ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5161/2019

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 08 martie 2016, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantele A., B., C., D., E., F. și G., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Guvernul României și Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat obligarea pârâților să inițieze și, respectiv, să aprobe hotărârea de guvern privind normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ teritoriale și pentru aprobarea procedurii de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond, în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 351 din 29 august 2016, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A., B., C., D., E., F. și G., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Guvernul României și Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 351 din 29 august 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamantele A., B., C., D., E., F. și G., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Apărările formulate în cauză 4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 29 noiembrie 2016, intimatul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. 4.2. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 29 noiembrie 2016, intimatul-pârât Guvernul României a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. 4.3. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 04 aprilie 2017, intimatul-pârât Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Prin concluziile orale formulate la termenul de judecată din 29 mai 2019, reprezentantul intimatului-pârât a invocat excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată și excepția lipsei de interes în susținerea recursului dedus judecății. 4.4. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 04 decembrie 2017, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Alte aspecte procesuale Prin încheierea din 29 mai 2019, Înalta Curte a constatat că, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 1/2017 și H.G. nr. 20/2017, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a fost scindat în două structuri ministeriale, iar calitatea procesuală de intimat-pârât în prezenta cauză revine Ministerului Apelor și Pădurilor, dispunând rectificarea citativului cauzei în acest sens. II. Soluția instanței de recurs Examinând, cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 C. proc. civ., excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente: Analizând cererea de recurs depusă de recurentele-reclamante A., B., C., D., E., F. și G., se constată că recursul a fost semnat de avocat H., fără a fi atașată la dosarul cauzei dovada mandatului acordat de reclamante în vederea declarării și semnării căii de atac. În raport de mențiunile din cuprinsul cererii de recurs și de lipsa dovezii împuternicii acordate avocatului H., la termenul de judecată din 29 mai 2019, Înalta Curte a dispus citarea recurentelor-reclamante, cu mențiunea de a depune la dosarul cauzei mandatul de reprezentare acordat pentru formularea și semnarea cererii de recurs. Prin precizările înregistrate la dosarul cauzei la data de 27 septembrie 2019, depuse în numele recurentelor-reclamante de avocat H., s-a învederat că împuternicirea avocațială acordată pentru susținerea fondului cauzei include și reprezentarea în faza procesuală a recursului, în fața Înaltei Curți. În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamante a fost formulat de o persoană fără calitate de reprezentant, la dosarul cauzei nefiind depus mandatul acordat avocatului H. în vederea declarării și semnării cererii de recurs, iar recurentele-reclamante nu au acoperit aceste lipsuri, prin însușirea actului procesual al recursului, deși a fost acordat un termen în acest sens, conform art. 82 alin. (1) teza I C. proc. civ. De asemenea, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este îndeplinită ipoteza prevăzută de art. 87 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia: "Avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate (...) să introducă orice cale de atac împotriva hotărârii pronunțate (...).", întrucât în dosarul instanței de fond nu se află depusă dovada mandatului acordat avocatului H. în vederea reprezentării sau asistării reclamantelor în fața instanței de fond. În consecință, în raport de prevederile art. 82 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și va respinge recursul declarat de reclamantele A., B., C., D., E., F. și G., ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant. PENTRU ACESTE MOTIVE,