ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele : Prin plângerea formulată la 14 aprilie 2009 și completată ulterior la 30 iulie 2009 petiționarul H.P. a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului B.V., deputat în Parlamentul României, fost administrator unic și membru al Consiliului de Administrație al SC D.P. SA Brăila, M.V. director economic la aceeași societate și B.V. administrator al SC T.I. SRL Brăila pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 271 și art. 271 1 din Legea nr. 31/1990, art. 215, art. 288, art. 290, art. 291 și art. 292 C. pen. În motivarea plângerii petiționarul a susținut că în luna martie 2007 fostul administrator B.V. a încheiat mai multe contracte de leasing în valoare de 700.000 RON (echivalentul a 190.000 Euro) pe o perioadă de 3 ani pentru închirierea de utilaje de la SC T.I.

SRL unde administrator era soția acestuia B.V. și că de pe urma respectivelor contracte SC D.P. SA Brăila ar fi fost prejudiciată cu suma de 400.000 RON reprezentând chiria pentru utilajele arătate. S-a mai susținut că directorul economic M.V. și fostul administrator nu au respectat contractul de administrare din 1 iulie 2007 în care erau stipulate clauzele de neconcurență și de prevenire a unor conflicte de interese cu societăți în care acesta avea interese direct sau indirect, precizându-se că la data încheierii contractului SC D.P. SA Brăila era în relații contractuale cu SC T.I. SRL firma aparținând numitei B.V. De asemenea s-a mai susținut că cele două persoane din cadrul SC D.P. SA Brăila ar fi falsificat mai multe certificate fiscale eliberate de A.N.A.F.

- D.G.F.A. Brăila prin care se atesta faptul că respectiva societate nu ar avea datorii restante la bugetul de stat. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică prin rezoluția nr. 493/P/2009 din 25 octombrie 2010, în urma actelor premergătoare efectuate, a constatat că faptele reclamate nu există în materialitatea lor și a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de B.V., M.V. și B.V. pentru infracțiunile prevăzute de art. 271 și art. 272 1 din Legea nr. 31/1990, art. 215, art. 288, art. 290, art. 291 și art. 292 C. pen. Astfel, s-a reținut că, în cauză nu au fost prezentate date care să ateste existența faptelor și a vreunui prejudiciu și nici nu a rezultat că certificatele de atestare fiscală ar fi fost falsificate de către B.V.

și M.M. Plângerea formulată de petiționar împotriva soluției procurorului a fost respinsă prin rezoluția nr. 9805/4289/II/2/2010 din 23 noiembrie 2010 a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru a dispune astfel procurorul ierarhic superior a considerat că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică și că actele premergătoare nu au confirmat existența infracțiunilor menționate de petiționar. Împotriva rezoluției de netrimitere în judecată, petiționarul H.P. a formulat, în baza art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. plângere, susținând că faptele reclamate au fost comise cu intenție și a solicitat desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmării penale.

Plângerea formulată nu este întemeiată. Din examinarea lucrărilor și materialului din dosarul cauzei se constată că actele premergătoare nu au confirmat realitatea faptelor imputate intimaților prin plângerea petiționarului. Astfel, nu au fost prezentate acte emanând de la Consiliul de Administrație și de la organul fiscal care să ateste că prin încheierea contractului de leasing ori prin alte activități din cele reclamate s-a produs un prejudiciu în patrimoniul SC D.P. SA Brăila ori că cele două certificate de atestare fiscală depuse în dosarul respectiv nr. 910009 din 25 iulie 2009 și nr. 908384 din 27 august 2008 eliberate de A.N.A.F. – D.G.F.B. b răila în care se menționa că societatea nu are debite restante la bugetul statului, ar conține date false, necorespunzătoare adevărului.

Ca urmare afirmațiile din plângere au fost în mod justificat considerate de procuror ca fiind simple supoziții, nesusținute de nici un mijloc de probă. Față de considerentele ce preced, Curtea, constatând că soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, urmează ca în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a respinge ca nefondată plângerea petiționarului H.P., obligându-l pe acesta la cheltuieli judiciare către stat. Totodată se va menține rezoluția atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul H.P. împotriva rezoluției nr. 493/P/2009 din 25 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi, 20 iunie 2011.