ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4001/2013

Asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin adresa nr. 39/HI/6/2013 din 07 martie 2013 a DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava, înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 8 martie 2013 sub nr. 3625/86/2013, a fost înaintată spre competentă soluționare acestei instanțe, împreună cu concluziile de respingere ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 78 din 09 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 7981/86/2011, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 66 din data de 20 iunie 2012 a Curții de Apel Suceava formulată de formulată de P.L. În motivarea cererii formulate, revizuentă P.L. a arătat că nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnată, motivat de faptul că declarațiile date de numitele C.L., S.C.

și L.F. nu sunt reale. Sub acest aspect, condamnata a solicitat audierea numitei C.L. care se află în Italia din anul 2003, întrucât aceasta susține că nu a făcut niciun denunț împotriva sa și nu s-a prezentat la nicio instanță judecătorească. De asemenea, aceasta îi amenință și șantajează sora (care se află în prezent în Italia), că o va băga și pe ea la închisoare în cazul în care nu-i dă bani. Analizând cererea, parchetul a constatat că nu rezultă că ar fi fost descoperite fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, astfel că motivele invocate nu se încadrează în cazurile de revizuire prev. de art. 394 C. proc. pen., context în care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.

Prin Sentința penală nr. 72 din 01 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava, pronunțată în dosarul nr. 3625/86/2013, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta P.L. împotriva Sentinței penale nr. 78 din 09 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 7981/86/2011, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 66 din data de 20 iunie 2012 a Curții de Apel Suceava, ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță, analizând potrivit art. 403 C. proc.

pen., admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnata P.L., a constatat următoarele: Prin Sentința penală nr. 78 din 09 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 7981/86/2011, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 66 din data de 20 iunie 2012 a Curții de Apel Suceava, inculpata P.L., a fost condamnată la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev, de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de "trafic de persoane", prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie. Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării în lipsă luată față de inculpată prin Încheierea din 18 iulie 2011, pe o perioadă de zile, începând cu data încarcerării, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 3AJ/18 iulie 2011. La data rămânerii definitive a hotărârii, s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 134/2012 la data de 09 iulie 2012 și mandatul european de arestare.

Cu adresa nr. 476336 din 17 iulie 2012 IGPR București a comunicat că la data de 13 iulie 2012 a fost pus în executare mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 134/2012 privind pe inculpata P.L. și că pedeapsa începe la data de 13 iulie 2012 și expiră la data de 12 iulie 2020. Penitenciarul Botoșani cu adresa nr. F 67504 din 26 iulie 2012 a comunicat că pedeapsa începe la data de 13 iulie 2012 și expiră la data de 12 iulie 2020. Din verificările efectuate de către Biroul Executări penale a rezultat că până în prezent condamnata a mai formulat o cerere de revizuire, la data de 13 martie 2013, fiind înregistrată sub nr. 2472/86/2013, invocând aceleași motive, care a fost respinsă ca inadmisibilă.

Potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea sentinței penale definitive poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cadrul reglementării actuale, elementele noi în sensul primului caz de revizuire, necunoscute instanțelor care au soluționat cauza, pot proveni din existența unor împrejurări care, în momentul judecății, luate în ansamblu, dădeau convingerea de vinovăție sau nevinovăție, dar care, în raport de noi împrejurări ajunse ulterior la cunoștința instanței, sunt de natură a stabili că ceea ce s-a crezut a fi adevăr este în realitate o cunoaștere inexactă a faptelor. Noile elemente apar din alte fapte sau împrejurări stabilite prin probe, devenite cunoscute după ce hotărârea penală a rămas definitivă. S-a constatat că pentru aplicabilitatea acestui caz de revizuire trebuie îndeplinite 3 condiții: a) să se fi descoperit fapte și împrejurări.

Este vorba de "fapte" și "împrejurări" care fac parte din obiectul probațiunii, în sensul că pot contribui la soluționarea corectă a cauzei (fapte probatorii). Deși probele sunt fapte și împrejurări care servesc la aflarea adevărului, cazul de revizuire nu se referă la descoperirea de mijloace de probă noi, căci în acest mod revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea. Noile fapte și împrejurări urmează a fi confirmate de probe noi, dar nu probele noi formează temeiul revizuirii, ci faptele și împrejurările pe care le dovedesc. Așadar, ceea ce se cere a fi nouă este fapta probatorie și nu mijlocelele de probă care ar dovedi o faptă probatorie, pe care instanța de fond a considerat-o inexistentă.

b) În al doilea rând faptele și împrejurările invocate în revizuire trebuie să fie noi pentru instanța de judecată, în sensul să nu fi fost cunoscute de instanță, care a pronunțat hotărârea definitivă. Elementul de noutate trebuie analizat în raport de instanță și nu de părți. Este îndeplinită această condiție atunci când partea a cunoscut această faptă, dar nu a invocat-o în fața instanței. Se va considera că faptele nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei atunci când ele sunt aduse pentru prima dată la cunoștința instanței, dar și atunci când faptele indicate în cererea de revizuire au fost anterior invocate în instanță dar nu s-a procedat la dovedirea lor, fiind doar simple afirmații asupra cărora instanța nu s-a pronunțat dacă sunt reale sau nu, deoarece fie nu s-a cerut dovedirea lor, fie aceasta nu a fost posibilă din lipsa mijloacelor de probă corespunzătoare, rațiune pentru care instanța nu le-a avut în vedere la pronunțare (Dp.

