ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1624/2010

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Bacău cu nr. 1771/2006, reclamantul R.M. a chemat în judecată Primăria comunei Zemeș, jud. Bacău și primarul comunei Zemeș, solicitând obligarea acestora să răspundă la notificarea înregistrată la 25 august 2005, precum și la repararea pagubei produsă prin Legea nr. 10/2001, modificată și completată. Prin sentința civilă nr. 1068/ D din 06 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția civilă,a fost respinsă acțiunea reclamantului, astfel cum aceasta a fost completată, ca nefondată. Prin Decizia nr. 126 din 28 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, a fost admis apelul declarat de reclamant, a fost desființată hotărârea apelată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

S-a retinut în motivarea deciziei pronuntate că, prima instanță nu a clarificat cererea reclamantului din perspectiva dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 247/2005, întrucât reclamantul și-a argumentat cererea pornind de la cele stabilite deja prin hotararea Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 9311/2004, în sensul că imobilul solicitat face parte din categoria imobilelor prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 3336./110/2006.

Prin cererea depusă la filele 11 - 22 din dosar, reclamantul a reformulat cererea de chemare în judecată, în sensul că a solicitat obligarea paratei Primăriei comunei Zemeș la reconstituirea dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de teren de 3.089 mp situată în comuna Zemeș, jud. Bacău, obligarea pârâtei să elibereze terenul de construcția primăriei, de construcția sală de festivități, de construcția garaj și de construcția dispensar veterinar, pârâta să aducă terenul nebetonat la starea terenului betonat, să îl curețe de deșeurile existente și să îl aducă în starea de folosință agricolă, obligarea pârâtei la plata de daune materiale ce vor fi ulterior stabilite, precum și la plata unor daune morale în cuantum de 2.000.000 lei.

S-a arătat că terenul solicitat a aparținut autoarei reclamantului, F.E., fiind preluat fără titlu de autoritățile statului comunist în anul 1950. Totodată, reclamantul a precizat obiectul si temeiul de drept al acțiunii deduse judecatii, respectiv contestație întemeiată pe dispozițiile art. 2 din Legea nr. 247/2005. La solicitarea reclamantului în cauză au fost administrate probele cu înscrisuri, martori și expertiză topo-cadastrală. Prin adresa din 21 aprilie 2008, Primăria comunei Zemeș a comunicat că imobilul cu denumirea „sală de festivități" face parte din domeniul public al comunei Zemeș și că, parte din terenul pe care a fost construită sala de festivități a fost expropriată de la bunica petentului, F.E., conform Decretului de expropriere nr. 338/1958.

Prin sentința civilă nr. 105 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul de fond, s-a admis în parte contestația formulată de reclamantul R.M., reținându-se, în esență, următoarele considerente de fapt si de drept: Prin sentința civilă nr. 244/2003 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul de fond, a fost admisă în parte contestația, astfel cum aceasta a fost precizată, formulată de contestatorul R.M., în contradictoriu cu intimata Primăria comunei Zemeș jud. Bacău, a fost anulată în parte dispoziția din 11 februarie 2002, respectiv art. 1, dispozitie emisă de Primarul comunei Zemeș, a fost obligată pârâta să restituie reclamantului terenurile, astfel cum acestea au fost individualizate în raportul de expertiză, situate în intravilanul comunei Zemeș jud. Bacău, menținându-se măsura acordării de despăgubiri în echivalent, pentru suprafața de 268,97 mp.

S-a dispus ca, restituirea în natură a terenurilor menționate să fie condiționată de aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (2) și (7) din Legea nr. 10/2001 și art. 1 din O.U.G. nr. 184/2002. Prin Decizia civilă nr. 77 din 16 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, a fost respins ca nefondat apelul pârâtei. Prin Decizia civilă nr. 6585 din 24 noiembrie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul de fond, a fost respins ca inadmisibil recursul reclamantului, a fost admis recursul declarat de pârâta Primăria comunei Zemeș, casată Decizia civilă nr. 77 din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel Bacău și sentința civilă nr. 244 din 09 mai 2003 a Tribunalului Bacău, în sensul că a fost înlăturată obligația Primăriei comunei Zemeș de a restitui în natură reclamantului suprafața de 1.255,03 mp teren intravilan.

