ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1784/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta A. Sibiu a chemat în judecată Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, pentru ca, prin hotărârea pronunțată, instanța să dispună anularea Deciziei nr. 6153/22.09.2016 emisă de către Guvernul României - Comisia specială de retrocedare și să constate dreptul de proprietate ai A. Sibiu asupra imobilului situat în satul Sânmiclăuș, comuna Șona, județul Alba, înscris în C.F. nr. x a localității Sânmiclăuș, nr. top. x.

În cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu Forumul Democrat al Germanilor din Transilvania, iar, prin încheierea de ședință de la 19 iunie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție voluntară principală astfel formulată.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel petentul Forumul Democrat al Germanilor din Transilvania, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și admiterea în principiu a cererii de intervenție.

Prin încheierea pronunțată la data de 28 septembrie 2017 în Camera de Consiliu, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal a recalificat calea de atac exercitată ca fiind recurs, urmând ca petentul să motiveze calea de atac astfel cum a fost recalificată.

Încheierea a fost comunicată recurentului la data de 18 octombrie 2017, așa cum rezultă din dovada de comunicare de la dosar recurs.

Analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția tardivității recursului, Înalta Curte constată că acesta a fost declarat cu depășirea termenului prevăzut de art. 64 alin. (4) din C. proc. civ.

Este adevărat că potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ.:

"Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Însă, în cauză sunt incidente prevederile art. 64 C. proc. civ., referitoare la procedura de judecată și căile de atac în cazul unei cereri de intervenție, potrivit cărora:

"Art. 64 - (1) Instanța va comunica părților cererea de intervenție și copii de pe înscrisurile care o însoțesc.

(2) După ascultarea intervenientului și a părților, instanța se va pronunța asupra admisibilității în principiu a intervenției, printr-o încheiere motivată.

(3) încheierea de admitere în principiu nu se poate ataca decât odată cu fondul.

(4) Încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanță, respectiv numai recursul la instanța ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunțată în apel. Dosarul se înaintează, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, instanței competente să soluționeze calea de atac în 24 de ore de la expirarea termenului. Întâmpinarea nu este obligatorie. Apelul sau, după caz, recursul se judecă în termen de cel mult 10 zile de la înregistrare. Judecarea cererii principale se suspendă până la soluționarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție."

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că încheierea atacată a fost pronunțată la data de 19 iunie 2017, iar recursul a fost formulat la data de 14 iulie 2017, depășindu-se, așadar, termenul legal de 5 zile prevăzut de textele legale sus citate.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

În cauză nu s-a făcut dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 186 din C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituția repunerii în termen.

Cum în cauză, recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac, se va constata că recursul este tardiv formulat și, în temeiul art. 493 alin. (3) și (5) C. proc. civ., se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Forumul Democrat al Germanilor din Transilvania împotriva încheierii din 19 iunie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 mai 2018.