ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1624/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1624/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul

Tribunalului Bacău cu nr. 1771/2006, reclamantul R.M. a chemat în judecată Primăria

comunei Zemeș, jud. Bacău și primarul comunei Zemeș, solicitând obligarea

acestora să răspundă la notificarea înregistrată la 25 august 2005, precum și

la repararea pagubei produsă prin Legea nr. 10/2001, modificată și completată.

Prin sentința civilă nr.

1068/ D din 06 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția civilă,a

fost respinsă acțiunea reclamantului, astfel cum aceasta a fost completată, ca

nefondată.

Prin Decizia nr. 126

din 28 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, a fost

admis apelul declarat de reclamant, a fost desființată hotărârea apelată și

trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

S-a retinut în

motivarea deciziei pronuntate că, prima instanță nu a clarificat cererea

reclamantului din perspectiva dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 247/2005,

întrucât reclamantul și-a argumentat cererea pornind de la cele stabilite deja prin

hotararea Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 9311/2004, în sensul că

imobilul solicitat face parte din categoria imobilelor prevăzute de art. 16 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001.

În rejudecare, cauza

a fost înregistrată sub nr. 3336./110/2006.

Prin cererea depusă

la filele 11 - 22 din dosar, reclamantul a reformulat cererea de chemare în

judecată, în sensul că a solicitat obligarea paratei Primăriei comunei Zemeș la

reconstituirea dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de teren de 3.089

mp situată în comuna Zemeș, jud. Bacău, obligarea pârâtei să elibereze terenul

de construcția primăriei, de construcția sală de festivități, de construcția

garaj și de construcția dispensar veterinar, pârâta să aducă terenul nebetonat

la starea terenului betonat, să îl curețe de deșeurile existente și să îl aducă

în starea de folosință agricolă, obligarea pârâtei la plata de daune materiale

ce vor fi ulterior stabilite, precum și la plata unor daune morale în cuantum

de 2.000.000 lei.

S-a arătat că terenul

solicitat a aparținut autoarei reclamantului, F.E., fiind preluat fără titlu de

autoritățile statului comunist în anul 1950.

Totodată, reclamantul

a precizat obiectul si temeiul de drept al acțiunii deduse judecatii, respectiv

contestație întemeiată pe dispozițiile art. 2 din Legea nr. 247/2005.

La solicitarea

reclamantului în cauză au fost administrate probele cu înscrisuri, martori și

expertiză topo-cadastrală.

Prin adresa din 21

aprilie 2008, Primăria comunei Zemeș a comunicat că imobilul cu denumirea „sală

de festivități" face parte din domeniul public al comunei Zemeș și că, parte

din terenul pe care a fost construită sala de festivități a fost expropriată de

la bunica petentului, F.E., conform Decretului de expropriere nr. 338/1958.

Prin sentința civilă nr.

105 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul de fond, s-a

admis în parte contestația formulată de reclamantul R.M., reținându-se, în

esență, următoarele considerente de fapt si de drept:

Prin sentința civilă nr.

244/2003 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul de fond, a fost admisă în

parte contestația, astfel cum aceasta a fost precizată, formulată de

contestatorul R.M., în contradictoriu cu intimata Primăria comunei Zemeș jud.

Bacău, a fost anulată în parte dispoziția din 11 februarie 2002, respectiv art.

1, dispozitie emisă de Primarul comunei Zemeș, a fost obligată pârâta să

restituie reclamantului terenurile, astfel cum acestea au fost individualizate

în raportul de expertiză, situate în intravilanul comunei Zemeș jud. Bacău,

menținându-se măsura acordării de despăgubiri în echivalent, pentru suprafața

de 268,97 mp.

S-a dispus ca,

restituirea în natură a terenurilor menționate să fie condiționată de aplicarea

dispozițiilor art. 2 alin. (2) și (7) din Legea nr. 10/2001 și art. 1 din

O.U.G. nr. 184/2002.

Prin Decizia civilă nr.

77 din 16 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, a

fost respins ca nefondat apelul pârâtei.

Prin Decizia civilă nr.

6585 din 24 noiembrie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

în dosarul de fond, a fost respins ca inadmisibil recursul reclamantului, a

fost admis recursul declarat de pârâta Primăria comunei Zemeș, casată Decizia civilă

nr. 77 din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel Bacău și sentința civilă nr. 244 din

09 mai 2003 a Tribunalului Bacău, în sensul că a fost înlăturată obligația Primăriei

comunei Zemeș de a restitui în natură reclamantului suprafața de 1.255,03 mp

teren intravilan.