În considerentele instanței de recurs, s-a stabilit că imobilul sala de festivități - cămin cultural din comuna Zemeș face parte din categoria așezămintelor social - culturale necesar continuării activităților obștești sau social-cultural din localitate, exceptata de la restituirea în natură, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. La data de 22 iulie 2005, a fost publicată în M. Of. Legea nr. 247/2005, prin titlul I din acest act normativ aducându-se modificări și completări Legii nr. 10/2001.

Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (republicată), astfel cum a fost completată și modificată prin Legea nr. 247/2005, în situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa 2 lit. a), foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se restituie imobilul cu mențiunea de a fi menținută afectațiunea acestora pe o perioadă de până la trei ani pentru cele arătate la pct. 3 și 4 din anexa 2 lit. c). Art. 2 Titlul I din Legea nr. 247/2005 prevede astfel că: „dispozițiile. având ca obiect acordarea de măsurii reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cu modificările aduse de prezentul titlu.pot fi atacate la secția civilă a tribunalului" în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

S-a acordat, astfel, posibilitatea formulării unei noi contestații, dispozițiile menționate înlăturând și autoritatea de lucru judecat cu privire la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. După cum rezultă din raportul de expertiză și planul de situație întocmite de expert B.M. a fost identificată suprafața de 2.834 mp din suprafața de 3.039 mp preluată în mod abuziv de autoritățile statului comunist de la autoarea reclamantului F.E., a fost identificată suprafața de 2.834 mp. Din această suprafață, reclamantul stăpânește în prezent 1.310 mp (această suprafață fiind restituită prin sentința civilă nr. 244/2003 a Tribunalului Bacău) astfel cum a fost modificată prin Decizia 6585/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), pe suprafața de 268,97 m.p.

este edificat sediul primăriei comunei Zemeș, pentru această suprafață s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, prin sentința civilă nr. 244/2003 a Tribunalului Bacău, dispoziție menținută prin Decizia nr. 6585/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar pe restul suprafeței de 1.244 mp se afla un garaj, curte, precum si un imobil denumit sală de festivități, cu privire la care prin Decizia nr. 6585/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că intră sub incidența dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Rezultă așadar că, în raport de împrejurările mai sus menționate, se impune restituirea în natură a suprafeței de 1.244 mp, astfel cum aceasta a fost individualizată în planul de situație anexă la raportul de expertiză.

Având în vedere prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 referitoare la necesitatea păstrării afectațiunii imobilului pe o durată de 3 ani, au fost respinse capetele de cerere privind ridicarea construcției și aducerea terenului la starea inițială, contestatorul având posibilitatea să reitereze cererea după expirarea termenului de 3 ani. A fost respins și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor materiale și morale de către reclamant, apreciindu-se că nu s-a făcut dovada existenței și întinderii prejudiciului. Pe cale de consecință, a fost anulată în parte dispoziția din 11 februarie 2002, respectiv art. 1, emisă de Primarul comunei Zemeș și a fost obligată pârâta să restituie reclamantului în natură suprafața de 1.244 mp, astfel cum a fost individualizată în planul de situație anexă la raportul de expertiză întocmit de expert B.M.

Prin Decizia civila nr. 65 din 3 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte muncă, asigurări sociale, au fost respinse ambele apeluri ca nefondate, promovate de reclamanții R.M. și primarul comunei Zemeș.

Pentru a pronunța aceasta decizie, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente de fapt și de drept: Apelantei Primăria comunei Zemeș i s-a răspuns cu următoarele argumente: Prin Decizia civilă nr. 6585 din 24 noiembrie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul de fond, s-a stabilit, din perspectiva dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, că „sala de festivități-cămin cultural din comuna Zemeș face parte din categoria unui așezământ social-cultural necesar continuării activităților obștești sau social - culturale din localitate, exceptat de la restituirea în natură". Modificarea art. 16 alin (1) din Legea nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, a dat posibilitatea legală contestatorului să formuleze o nouă notificare și prima instanță să dispună obligarea pârâtei să restituie în natură terenul în litigiu.

