ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de

față;

În baza actelor dosarului,

constată următoarele :

Prin plângerea

formulată la 14 aprilie 2009 și completată ulterior la 30 iulie 2009

petiționarul H.P. a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului B.V.,

deputat în Parlamentul României, fost administrator unic și membru al

Consiliului de Administrație al SC D.P. SA Brăila, M.V. director economic la

aceeași societate și B.V. administrator al SC T.I. SRL Brăila pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 271 și art. 271

1

din Legea nr.

31/1990, art. 215, art. 288, art. 290, art. 291 și art. 292 C. pen.

În motivarea plângerii

petiționarul a susținut că în luna martie 2007 fostul administrator B.V. a

încheiat mai multe contracte de leasing în valoare de 700.000 RON (echivalentul

a 190.000 Euro) pe o perioadă de 3 ani pentru închirierea de utilaje de la SC T.I. SRL unde administrator era soția acestuia B.V. și că de pe urma respectivelor

contracte SC D.P. SA Brăila ar fi fost prejudiciată cu suma de 400.000 RON

reprezentând chiria pentru utilajele arătate.

S-a mai susținut că

directorul economic M.V. și fostul administrator nu au respectat contractul de

administrare din 1 iulie 2007 în care erau stipulate clauzele de neconcurență

și de prevenire a unor conflicte de interese cu societăți în care acesta avea

interese direct sau indirect, precizându-se că la data încheierii contractului

SC D.P. SA Brăila era în relații contractuale cu SC T.I. SRL firma aparținând

numitei B.V.

De asemenea s-a mai

susținut că cele două persoane din cadrul SC D.P. SA Brăila ar fi falsificat

mai multe certificate fiscale eliberate de A.N.A.F. - D.G.F.A. Brăila prin care

se atesta faptul că respectiva societate nu ar avea datorii restante la bugetul

de stat.

Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică prin rezoluția nr. 493/P/2009 din 25 octombrie 2010, în urma

actelor premergătoare efectuate, a constatat că faptele reclamate nu există în

materialitatea lor și a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10

lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de B.V., M.V. și B.V.

pentru infracțiunile prevăzute de art. 271 și art. 272

1

din Legea

nr. 31/1990, art. 215, art. 288, art. 290, art. 291 și art. 292 C. pen.

Astfel, s-a reținut

că, în cauză nu au fost prezentate date care să ateste existența faptelor și a

vreunui prejudiciu și nici nu a rezultat că certificatele de atestare fiscală

ar fi fost falsificate de către B.V. și M.M.

Plângerea formulată

de petiționar împotriva soluției procurorului a fost respinsă prin rezoluția

nr. 9805/4289/II/2/2010 din 23 noiembrie 2010 a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție.

Pentru a dispune

astfel procurorul ierarhic superior a considerat că soluția de neîncepere a

urmăririi penale este legală și temeinică și că actele premergătoare nu au

confirmat existența infracțiunilor menționate de petiționar.

Împotriva rezoluției

de netrimitere în judecată, petiționarul H.P. a formulat, în baza art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. plângere, susținând că faptele reclamate au fost comise

cu intenție și a solicitat desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei

la procuror în vederea începerii urmării penale.

Plângerea formulată

nu este întemeiată.

Din examinarea

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei se constată că actele

premergătoare nu au confirmat realitatea faptelor imputate intimaților prin

plângerea petiționarului.

Astfel, nu au fost

prezentate acte emanând de la Consiliul de Administrație și de la organul

fiscal care să ateste că prin încheierea contractului de leasing ori prin alte

activități din cele reclamate s-a produs un prejudiciu în patrimoniul SC D.P.

SA Brăila ori că cele două certificate de atestare fiscală depuse în dosarul

respectiv nr. 910009 din 25 iulie 2009 și nr. 908384 din 27 august 2008 eliberate

de A.N.A.F. – D.G.F.B.

b

răila în

care se menționa că societatea nu are debite restante la bugetul statului, ar

conține date false, necorespunzătoare adevărului.

Ca urmare afirmațiile

din plângere au fost în mod justificat considerate de procuror ca fiind simple

supoziții, nesusținute de nici un mijloc de probă.

Față de

considerentele ce preced, Curtea, constatând că soluția procurorului de

neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, urmează ca în baza art.

278

1

alin. (8) lit. a) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a

respinge ca nefondată plângerea petiționarului H.P., obligându-l pe acesta la

cheltuieli judiciare către stat. Totodată se va menține rezoluția atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul H.P. împotriva rezoluției nr.

493/P/2009 din 25 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică.

Menține rezoluția

atacată.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi, 20 iunie 2011.