitatea de membru B., având în vedere actele aflate la dosar și prezentate inspectorului de integritate.

În consecință, se solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate iar pe fondul cauzei să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată, respectiv anularea raportului de evaluare nr. x/2015.

Apărările formulate în cauză

Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat, hotărârea recurată fiind temeinică și legală.

Astfel, din probatoriul administrat în cauză, rezultă că recurentul a deținut/deține concomitent funcția de Primar al Comunei Puiești începând cu 18.06.2008 până în prezent, Secretar al comunei Puiești începând cu data de 11.06.2012 până în prezent, calitatea de comerciant persoană fizică în cadrul PFA A. începând cu data de 5.07.2011 până în prezent și membru B. începând cu data de 28.03.2012 până la data de 27.02.2014, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g și k) din Legea nr. 161/2003.

Ca urmare, recurentul a încălcat regimul incompatibilităților, situația de fapt și drept fiind corect reținută de prima instanță, context în care se solicită respingerea recursului ca nefondat, intimata prezentând pe larg situația de fapt reținută prin raportul de evaluare contestat, situație prezentată și prin întâmpinarea depusă la dosar în primul ciclu procesual.

Recurentul A. a formulat răspuns la întâmpinare prin care sunt reluate argumentele expuse în recursul formulat.

Procedura de filtru a recursului

În procedura de filtru a recursului, reglementată de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., pe baza motivelor de recurs formulate, a apărărilor invocate, ținând cont de dispozițiile legale incidente, a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu, conform art. 493(2) (4) C. proc. civ., raport ce a fost comunicat părților.

Prin încheierea de ședință din data de 12 decembrie 2017, a fost admis în principiu recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinței nr. 144 din 28 septembrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, părțile fiind citate în ședință publică, conform art. 493(7) C. proc. civ.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate ținând cont de probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Prin raportul de evaluare nr. x2.03.2015, s-a reținut că recurentul A. se află în stare de incompatibilitate prin încălcarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g din Legea nr. 161/2003, începând cu data de 11.06.2012 până în prezent având în vedere că deține funcția de primar al Comunei Puiești cât și funcția de secretar al Comunei Puiești, județul Vaslui.

De asemenea, recurentul-reclamant A. se află în stare de incompatibilitate, începând cu data de 5.07.2011 până în prezent, motivat de faptul că deține concomitent funcția de primar al Comunei Puiești, județul Vaslui și calitatea de comerciant persoană fizică în cadrul PFA A., încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g din Legea nr. 161/2003.

Recurentul A. s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 28.03.2012-27.02.2014 și pentru faptul că a deținut calitatea de membru B., încălcând astfel dispozițiile art. 116 alin. (2) din Legea nr. 215/2001.

Prin recursul declarat împotriva sentinței civile prin care a fost respinsă acțiunea vizând anularea raportului de evaluare, recurentul a invocat formal dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. fără a arăta care sunt motivele de nelegalitate din perspectiva dispozițiilor legale evocate.

Astfel, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., vizează situațiile în care hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motivarea hotărârii este contradictorie, sau hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, dar analizând sentința recurată din perspectiva dispozițiilor evocate mai sus, se constată că motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi reținute, în condițiile în care hotărârea recurată respectă exigențele prevăzute de art. 425 lit. b C. proc. civ., considerentele sentinței stabilind pe deplin situația de fapt și drept în raport de probatoriul administrat în cauză, fiind evocate normele substanțiale incidente și aplicarea lor în speță, soluția de respingere a acțiunii fiind susținută de considerentele expuse cu privire la starea de incompatibilitate reținută în raport de situația de fapt și drept expusă pe larg.

Nici motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu pot fi reținute, instanța de fond aplicând și interpretând corect normele de drept material incidente, respectiv dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g și k) din Legea nr. 161/2003 și art. 116 alin. (2) din Legea nr. 215/2001.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g și k) din actul normativ evocat mai sus, "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al Municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: g) calitatea de comerciant persoană fizică; k)orice altă funcție publică sau activitate remunerată, în țară sau străinătate, cu excepția funcției de cadru didactic sau o funcție în cadrul unor asociații, fundații sau alte organizații neguvernamentale".