În considerentele

instanței de recurs, s-a stabilit că imobilul sala de festivități - cămin

cultural din comuna Zemeș face parte din categoria așezămintelor social - culturale

necesar continuării activităților obștești sau social-cultural din localitate,

exceptata de la restituirea în natură, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr.

10/2001.

La data de 22 iulie 2005,

a fost publicată în M. Of. Legea nr. 247/2005, prin titlul I din acest act

normativ aducându-se modificări și completări Legii nr. 10/2001.

Potrivit art. 16 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001 (republicată), astfel cum a fost completată și

modificată prin Legea nr. 247/2005, în situația imobilelor având destinațiile

arătate în anexa 2 lit. a), foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora,

li se restituie imobilul cu mențiunea de a fi menținută afectațiunea acestora

pe o perioadă de până la trei ani pentru cele arătate la pct. 3 și 4 din anexa

2 lit. c).

Art. 2 Titlul I din

Legea nr. 247/2005 prevede astfel că: „dispozițiile. având ca obiect acordarea

de măsurii reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, cu modificările aduse de prezentul titlu.pot fi atacate

la secția civilă a tribunalului" în termen de 12 luni de la data intrării

în vigoare a prezentei legi.

S-a acordat, astfel,

posibilitatea formulării unei noi contestații, dispozițiile menționate

înlăturând și autoritatea de lucru judecat cu privire la acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute de art. 16 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001.

După cum rezultă din

raportul de expertiză și planul de situație întocmite de expert B.M. a fost

identificată suprafața de 2.834 mp din suprafața de 3.039 mp preluată în mod

abuziv de autoritățile statului comunist de la autoarea reclamantului F.E., a

fost identificată suprafața de 2.834 mp.

Din această suprafață,

reclamantul stăpânește în prezent 1.310 mp (această suprafață fiind restituită

prin sentința civilă nr. 244/2003 a Tribunalului Bacău) astfel cum a fost

modificată prin Decizia 6585/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), pe

suprafața de 268,97 m.p. este edificat sediul primăriei comunei Zemeș, pentru

această suprafață s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent,

prin sentința civilă nr. 244/2003 a Tribunalului Bacău, dispoziție menținută

prin Decizia nr. 6585/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar pe

restul suprafeței de 1.244 mp se afla un garaj, curte, precum si un imobil

denumit sală de festivități, cu privire la care prin Decizia nr. 6585/2004 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că intră sub incidența

dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Rezultă așadar că, în

raport de împrejurările mai sus menționate, se impune restituirea în natură a

suprafeței de 1.244 mp, astfel cum aceasta a fost individualizată în planul de

situație anexă la raportul de expertiză.

Având în vedere

prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 referitoare la necesitatea

păstrării afectațiunii imobilului pe o durată de 3 ani, au fost respinse

capetele de cerere privind ridicarea construcției și aducerea terenului la

starea inițială, contestatorul având posibilitatea să reitereze cererea după

expirarea termenului de 3 ani.

A fost respins și

capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor materiale și

morale de către reclamant, apreciindu-se că nu s-a făcut dovada existenței și

întinderii prejudiciului.

Pe cale de consecință,

a fost anulată în parte dispoziția din 11 februarie 2002, respectiv art. 1, emisă

de Primarul comunei Zemeș și a fost obligată pârâta să restituie reclamantului

în natură suprafața de 1.244 mp, astfel cum a fost individualizată în planul de

situație anexă la raportul de expertiză întocmit de expert B.M.

Prin Decizia civila nr.

65 din 3 iunie 2009

a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte muncă,

asigurări sociale, au fost respinse ambele apeluri ca nefondate, promovate de

reclamanții R.M. și primarul comunei Zemeș.

Pentru a pronunța

aceasta decizie, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente de

fapt și de drept:

Apelantei Primăria

comunei Zemeș i s-a răspuns cu următoarele argumente:

Prin Decizia civilă nr.

6585 din 24 noiembrie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

în dosarul de fond, s-a stabilit, din perspectiva dispozițiilor art. 16 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, că „sala de festivități-cămin cultural din comuna Zemeș

face parte din categoria unui așezământ social-cultural necesar continuării

activităților obștești sau social - culturale din localitate, exceptat de la

restituirea în natură".

