ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2762/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 26 iunie 2015 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Obștea A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediulului, Apelor și Pădurilor, pentru ca prin hotărârea ce va fi pronunțată, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 460.241,17 RON reprezentând compensații cu titlu de ajutor de stat aferent anului 2014 pentru produsele de masa lemnoasa pe care nu le-au putut recolta in calitate de proprietară pentru suprafața de pădure de 2046,90 ha, precum și a dobânzilor calculate asupra debitului principal in cuantum de 460.241,17 RON RON, începând cu data de 29.12.2014 - dată la care creanța a devenit exigibilă.

S-a arătat că datorită refuzului de avizare a documentației prin care trebuiau calculate și acordate compensațiile, reclamanta a fost nevoită să solicite acordarea acestora în instanță.

S-a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 386/2015 din 29 septembrie 2015 a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta Obștea A., împotriva pârâtului Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, a obligat pârâtul la plata sumei de 460.241,17 RON către reclamanta, reprezentând compensații aferente anului 2014, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestei sume începând cu data de 07.04.2015 și până la achitarea integrală. A obligat pârâtul la plata sumei de 5629,80 RON către reclamantă cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor (în prezent Ministerul Apelor și Pădurilor), care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinice.

Într-o primă critică, pârâtul Ministerul Mediului a arătat că în calitatea sa de autoritate publică centrală care răspunde de silvicultură nu poate dispune plata ajutoarelor de stat/compensațiilor acordate proprietarilor de terenuri forestiere, situate în arii naturale protejate, în care au fost instituite măsuri de protecție, dacă nu sunt îndeplinite condițiile legale. Instanța de fond a apreciat în mod greșit că în cauză sunt îndeplinite cerințele legii interne, atâta vreme cât nu există Decizia Comisiei Europene pentru aprobarea ajutorului de stat și nu a fost adoptată o hotărâre de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații.

Pe de altă parte, atâta timp cât documentele ce ar trebui avizate de către instituțiile abilitate, conform prevederilor legale nu au fost prezentate de reclamantă, nu sunt îndeplinite cerințele Codului silvic. De altfel, în lipsa Normelor metodologice menționate anterior nu pot fi verificate și avizate, formularele de decont justificativ, pentru acordarea de compensații, de către autoritățile abilitate, în acest sens.

O a doua critică vizează faptul că suma solicitată de reclamantă nu rezultă dintr-o creanță cu caracter cert, lichid și exigibil - întrucât inexistența normelor metodologice împiedică stabilirea cuantumului sumei datorate. Chiar dacă a fost emisă Decizia Comisiei Europene nr. C (2012) 5166/19.07.2012, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, aceasta nu este aplicabilă în speță, având în vedere termenul de valabilitate a acesteia.

În esență, criticile pârâtului vizează faptul că instanța de fond a interpretat greșit normale de drept material incidente în cauză și că nu sunt îndeplinite cerințele Codului silvic și nici cele privind dreptul unional privind acordarea ajutorului de stat pentru plata ajutoarelor de stat/compensațiilor acordate proprietarilor de terenuri forestiere, situate în arii naturale protejate, în care au fost instituite măsuri de protecție.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 30 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 13 februarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 24 aprilie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Criticile formulate în recurs se subsumează dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă.

Pentru a răspunde criticilor formulate de pârât, Înalta Curte trebuie să lămurească dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru acordarea compensațiilor solicitate de reclamantă pentru anul 2014, prin raportare la dispozițiile legale de drept intern, de drept european, dar și ținând cont de jurisprudența instanței supreme în această materie.

i) Aspecte de drept procesual privind litigiul dedus judecății

Reclamanta Obștea A. este proprietara unei suprafețe de teren de 6554,49 ha de teren forestier, conform Titlurilor de proprietate nr. x, nr. x/06.11.2006 și nr. x/06.11.2006. Suprafața de 2046,90 ha a fost cuprinsă în aria total protejată a Rețelei Ecologice Europene Natura 2000 România în zona de tipul funcțional T1 și T 2, așa cum rezultă din Ordinul nr. 1964/2007 al Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile.

Reclamanta a formulat cererea nr. 613/29.12.2014 adresată CRSC Râmnicu Vâlcea prin care a solicitat acordarea compensațiilor pentru anul 2014 vizând suprafața forestieră afectată de Situl Natura 2000. Prin adresa nr. x/2015 CRSC Vâlcea a avizat favorabil solicitarea reclamantei și a înaintat decontul justificativ către ANAF Craiova. S-a făcut referire la adresa nr. x prin care Ministerul apelor și pădurilor a refuzat plata compensațiilor solicitate cu titlu de ajutor de stat aferent anului 2014.

