ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1587/2022

Ședința publică din data de 16 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x/18.06.2019 întocmit de Agenția Națională de Integritate.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 161 din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

1.3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței nr. 161 din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..

Prin cererea de recurs recurentul invocă nemotivarea sentinței de fond, iar pe fondul cauzei, susține că nu s-a aflat în situație de incompatibilitate întrucât nu a deținut funcția de primar, ci doar pe cea de consilier local.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

2.1. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce privește criticile formulate de recurent prin care se invocă nemotivarea hotărârii recurate, instanța de control judiciar reține că acestea sunt neîntemeiate.

Așa cum se poate constata din motivarea sentinței civile recurate, instanța de fond a examinat cu rigurozitate toate apărările formulate de părțile din proces, precum și înscrisurile depuse în probațiune de aceștia, constatând, față de dispozițiile legale aplicabile în cauza dedusă judecății, că raportul de evaluare întocmit de Inspecția de Integritate este legal și temeinic și, în consecință, a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamant.

Totodată, instanța de fond a arătat care sunt motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția de respingere ca neîntemeiată a contestației formulate de reclamant, astfel că sentința recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Iași cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) din C. proc. civ.

În ceea ce privește fondul recursului, Înalta Curte reține că este nefondat în considerarea următoarelor argumente.

În cauza de față, prin raportul de evaluare nr. x/18.06.2019 s-a reținut că recurentul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate, încălcând dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 întrucât pe perioada exercitării atribuțiilor de primar interimar, acesta a exercitat concomitent și funcția de consilier local.

Verificând textul de lege în baza căruia a fost încheiat raportul de evaluare, instanța de fond a reținut corect că, în perioada de referință, funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități: a) funcția de primar; (…) iar anterior Legii nr. 128/2017 - Funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu: a) funcția de primar sau viceprimar (…);

Se observă că, deși textul de lege a suferit modificări, fiind eliminată o stare de incompatibilitate (funcția de consilier local nu mai este incompatibilă cu funcția de viceprimar), acestea nu influențează în vreun fel starea de incompatibilitate reținută de către Agenția Națională de Integritate.

Trebuie subliniat faptul că, și în situația în care recurentul-reclamant nu a fost ales primar prin procedura generală, nu a depus jurământul specific sau nu ar exista reglementare pentru primarul interimar, din interpretarea coroborată a dispozițiilor prevăzute de art. 72 din Legea nr. 215/2001 rezultă fără putință de tăgadă că îndeplinirea atribuțiilor primarului sau viceprimarului în situațiile de excepție avute în vedere, se face cu respectarea drepturilor dar și a obligațiilor corespunzătoare funcției, așadar inclusiv cu privire la regimul incompatibilităților.

Prin urmare, recurentul-reclamant după preluarea atribuțiilor de primar, avea obligația de a respecta obligațiile corespunzătoare noii funcții și nu mai putea exercita calitatea de consilier local.

Prin modul în care a acționat, recurentul-reclamant a exercitat simultan atât funcția de consilier local cât și pe cea de primar, cumul care nu este permis de dispozițiile legale prevăzute de art. 88 din Legea nr. 161/2003.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 161/2019 din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2022.