Modificarea art. 16

alin (1) din Legea nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, a dat posibilitatea

legală contestatorului să formuleze o nouă notificare și prima instanță să

dispună obligarea pârâtei să restituie în natură terenul în litigiu.

Pentru suprafața de

268,97 mp teren, pe care este edificat sediul Primăriei comunei Zemeș s-a

dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent prin sentința civilă nr. 244/2003

a Tribunalului Bacău, dispoziție menținută prin Decizia civilă nr. 6585/2004 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Pentru terenul de 1.244

mp, s-a stabilit prin aceeași decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție că

intră sub incidența dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr.

244 din 9 mai 2003, Tribunalul Bacău a condiționat restituirea în natură a

terenului de rambursarea despăgubirii încasată de autoarea contestatorului în

condițiile art. 11 pct. 2 și 7 din Legea nr. 10/2001.

Această dispoziție a

fost menținută în apel de Curtea de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 77 din

16 octombrie 2003, și în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia

civilă nr. 6585/2004.

Apelantului

contestator, instanța de apel i-a răspuns cu următoarele argumente:

Acțiunea în anularea

autorizației de construcție nu poate face obiectul judecății în cadrul legal

instituit restrictiv de Legea nr. 10/2001.

În altă ordine de

idei, apelantul solicită în apel ceea ce nu a solicitat nici prin notificarea din

25 august 2005, și nici prin acțiunea introductivă de instanta.

Cu privire la

celelalte motive de nemulțumire ale apelantului - contestator vizând plata

daunelor morale și materiale s-a constatat, pe de o parte, că nu s-a făcut

dovada acestor daune și, pe de altă parte, că există autoritate de lucru judecat

față de sentința civilă nr. 244/2003 a Tribunalului Bacău, hotărâre neapelată

de contestator.

Conform art. 16 alin (1)

din Legea nr. 10/2001 în situația imobilelor având destinațiile arătate în

anexa 2 lit. a), foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora li

se restituie imobilul cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de

până la 3 ani, respectiv până la 5 ani.

Față de aceste

dispoziții, solicitarea apelantului - contestator de obligare a primăriei la

ridicarea construcțiilor edificate pe terenul în litigiu a fost apreciata ca

fiind lipsită de temei legal.

Împotriva deciziei

instanței de apel a formulat cerere de recurs la data de 03 iulie 2009,

reclamantul R.M., prin care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

pe temeiul dispozițiilor art. 299-316 C. proc. civ.

Prin încheierea de

ședință din data de 3 februarie 2010, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe

rol pentru a se pune în discuția contradictorie a părților, ca motiv de ordine

publica, calificarea căii de atac, respectiv competenta materiala de

solutionare a acesteia, față de dispozițiile exprese si imperative ale art. 2

titlul I din Legea nr. 247/2005.

Înalta Curte va

admite recursul, si, drept consecinta, va casa decizia civila anterioara, cu

trimiterea cauzei la aceeași curte de apel pentru judecata recursului, pentru

considerentele ce urmează:

În drept,

conform art. 2 din Legea nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile

proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, (1) Deciziile sau

dispozițiile ori, după caz, ordinele conducătorilor autorităților administrației

publice centrale, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent

pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările aduse de prezentul

titlu, emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și

nevalorificate, pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărui

circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare, în termen de 12

luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi;(2) Hotărârea pronunțată

de prima instanță poate fi atacată cu recurs la curtea de apel.

Recurentul-reclamant

a precizat in mod clar in cuprinsul cererii introductive de instanta temeiul de

drept al pretentiei deduse judecatii, respectiv, contestație întemeiată pe

dispozițiile art. 2 din Legea nr. 247/2005.

Fata de cadrul

procesual concret de investire, Înalta Curte, retinand acest motiv de ordine

publica, pe temeiul dispozitiilor art. 304 pct. 5 si art. 312 alin. (1) si (3)

din C. proc. civ., a admis recursul reclamantului, si, drept consecinta, a casat

decizia civilă anterioara, cu trimiterea cauzei la aceeași curte de apel pentru

judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul R.M. împotriva Deciziei nr. 65 din 3 iunie 2009 a

Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori,familie,conflict de

muncă, asigurări sociale.

Casează decizia și trimite cauza la

aceeași Curte de Apel pentru judecata recursului.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședința publică, astăzi 10 martie 2010