ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 223/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 936 din 25 iunie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins recursul declarat de pârâta P.L.M. împotriva deciziei civile nr. 421 din 17 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 5738/55/2009, în contradictoriu cu reclamantul M.I.O. și pârâta SC M.C. SRL și a obligat pe pârâta recurentă să plătească reclamantului intimat M.I.O. suma de 4.100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, în ceea ce privește imobilul înscris în cartea funciară, dobândit în timpul căsătoriei, situat în comuna V., sat M., ce a constituit domiciliul comun al părților, în privința căruia se pretinde de către recurentă că este bun propriu al său, întrucât a fost primit ca donație de la bunicii săi, raportat la probatoriul administrat în cauză, acest aspect a fost soluționat în mod corect de către tribunal.

S-a mai reținut, că ambele instanțe, atât judecătoria cât și tribunalul au avut în vedere că terenul pe care s-a edificat construcția din litigiu a fost proprietatea exclusivă a pârâtei, astfel că, raportat la dispozițiile art. 36 C. fam. și art. 673 1 C. proc. civ., s-a dispus ca sistarea comunității de bunuri să se facă prin atribuirea acesteia în natură pârâtei, astfel că solicitarea de modificare a masei partajabile în raport de pronunțarea sentinței civile nr. 5726 din 26 mai 2011, prin care s-a dispus reducțiunea donației făcută de bunicii pârâtei (solicitare făcută prin note de ședință), nu poate fi primită, întrucât valoarea masei partajabile a avut în vedere doar valoarea construcției, nu și a terenului obiect al donației.

S-a mai constatat, în raport cu întreg probatoriul administrat în cauză, că în masa partajabilă trebuia inclus și edificatul, înscris în cartea funciară, în care funcționează Motelul I. Cum, din declarațiile martorilor s-a reținut că cele două construcții ridicate pe terenul ce a constituit proprietatea pârâtei au fost edificate de cei doi soți în timpul căsătoriei prin contribuția lor egală, s-a reținut că este neîntemeiată și critica referitoare la susținerea că SC M.C. SRL ar fi realizat în totalitate investițiile la imobilele de la nr. X1 și de la nr. X2. Nu s-a făcut dovada că imobilele în discuție ar face parte din patrimoniul societății, societatea neavând vreun drept real asupra acestor bunuri, iar Motelul I. a fost edificat de soți în timpul căsătoriei, aspect confirmat de altfel și de recurentă prin motivele de recurs.

Nu s-a făcut dovada că investițiile respective ar fi fost edificate de societate, iar susținerea că intimatul nu a făcut dovada contribuției de 50% la dobândirea bunurilor comune, nu a fost probată. Cotele de contribuție ale părților la dobândirea bunurilor supuse partajului au fost stabilite conform probatoriului administrat și care nu mai poate fi reevaluat în recurs, întrucât vizează netemeinicia și nu nelegalitatea deciziei, iar sumele reținute ca și contribuție a soților pentru bunurile dobândite în timpul căsătoriei nu pot fi modificate, întrucât vizează reaprecierea probatoriului, ceea ce nu se poate face în calea de atac a recursului. Împotriva acestei decizii P.M.L. a formulat cerere de revizuire înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 26 iulie 2013 invocând dispozițiile art. 322 pct. 2, pct. 4 și pct. 7 C. proc.

civ., în raport de decizia nr. 1362 din 10 mai 2012, pronunțată de aceeași instanță. Prin decizia nr. 1450 din 5 noiembrie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cererii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. La termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2014, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția tardivității cererii de revizuire și, față de excepția invocată, a apreciat-o ca fiind întemeiată și a admis-o ca atare, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

„Revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere (…) dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.” Potrivit dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., „Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, pct. 2 și pct. 7 alin. (1) de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare, pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri”.

Analizând cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., sub aspectul formulării acesteia în termen, se constată următoarele: Art. 324 alin. (1) pct. 1 teza ultimă C. proc. civ. statuează că cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se formulează în termen de o lună de la pronunțarea ultimei hotărâri, respectiv a deciziei a cărei revizuire se solicită. În speță, decizia nr. 936 din 25 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost pronunțată la data de 25 iunie 2013, iar cererea de revizuire a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 26 iulie 2013, peste termenul legal de o lună, ceea ce face ca cererea de revizuire, fiind declarată peste termenul legal, să fie formulată tardiv, urmând a se dispune respingerea acesteia în consecință.

De altfel, această cerere de revizuire este și inadmisibilă, întrucât, în speță, nu este îndeplinită cumulativ cerința triplei identități de părți, obiect și cauză între cele două litigii, soluționate prin deciziile pretins a fi contradictorii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca tardivă cererea de revizuire a deciziei nr. 936 din 25 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2014.