Dispozițiile art. 116 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, legea administrației locale, stabilesc că "Secretarul unității administrativ teritoriale nu poate fi membru al unui partid politic …"

Raportând dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. k din Legea nr. 161/2003 la situația de fapt rezultă că recurentul A. a deținut, începând cu data de 11.06.2012, concomitent, funcția de primar al comunei Puiești, județul Vaslui cât și funcția de secretar al aceleiași entități.

Prin sentința civilă nr. 13/C din 18.06.2008 și sentința civilă nr. 1871/20.06.2012 au fost validate alegerile pentru funcția de primar al comunei Puiești, județul Vaslui, recurentul-reclamant A. ocupând mandatul de primar în perioada 2008-2012 respectiv 2012-2016.

În perioada de exercitare a primului mandat, recurentul-reclamant a demarat procedura de ocupare a funcției publice de secretar al comunei Puiești, participând totodată la concursul organizat- la data de 12.03.2012, fiind declarat admis, iar prin Dispoziția de Primar nr. 202/12.04.2012 s-a numit în funcția de secretar al entității, începând cu data de 11.06.2012, iar la data de 20.06.2012 a fost validat pentru un nou mandat de primar, recurentul deținând concomitent cele două funcții.

Faptul că atribuțiile de secretar au fost delegate altei persoane, (atribuțiile conform fișei postului) nu înlătură starea de incompatibilitate, cazurile de încetare a raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici fiind evocate de dispozițiile art. 97 din Legea nr. 188/1999.

Recurentul-reclamant avea posibilitatea de a renunța, în termenul prevăzut de lege, respectiv art. 91 alin. (3) din Legea nr. 231/2003, la una din cele două funcții în raport de care a fost reținută starea de incompatibilitate, din probatoriul administrat rezultând că recurentul a deținut concomitent, începând cu data de 11.06.2011, funcția de primar al comunei Puiești și funcția de secretar al comunei Puiești conform Dispoziției nr. 202/12.04.2012 prin care recurentul s-a numit în funcția de secretar, starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 lit. k din Legea nr. 161/2003 fiind evidentă.

De asemenea, recurenta-reclamantă a deținut concomitent funcția de primar al comunei Puiești, județul Vaslui și calitatea de comerciant persoană fizică autorizată, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 87 lit. g din Legea nr. 161/2003 actualizată.

Este adevărat că simpla înregistrare în Registrul Comerțului a PFA nu duce de plano la reținerea stării de incompatibilitate dar în speța de față recurentul-reclamant a deținut și exercitat concomitent funcția de primar și calitatea de comerciant în condițiile în care din actele de la dosar, respectiv declarațiile de avere, rezultă că a obținut venituri din activitatea PFA, alegațiile recurentului privind dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 5,10 ha neputând fi reținute, funcția de primar fiind incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică, respectiv cu orice act sau fapt de comerț.

Așa cum s-a reținut mai sus, recurentul-reclamant a deținut funcția de secretar al comunei Puiești, județul Vaslui, începând cu data de 11.06.2012, conform Dispoziției nr. 202/12.04.2012 iar începând cu data de 28.03.2012 până la data de 27.02.2014 a avut și calitatea de membru B. încălcând astfel dispozițiile art. 116 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, legea administrației publice locale, potrivit căruia "Secretarul unității administrativ teritoriale nu poate fi membru al unui partid politic.

De altfel, prin recursul formulat, cu referire la încălcarea dispozițiilor art. 116 din Legea nr. 215/2001, recurentul nu aduce critici cu privire la starea de fapt și drept reținută ci reiterează că nu și-a însușit funcția de secretar chiar dacă a fost admis la concurs, dar omite faptul că prin Dispoziția nr. 202/2012, s-a numit în funcția de secretar.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. nu pot fi reținute, context în care, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 144 din 28 septembrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 144 din 28 septembrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 mai 2018.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-06-29
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2449/2017
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1 Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ ș
ÎCCJ 2018-04-25
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1666/2018
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, se
ÎCCJ 2017-02-02
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 293/2017
Ședința publică din data de 2 februarie 2017 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integrit
ÎCCJ 2022-03-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1587/2022
Ședința publică din data de 16 martie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel
ÎCCJ 2019-04-09
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1933/2019
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și f
Sursă