Urmare a acestui refuz, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Medialului, Apelor și Pădurilor, pentru ca prin hotărârea ce va fi pronunțată, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 460.241,17 RON reprezentând compensații cu titlu de ajutor de stat aferent anului 2014 pentru produsele de masă lemnoasă pe care nu le-au putut recolta in calitate de proprietară pentru suprafața de pădure de 2046,90 ha, precum și a dobânzilor calculate asupra debitului principal in cuantum de 460.241,17 RON, începând cu data de 29.12.2014 - dată la care creanța a devenit exigibilă.

ii) Dispozițiile de drept european ce reglementează acordarea compensațiilor

În ceea ce privește legislația europeană aplicabilă la nivelul anului 2014 trebuie menționat Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 347 din 20.12.2013.

Relevante în acest sens sunt dispozițiile art. 30 alin. (6) lit. a) potrivit cărora: "Următoarele suprafețe sunt eligibile pentru plăți: (a) zonele agricole și forestiere Natura 2000 delimitate în conformitate cu Directivele 92/43/CEE și 2009/14;"

Potrivit dispozițiilor art. 81 alin. (1) din Regulament, privind ajutorul de stat: "Cu excepția cazului în care prezentul titlu conține dispoziții contrare, articolele 107, 108 și 109 din TFUE se aplică sprijinului pentru dezvoltare rurală acordat de statele membre."

În acest context trebuie avut în vedere și Regulamentul (UE) nr. 1310/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a anumitor dispoziții tranzitorii privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), în ceea ce privește aplicarea acestora în anul 2014 - publicat în jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 347 din 20.12.2013.

În ceea ce privește Orientările Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale pentru perioada 2014-2020, document publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 2014/C 204/01, menționăm Capitolul 2, subcapitolul 2.5 "Ajutoare notificabile", pct. 36, potrivit căruia:

"În cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 107 alin. (1) din tratat, statele membre trebuie să notifice Comisiei ajutoarele acordate în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale în temeiul articolului 108 alin. (3) din tratat și nu pun în aplicare măsura propusă înainte de pronunțarea unei decizii finale în cadrul acestei proceduri, cu excepția măsurilor care îndeplinesc condițiile prevăzute de un regulament de exceptare pe categorii."

În ceea ce privește Decizia Comisiei Europene C (2012) 5166 din 19 iulie 2012, este întemeiată susținerea pârâtului că aceasta nu se aplică pentru anul 2014, deoarece acest act administrativ se poate aplica numai pentru perioada stabilită de Comisie, adică până la 31 decembrie 2013.

Astfel, potrivit prevederilor pct. 11 din Decizia Comisiei Europene:

"schema, care va expira la data de 31 decembrie 2013, nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie și publicată în Monitorul Oficial al României (...)." iii) Dispozițiile de drept intern ce reglementează acordarea compensațiilor

Potrivit dispozițiilor art. 97 alin. (1) pct. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic în varianta în vigoare la 1 ianuarie 2010:

"În scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru:

(...) b) acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă;"

Prin O.G. nr. 14/2010 a fost stabilit cadrul juridic privind condițiile generale pentru acordarea ajutoarelor de stat în agricultură, în conformitate cu Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007-2013. În concret, prin art. 4 lit. s) pct. 4 din acest act normativ se conferă Guvernului competența de a acorda forme de ajutor de stat pentru activitățile de dezvoltare rurală, respectiv pentru plățile Natura 2000.

Potrivit art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010:

"Normele metodologice privind modul de acordare a ajutoarelor de stat prevăzute la art. 4 se aprobă prin hotărâri ale Guvernului, cu respectarea prevederilor comunitare și naționale în domeniul ajutorului de stat, și reglementează scopul, obiectivul, durata, cuantumul ajutorului exprimat ca procent din cheltuiala eligibilă și valoare în RON, fluxurile financiare pentru acordarea ajutoarelor de stat, criteriile de eligibilitate, procedurile de implementare, supraveghere și control."

