ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 981/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 981/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cererii de
contestație în anulare de față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
La
data de 15 februarie 2013 s-a înregistrat pe rolul Înalta Curte de Casație și
Justiție contestația în anulare formulată de contestatorul R.M. împotriva
deciziei penale nr. 2399 din 11 iulie 2012 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 420/2/2012, invocând cazul
prev. de art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
În motivarea contestației în anulare,
contestatorul susține că procedura de citare a sa pentru termenul la care s-a
judecat recursul nu a fost îndeplinită conform legii.
Pentru soluționarea cererii a fost atașat Dosarul
nr. 420/2/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând înscrisurile existente la dosar,
Înalta Curte reține că prin decizia penală nr. 2399 din 11 iulie 2012 Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul declarat de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 95
din 1 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe
intimatul condamnat persoană transferabilă R.M. s-a dispus casarea sentinței și
în rejudecare s-a înlăturat recunoașterea hotărârii penale pronunțată de Curtea
de Apel din Mans din 12 septembrie 2008, urmând ca persoana condamnată să
execute pedeapsa de 28 ani și 1 lună închisoare. S-a dispus totodată
transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei într-un
penitenciar din România.
S-a dedus perioada executată de la 25
decembrie 2006 la 5 martie 2007 și de la 12 aprilie 2007 la zi.
Procedând la examinarea admisibilității în
principiu a cererii de contestație în anulare, conform art. 391 C. proc. pen.,
Înalta Curte reține că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare
pentru considerentele ce urmează.
Potrivit disp. art. 386 lit. a) C. proc. pen.
împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare
când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de
către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
Analizând înscrisurile existente la dosar,
Înalta Curte apreciază că în cauză nu este incident acest caz de contestație în
anulare.
La dosar există dovada de îndeplinire a
procedurii de citare a contestatorului pentru termenul din 11 iulie 2012 fiind
citat prin Direcția de drept internațional Cooperare Internațională a
Ministerului Justiție.
Din conținutul adresei aflată la pag.19 din Dosarul
nr. 420/2/2012 reiese că persoana transferabilă a fost citată, aflându-se în
executarea pedepsei din data de 12 aprilie 2007 într-un penitenciar din Belgia
și că acesta a luat la cunoștință de procedura transferării sale în România,
refuzând să fie adus în țară.
În speță, susținerea contestatorului că
procedura de citare nu a fost îndeplinită cu el în fața instanței de recurs nu
a fost dovedită.
Pentru aceste motive, văzând și disp. art. 391
C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge contestația în
anulare formulată de contestatorul R.M. ca fiind inadmisibilă.
Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de
contestație în anulare formulată de contestatorul R.M. împotriva deciziei
penale nr. 2399 din 11 iulie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
penală, pronunțată în Dosarul nr. 420/2/2012.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200
lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie
2013.