ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1751/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Obștea Bumbești a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Guvernul României, Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice să se constate refuzul nejustificat (tergiversarea timp de peste 3 ani și 6 luni de la data avizului favorabil al Comisiei Europene) al acestora de a aproba prin Hotărâre de Guvern Normele Metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ teritoriale și pentru aprobarea procedurii de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond, solicitând obligarea pârâților să inițieze și, respectiv, să aprobe Hotărârea de Guvern în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 264 din 9 iunie 2016, a respins excepțiile invocate de pârâți și, totodată, acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Obștea Bumbești, invocând prevederile art. 488 pct. 6 din C. proc. civ. În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Apărarea intimaților-pârâți Prin întâmpinările formulate, intimații-pârâți Ministerul Mediului, Apelor și Pădurlor, Guvernul României, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Finanțelor Publice au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fiind temeinică și legală, intimații Guvernul României și Ministerul Agriculturii invocând și excepția nulității recursului pentru nemotivare. Prin cererea înregistrată la 17 martie 2017, Ministerul Mediului a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Ministerului Apelor și Pădurilor, care se substituie în drepturile și obligațiile procesuale ale Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, conform art. 13 și art. 20 alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2017.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 septembrie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 25 ianuarie 2018. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare de către intimații Guvernul României și Ministerul Agriculturii, se constată că aceasta a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin încheierea de admitere în principiu a Raportului asupra admisibilității, din 25 ianuarie 2018, reținându-se că susținerile recurentei pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Examinând sentința atacată, în raport cu actele dosarului, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes. Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând refuzul nejustificat al autorităților pârâte de a aproba, prin Hotărâre de Guvern, Normele Metodologice de acordare, utilizare și control cu privire la sumele anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ teritoriale și pentru aprobarea procedurii de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond, solicitând obligarea pârâților să inițieze și, respectiv, să aprobe Hotărârea de Guvern în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești. Prin sentința recurată, Curtea de Apel București a respins cererea reclamantei, ca nefondată, cu motivarea că nu poate fi reținută o culpă a pârâților atâta timp cât a fost îndeplinită obligația privind elaborarea proiectului de hotărâre a Guvernului privind Normele de acordare a compensațiilor către proprietarii de terenuri care nu pot recolta masa lemnoasă din cauza funcțiilor de protecție, de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, această soluție fiind atacată cu recurs. Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea recursului, arătând că a fost emisă H.G. nr. 447 din 30.06.2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, fiind publicată în Monitorul Oficial al României nr. 526/06.07.2017. Proiectul H.G. nr. 447/2017 a fost inițiat de Ministerul Apelor și Pădurilor, Ministerul Finanțelor Publice, ca și celelalte instituții menționate, având calitatea de,, avizator " nu de,,inițiator,,. În expunerea de motive, se arată că acest act normativ are în vedere Decizia Comisiei Europene nr. C (2016) 8.769 final din data de 03.01.2017, precum și prevederile Orientărilor Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale 2014-2020 și art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare, scopul și obiectul acestui act normativ fiind exprimate la art. 1 alin. (1) și alin. (2). Așa fiind, în cauză se pune problema subzistenței interesului în promovarea căii de atac exercitate. Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac. Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia. Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, instanța de control judiciar constată că, în speță, recurenta nu mai justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac, în condițiile în care a fost emis actul normativ prin care au fost aprobate Normele Metodologice de acordare, utilizare și control al compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, reprezentat de H.G. nr. 447/2017, astfel cum s-a solicitat prin acțiune. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca lipsit de interes, ținând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.