Din jurisprudența Înaltei Curți în această materie rezultă că: "Normele metodologice ce urmează a fi adoptate de către legiuitorul delegat au un rol determinant în individualizarea dreptului la compensații al beneficiarului, în condițiile în care au ca obiect de reglementare atât modul de calcul cât și criteriile de eligibilitate, procedurile de supraveghere și control." (Deciziile nr. 3282 din 27 oct. 2017 și 4126 din 15 decembrie 2017, ICCJ, secția de contencios administrativ și fiscal).

Așadar, în temeiul actelor normative menționate anterior, ar fi trebuit să se elaboreze proiectul de hotărâre de Guvern privind Normele metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000 și să fie concepută concepută schema de ajutor de stat pentru acordarea acestor compensații.

Este adevărat că la momentul judecării recursului a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 447/2017, însă, în conformitate cu principiul neretroactivității legii civile, aceasta are efect numai pentru viitor, dispozițiile sale nefiind incidente pentru anul 2014.

În speță, pentru anul 2014 nu s-a procedat în conformitate cu prevederile legale, ceea ce înseamnă că nu există nici proiectul de hotărâre de Guvern și nici notificarea Comisiei Europene pentru aprobarea ajutorului de stat, ceea ce echivalează cu neîndeplinirea cerințelor legale, așa cum rezultă acestea, atât din dreptul unional, cât și din dreptul intern.

iv) Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 36/23.11.2015 pronunțată de Înalta Curte - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 107 din 11.02.2016, s-a statuat că:

"Pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, și de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările și completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010."

Așadar, din punct de vedere temporal, compensațiile prevăzute de Legea nr. 46/2008 primesc un regim juridic diferit, după cum urmează:

- în perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2009, compensațiile pot fi acordate în temeiul legii interne, fără a fi nevoie de aprobarea Comisiei Europene pentru aprobarea ajutorului de stat;

- după 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010.

v) Existența unui refuz nejustificat, conform art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004

Este întemeiată critica formulată de pârâtul Ministerul Mediului că prima instanță a interpretat eronat normelor de drept material aplicabile și a considerat, fără temei, că este incidentă în cauză Decizia Comisiei Europene C (2012) 5166 din 19 iulie 2012.

În speță, regimul juridic al compensațiilor solicitate de reclamantă implică analiza normelor de drept material pentru acordarea ajutorului de stat și subsecvent, examinarea dispozițiilor ce reglementează refuzul nejustificat din perspectiva Legii contenciosului administrativ.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 prin "refuz nejustificat" se înțelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 prin "exces de putere" se înțelege exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești.

În speță, instanța trebuie să lămurească dacă refuzul autorității publice de a acorda compensațiile prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. b) din Legea nr. 46/2008, pentru anul 2014, reprezintă un refuz nejustificat.

Înalta Curte constată că regimul juridic al compensațiilor pentru anul 2014 este cel al unui ajutor de stat și presupune, conform statuărilor din Decizia nr. 36/2015, îndeplinirea cumulativă a două condiții esențiale: existența deciziei favorabile a Comisiei Europene privind acordarea ajutorului de stat și adoptarea normelor metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010.

Or, în speță, se observă că prima condiție nu este îndeplinită, deoarece Decizia Comisiei Europene C (2012) 5166 din 19 iulie 2012 a fost emisă în anul 2012, cu valabilitate până la 31 decembrie 2013, astfel încât aceasta nu se poate referi și la o perioadă care depășește durata de valabilitate a actului, așa cum a fost edictat de autoritatea emitentă.

Nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiție, cea referitoare la adoptarea normelor metodologice ulterioare emiterii Deciziei Comisiei Europene, astfel încât în conformitate cu normele de drept public (norme ce reglementează acordarea ajutorului de stat) nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru acordarea compensațiilor prevăzute de Codul Silvic.

În acest context, de vreme ce nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru acordarea ajutorului de stat, în mod corect autoritățile competente au refuzat acordarea compensațiilor solicitate de reclamantă pentru anul 2014, refuzul fiind justificat.

Așa fiind, Înalta Curte, în dezacord cu prima instanță, constată că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, criticile formulate de pârâtul Ministerul Mediului, fiind fondate sub acest aspect.

vi) Temeiul de drept procesual al soluției pronunțate de Înalta Curte

Față de aceste considerente, înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8, raportat la art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează să admită recursul, să caseze sentința și rejudecând cauza, să respingă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta Obștea A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL APELOR ȘI PĂDURILOR împotriva sentinței nr. 386/2015 din 29 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând cauza:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta OBȘTEA A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 iunie 2018.