ÎCCJ, Secția penală

Deliberând, asupra recursului în casație, în baza actelor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 794 din 28 martie 2018, pronunțată de Judecătoria Giurgiu, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., deținut în altă cauză, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare. (faptă din 11 august 2015)

În temeiul art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsa complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe perioada executării pedepsei.

S-a constatat că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 93 din 6 aprilie 2016 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin neapelare la data de 25 aprilie 2016 (faptă din 20 iunie 2012) și infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 127 din 20 februarie 2017 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 629 din 25 aprilie 2017 a Curții de Apel București (faptă din 3 iulie 2015), precum și în stare de recidivă postexecutorie față de condamnarea de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 2401 din 29 septembrie 2011 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1443 din 9 noiembrie 2011 a Tribunalului București.

S-a descontopit pedeapsa principală de 1 an și 6 luni închisoare,aplicată prin Sentința penală nr. 93 din 6 aprilie 2016 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin neapelare la data de 25 aprilie 2016, în pedepsele componente:

- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare (faptă din 20 iunie 2012)

- restul neexecutat de 182 zile din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2401 din 29 septembrie 2011 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1443 din 9 noiembrie 2011 a Tribunalului București.

În temeiul art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 93 din 6 aprilie 2016 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin neapelare la data de 25 aprilie 2016 și pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 127 din 20 februarie 2017 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 629 din 25 aprilie 2017 a Curții de Apel București, și s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1 an închisoare (reprezentând 1/3 din cele două pedepse de 1 an și 6 luni închisoare), în final inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 104 alin. (2) C. pen. raportat la art. 41 C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen. s-a adăugat la pedeapsa de 3 ani închisoare restul neexecutat de 182 zile din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2401 din 29 septembrie 2011 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1443 din 9 noiembrie 2011 a Tribunalului București (pedeapsă din care inculpatul a fost liberat la data de 17 mai 2012 cu un rest de 182 zile), inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 3 ani și 182 zile închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) C. pen. raportat la art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe perioada executării pedepsei.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 18 mai 2016 la zi.

S-a anulat MEPI nr. 2687/2017 din 29 august 2017.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul A. la plata sumei 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 272 C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 260 RON a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Prin Decizia penală nr. 1282/A din data de 4 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția I Penală, în temeiul disp. art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu împotriva Sentinței penale nr. 794 din 28 martie 2018 pronunțată de Judecătoria Giurgiu, a desființat în parte sentința atacată și în rejudecare:

A înlăturat dispoziția de adăugare la pedeapsa de 3 ani închisoare a restului neexecutat de 182 zile din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2401 din 29 septembrie 2011 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1443 din 9 noiembrie 2011 a Tribunalului București (pedeapsă din care inculpatul a fost liberat la data de 17 mai 2012 cu un rest de 182 zile), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

A dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 18 mai 2016 la 6 iulie 2018.

A menținut celelalte dispoziții.

În temeiul disp. art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., suma de 260 RON reprezentând onorariul avocatului din oficiu a rămas în sarcina statului și a fost avansată din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul București.

Împotriva Deciziei penale nr. 1282/A din data de 4 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția I Penală, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a declarat recurs în casație, invocând incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului în casație, casarea deciziei penale atacate și menținerea Sentinței penale nr. 794 din 28 martie 2018 pronunțată de Judecătoria Giurgiu.

Prin Încheierea din 14 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație.

Examinând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 1282/A din 4 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac care trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres reglementate de legea procesual-penală. Pe calea recursului în casație nu se poate invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție nu are posibilitatea de a analiza orice aspect de nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante și le-a prevăzut explicit în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, în recursul în casație, sfera controlului judiciar este limitată, astfel că pot fi examinate numai chestiunile ce privesc aspecte de drept, în limita cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., fără a se putea analiza și critici de netemeinicie a deciziei atacate.

Conform cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., o hotărâre este supusă casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Astfel, constituie motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită (de exemplu, aplicarea numai a pedepsei amenzii, în cazul în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită numai pedeapsa închisorii) aplicarea unei pedepse principale care depășește limitele generale ale pedepselor, prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depășește sau se situează sub aceste limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită (cu nerespectarea dispozițiilor legale care permit acest lucru).

Cazul de casare menționat poate privi și aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În prezenta cauză, prin criticile formulate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București invocă, în esență, faptul că decizia pronunțată în apel este contrară legii. Astfel, se susține că, urmare a interpretării greșite a dispozițiilor art. 38 alin. 1 C. pen., 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și a dispozițiilor art. 43 alin. (2) C. pen., instanța de apel a stabilit o pedeapsă rezultantă în alte limite decât cele prevăzute de lege, în cuantum de 3 ani în loc de 3 ani și 182 de zile, fiind introdusă în procedeul contopirii pedepselor pentru infracțiuni concurente pedeapsa indivizibilă de 1 an și 6 luni,în care a fost inclus restul de 182 zile, în loc de pedeapsa individuală de 1 an și 6 luni, fără a se mai avea în vedere în mod individual restul de 182 zile, rămas de executat urmare a liberării condiționate.

Se constată că, prin cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București nu se invocă veritabile critici de nelegalitate a pedepsei, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., referitor la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, sau vreunui alt caz de casare expres și limitativ prevăzut de lege.

Aspectele invocate se circumscriu cazului de recurs prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

din C. proc. pen. anterior, dispoziții care nu se mai regăsesc însă în actualul C. proc. pen., art. 438 alin. (1) C. proc. pen. prevăzând expres cazurile în care hotărârile sunt supuse casării.

Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului A. de către instanța de apel se situează în limitele prevăzute de lege, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 1282/A din 4 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, privind pe inculpatul A.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 iunie 2019.

Procesat de GGC - LM