Pentru suprafața de 268,97 mp teren, pe care este edificat sediul Primăriei comunei Zemeș s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent prin sentința civilă nr. 244/2003 a Tribunalului Bacău, dispoziție menținută prin Decizia civilă nr. 6585/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru terenul de 1.244 mp, s-a stabilit prin aceeași decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție că intră sub incidența dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 244 din 9 mai 2003, Tribunalul Bacău a condiționat restituirea în natură a terenului de rambursarea despăgubirii încasată de autoarea contestatorului în condițiile art. 11 pct. 2 și 7 din Legea nr. 10/2001.

Această dispoziție a fost menținută în apel de Curtea de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 77 din 16 octombrie 2003, și în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia civilă nr. 6585/2004. Apelantului contestator, instanța de apel i-a răspuns cu următoarele argumente: Acțiunea în anularea autorizației de construcție nu poate face obiectul judecății în cadrul legal instituit restrictiv de Legea nr. 10/2001. În altă ordine de idei, apelantul solicită în apel ceea ce nu a solicitat nici prin notificarea din 25 august 2005, și nici prin acțiunea introductivă de instanta. Cu privire la celelalte motive de nemulțumire ale apelantului - contestator vizând plata daunelor morale și materiale s-a constatat, pe de o parte, că nu s-a făcut dovada acestor daune și, pe de altă parte, că există autoritate de lucru judecat față de sentința civilă nr. 244/2003 a Tribunalului Bacău, hotărâre neapelată de contestator.

Conform art. 16 alin (1) din Legea nr. 10/2001 în situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa 2 lit. a), foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora li se restituie imobilul cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 3 ani, respectiv până la 5 ani. Față de aceste dispoziții, solicitarea apelantului - contestator de obligare a primăriei la ridicarea construcțiilor edificate pe terenul în litigiu a fost apreciata ca fiind lipsită de temei legal. Împotriva deciziei instanței de apel a formulat cerere de recurs la data de 03 iulie 2009, reclamantul R.M., prin care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe temeiul dispozițiilor art. 299-316 C. proc.

civ. Prin încheierea de ședință din data de 3 februarie 2010, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a se pune în discuția contradictorie a părților, ca motiv de ordine publica, calificarea căii de atac, respectiv competenta materiala de solutionare a acesteia, față de dispozițiile exprese si imperative ale art. 2 titlul I din Legea nr. 247/2005.

Înalta Curte va admite recursul, si, drept consecinta, va casa decizia civila anterioara, cu trimiterea cauzei la aceeași curte de apel pentru judecata recursului, pentru considerentele ce urmează: În drept, conform art. 2 din Legea nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, (1) Deciziile sau dispozițiile ori, după caz, ordinele conducătorilor autorităților administrației publice centrale, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările aduse de prezentul titlu, emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și nevalorificate, pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi;(2) Hotărârea pronunțată de prima instanță poate fi atacată cu recurs la curtea de apel.

Recurentul-reclamant a precizat in mod clar in cuprinsul cererii introductive de instanta temeiul de drept al pretentiei deduse judecatii, respectiv, contestație întemeiată pe dispozițiile art. 2 din Legea nr. 247/2005. Fata de cadrul procesual concret de investire, Înalta Curte, retinand acest motiv de ordine publica, pe temeiul dispozitiilor art. 304 pct. 5 si art. 312 alin. (1) si (3) din C. proc. civ., a admis recursul reclamantului, si, drept consecinta, a casat decizia civilă anterioara, cu trimiterea cauzei la aceeași curte de apel pentru judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul R.M. împotriva Deciziei nr. 65 din 3 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori,familie,conflict de muncă, asigurări sociale. Casează decizia și trimite cauza la aceeași Curte de Apel pentru judecata recursului. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 martie 2010