ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 223/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 936 din 25 iunie 2013,

Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins recursul declarat de

pârâta P.L.M. împotriva deciziei civile nr. 421 din 17 noiembrie 2010

pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 5738/55/2009, în contradictoriu cu

reclamantul M.I.O. și pârâta SC M.C. SRL și a obligat pe pârâta recurentă să

plătească reclamantului intimat M.I.O. suma de 4.100 RON cu titlu de cheltuieli

de judecată.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut că, în ceea ce privește imobilul înscris în cartea

funciară, dobândit în timpul căsătoriei, situat în comuna V., sat M., ce a

constituit domiciliul comun al părților, în privința căruia se pretinde de

către recurentă că este bun propriu al său, întrucât a fost primit ca donație

de la bunicii săi, raportat la probatoriul administrat în cauză, acest aspect a

fost soluționat în mod corect de către tribunal.

S-a mai reținut, că

ambele instanțe, atât judecătoria cât și tribunalul au avut în vedere că

terenul pe care s-a edificat construcția din litigiu a fost proprietatea

exclusivă a pârâtei, astfel că, raportat la dispozițiile art. 36 C. fam. și

art. 673

1

C. proc. civ., s-a dispus ca sistarea comunității de

bunuri să se facă prin atribuirea acesteia în natură pârâtei, astfel că

solicitarea de modificare a masei partajabile în raport de pronunțarea sentinței

civile nr. 5726 din 26 mai 2011, prin care s-a dispus reducțiunea donației

făcută de bunicii pârâtei (solicitare făcută prin note de ședință), nu poate fi

primită, întrucât valoarea masei partajabile a avut în vedere doar valoarea

construcției, nu și a terenului obiect al donației.

S-a mai constatat, în

raport cu întreg probatoriul administrat în cauză, că în masa partajabilă

trebuia inclus și edificatul, înscris în cartea funciară, în care funcționează

Motelul I.

Cum, din declarațiile

martorilor s-a reținut că cele două construcții ridicate pe terenul ce a

constituit proprietatea pârâtei au fost edificate de cei doi soți în timpul

căsătoriei prin contribuția lor egală, s-a reținut că este neîntemeiată și

critica referitoare la susținerea că SC M.C. SRL ar fi realizat în totalitate

investițiile la imobilele de la nr. X1 și de la nr. X2.

Nu s-a făcut dovada

că imobilele în discuție ar face parte din patrimoniul societății, societatea

neavând vreun drept real asupra acestor bunuri, iar Motelul I. a fost edificat

de soți în timpul căsătoriei, aspect confirmat de altfel și de recurentă prin

motivele de recurs.

Nu s-a făcut dovada

că investițiile respective ar fi fost edificate de societate, iar susținerea că

intimatul nu a făcut dovada contribuției de 50% la dobândirea bunurilor comune,

nu a fost probată.

Cotele de contribuție

ale părților la dobândirea bunurilor supuse partajului au fost stabilite

conform probatoriului administrat și care nu mai poate fi reevaluat în recurs,

întrucât vizează netemeinicia și nu nelegalitatea deciziei, iar sumele reținute

ca și contribuție a soților pentru bunurile dobândite în timpul căsătoriei nu

pot fi modificate, întrucât vizează reaprecierea probatoriului, ceea ce nu se

poate face în calea de atac a recursului.

Împotriva acestei

decizii P.M.L. a formulat cerere de revizuire înregistrată la Curtea de Apel

Timișoara la data de 26 iulie 2013 invocând dispozițiile art. 322 pct. 2, pct. 4

și pct. 7 C. proc. civ., în raport de decizia nr. 1362 din 10 mai 2012,

pronunțată de aceeași instanță.

Prin decizia nr. 1450

din 5 noiembrie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a declinat

competența de soluționare a cererii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7

C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă.

La termenul de

judecată din data de 23 ianuarie 2014, Înalta Curte a invocat, din oficiu,

excepția tardivității cererii de revizuire și, față de excepția invocată, a

apreciat-o ca fiind întemeiată și a admis-o ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 322

pct. 7 C. proc. civ. „Revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de

apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul se poate cere (…) dacă există hotărâri definitive

potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste

dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de

instanțe de recurs.”

Potrivit

dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., „Termenul de revizuire

este de o lună și se va socoti: în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, pct. 2

și pct. 7 alin. (1) de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile

au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare,

pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei

hotărâri”.

Analizând cererea de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., sub

aspectul formulării acesteia în termen, se constată următoarele:

Art. 324 alin. (1)

pct. 1 teza ultimă C. proc. civ. statuează că cererea de revizuire întemeiată

pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se formulează în termen de o lună

de la pronunțarea ultimei hotărâri, respectiv a deciziei a cărei revizuire se

solicită.

În speță, decizia nr.

936 din 25 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost

pronunțată la data de 25 iunie 2013, iar cererea de revizuire a fost

înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 26 iulie 2013, peste

termenul legal de o lună, ceea ce face ca cererea de revizuire, fiind declarată

peste termenul legal, să fie formulată tardiv, urmând a se dispune respingerea

acesteia în consecință.

De altfel, această

cerere de revizuire este și inadmisibilă, întrucât, în speță, nu este

îndeplinită cumulativ cerința triplei identități de părți, obiect și cauză

între cele două litigii, soluționate prin deciziile pretins a fi

contradictorii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă

cererea de revizuire a deciziei nr. 936 din 25 iunie 2013 a Curții de Apel

Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 ianuarie 2014.