953/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală). Dacă însă instanța de judecată s-a pronunțat asupra faptelor invocate ca noi, în sensul că a negat existența lor sau a considerat că nu atrag o altă soluție în cauza dată, nu se mai poate trage concluzia că erau necunoscute pentru instanță. c) A treia condiție este aceea că faptele noi să dovedească netemeinicia hotărârii de achitare, condamnare sau încetare a procesului penal. În speță, Tribunalul a constatat că cele invocate de revizuentă se referă la faptul că nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnată. Reevaluarea probatoriului nu poate fi niciodată solicitată în procedura revizuirii (chiar dacă petenta susține că în fapt este nevinovată), iar pretinsele afirmații mincinoase ale părții vătămate sau a martorilor nu pot constitui motiv de revizuire.

În consecință, reținând și Decizia 60/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, (recurs în interesul legii), în sensul că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă și Decizia nr. 36/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (recurs în interesul legii), având în vedere că petenta a mai formulat o cerere cu același obiect și invocând aceleași motive, Tribunalul a constatat că cererea de revizuire este inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termenul legal, revizuenta P.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, precizând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, că sunt date condițiile de admitere în principiu a cererii de revizuire, întrucât declarațiile martorilor audiați în cauză în fond nu corespund realității și că poate demonstra cu martori că este nevinovată.

Prin Decizia penală nr. 83 din 10 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuenta P.L. împotriva Sentinței penale nr. 72 din 01 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava. A fost obligată revizuenta apelantă să plătească statului, suma de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat (av. P.A.) se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele: Revizuirea este o cale de atac de retractare prin care se urmărește eliminarea unor erori de fapt în condițiile art. 394 C. proc.

pen., conținute de hotărârile judecătorești definitive, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă. Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, potrivit art. 403 C. proc. pen., Curtea a reținut că revizuirea este o cale extraordinară de atac, a cărei admisibilitate este în mod strict circumstanțiată cazurilor de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 lit. a) - e) C. proc. pen. S-a arătat că instanța învestită cu judecarea cererii de revizuire nu poate proceda la rejudecarea fondului pricinii decât în măsura în care găsește admisibilă în principiu calea de atac, iar aceasta se realizează doar în situația existenței vreunuia din cazurile de revizuire.

Nicio altă împrejurare de fapt, oricâtă relevanță ar avea, și niciun alt considerent invocat în motivarea cererii de revizuire nu ar putea conduce la rejudecarea pricinii, nefiind permis a se aduce atingere autorității de lucru judecat de care se bucură hotărârea atacată decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. În speță, Curtea a constatat că cele invocate de revizuentă se referă la declarațiile unor persoane care au fost audiate în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești. Ori, reevaluarea probatoriului nu poate fi niciodată solicitată în procedura revizuirii (chiar dacă petenta susține că în fapt este nevinovată), iar pretinsele afirmații mincinoase ale martorilor nu pot constitui motiv de revizuire, atâta timp cât nu s-a dovedit acest lucru prin hotărârea judecătorească sau prin ordonanță a procurorului (dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei).

Totodată, deși revizuenta a indicat cazul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., Curtea a considerat că solicitarea acesteia de a se proceda la audierea unor persoane al căror nume a fost indicat în memoriul depus în apel, nu se înscrie "în categoria faptelor și împrejurărilor noi de natură a demonstra netemeinicia hotărârii de condamnare", în contextul în care în realitate se urmărește o prelungire a probatoriului deja administrat, pe de o parte, iar pe de altă parte a se reanaliza situația de fapt și probele administrate în cursul cercetării judecătorești efectuate pe fondul cauzei, procedură inadmisibilă prin intermediul acestei căi extraordinare de atac. Pentru argumentele anterior expuse și având în atenție și Decizia 60/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, (recurs în interesul legii), în sensul că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. este inadmisibilă, Curtea a constatat că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică și pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat, apelul declarat de revizuentă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta condamnată P.L., iar astăzi în ședință publică a declarat că își retrage recursul. În baza art. 385 4 C. proc. pen. cu referire la art. 369 C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat, retragerea trebuind să fie făcută fie personal, fie prin mandatar special. În cauza de față, recurenta revizuentă, personal și prin apărătorul ales a declarat că își retrage recursul formulat împotriva deciziei instanței de apel.

Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 385 4 C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de manifestarea de voință a recurentei revizuente P.L. și va lua act de retragerea recursului declarat împotriva Deciziei penale nr. 83 din 10 iunie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de revizuenta condamnată P.L. împotriva Deciziei penale nr. 83 din 10 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 12 decembrie 2013. Procesat de GGC - AM